1,508 matches
-
Conținutul strategiei didactice utilizată în experiment Strategia elaborată deservește obiectivele generale ale procesului instructiv-educativ exprimate în proiectul global. Pentru aplicarea în practică a strategiilor elaborate a fost imperios necesar să asigurăm cadrul necesar învățării-instruirii, adică să oferim ocaziile și o înlănțuire de situații didactice optime, care să conducă la rezolvarea obiectivelor operaționale propuse. Particularitățile strategiei didactice, proiectată și experimentată în cercetarea noastră, se reflectă la nivelul fiecărei operațiuni a strategiei didactice, așa cum reiese din prezentarea pe care o realizăm în continuare
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
noxelor exogene asupra organismului embrionar îl ocupă metodele de cultivare pe medii vii sau artificiale a embrionilor tineri, a unor organe sau țesuturi embrionare. Modificând compoziția mediului, se poate studia efectul diferiților factori metabolici asupra dezvoltării embrionului, se poate analiza înlănțuirea proceselor biochimice care stau la baza procesului ontogenetic (ce repetă filogenia în desfășurare). Metoda cultivării permite, de asemenea, urmărirea dinamică, morfologică și biochimică a proceselor precoce de dezvoltare normală și patologică, contribuind la cunoașterea fenogenezei precoce a malformațiilor sau a
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
superioritatea tehnică față de orice altă formă de organizare. Sintetizând aceste principii, am putea spune că sistemele birocratice: se bazează pe legi, regulamente scrise, deci pe raționalitate, excluzând total afectivitatea; sunt caracterizate printr-o ierarhie rigidă, funcțiile fiind ordonate într-o înlănțuire cu niveluri de autoritate gradată; sunt centrate pe prescrierea cu rigurozitate a comportamentelor, ceea ce facilitează anticiparea lor. # Precizia, rapiditatea, neambiguitatea, cunoașterea dosarelor, continuitatea, discernământul, unitatea, subordonarea strictă, reducerea fricțiunilor și costurilor materiale și personale − acestea sunt aduse la un nivel
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de tip autoritar; f) congruența scopurilor individuale cu cele organizaționale; g) conflictul între subordonați generat de preferința pentru o soluție. Fiecare factor contingent care ia forma unei întrebări este apreciat într‑o manieră dihotomică, prin răspunsuri de DA sau NU. Înlănțuirea acestor răspunsuri dă naștere unui arbore de decizie (vezi figura 9). Figura 9 - Arborele deciziei [i stilurile liderului De exemplu, pentru primul factor, liderul își poate formula următoarea întrebare: există o cerință cu privire la calitatea deciziei astfel încât o soluție să fie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
caz, decât în cel al deciziei individuale. Procesualitate Decizia nu trebuie considerată doar un simplu moment, un act care se consumă „aici și acum”, ci un adevărat proces care implică intrarea în funcțiune a mai multor etape, faze, mecanisme, numai înlănțuirea, succesiunea lor riguroasă și corectă fiind cea care asigură în final eficiența deciziei. Momentul deciziei este așadar un fel de sinteză, de sumare și integrare a tuturor momentelor anterioare, purtând în mare măsură pecetea lor. Mai mult decât atât, momentul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
câte alternative sunt (condiții de certitudine) sau mai multe consecințe pentru fiecare alternativă (condiții de risc, de incertitudine); utilitatea fiecărei consecințe, folosul pe care îl așteaptă decidentul în urma realizării consecințelor. Modul de concepere a fiecăruia dintre aceste elemente, precum și a înlănțuirii lor au condus, în timp, la elaborarea unor modele teoretice, explicativ-interpretative ale procesului decizional. Cei mai mulți autori au gravitat în jurul decidentului, mai exact, al unora dintre caracteristicile acestuia. Două dintre ele, și anume raționalitatea și comportamentul decidentului, s-au detașat și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
creșterea sentimentului de recunoaștere a individului și a contribuțiilor sale de către grup, dezvoltarea sentimentului de atașare a indivizilor și grupurilor față de organizație, apariția stării de satisfacție, a unui moral ridicat sunt doar câteva dintre efectele participării care evidențiază eficiența ei. Înlănțuirea elementelor analizate mai sus, într-o formă grafică, indică un model posibil (aproximativ) al participării, pe care îl redăm în figura 14.4. SHAPE \* MERGEFORMAT FIG. 14.4 - Un model al participării La fel ca și în modelul comportamentului adaptativ-motivat
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
organizația. Ipotezele de mai sus nu sunt valabile în orice tip de condiții, ci în condiții determinate. Cele mai multe dintre ele stabilesc relații de ordin cantitativ între două mărimi, dar în realitate relațiile se stabilesc ,,în lanț”, adică prin însumare, prin înlănțuirea factorilor respectivi. De exemplu, relația dintre eficiența scăzută și moralul scăzut se acompaniază adeseori cu predominanța unor interese subiective, personale, cu alegerea unor forme de participare mai puțin adecvate, cu o intensitate redusă a participării, cu indicatori de ordin negativ
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
adeseori cu predominanța unor interese subiective, personale, cu alegerea unor forme de participare mai puțin adecvate, cu o intensitate redusă a participării, cu indicatori de ordin negativ. Din acest punct de vedere, considerăm că există o consecvență de sens a înlănțuirii elementelor componente ale participării. Hotărâtoare rămâne însă eficiența participării care este capabilă să se declanșeze un nou ciclu de participare. Astfel, dacă eficiența participării este crescută, pozitivă, dorința de a depăși rezultatele obținute poate da naștere unui nou proces. La
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și pus în practică o nouă metodă de management participativ, numită PRADO, adică: P (proces), RA (de cercetare‑acțiune, recherche‑action), D (în vederea dezvoltării), O (atât a omului, cât și a organizației). În esență, este vorba, după cum apreciază autorul, despre înlănțuirea unor acțiuni, în prealabil gândite, testate și chiar experimentate, care conduc în final la dezvoltarea împreună a oamenilor și a organizațiilor. Este greu de presupus că o organizație se poate dezvolta fără ca membrii ei să conlucreze cu ea, la fel
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu efecte bine cunoscute, ușor identificabile, și mai puțin cu cauze, acestea trebuind să fie presupuse. Or, tocmai asemenea presupuneri ne fac să plutim de cele mai multe ori în incertitudine. Complexitatea fenomenelor motivaționale provine, în al doilea rând, din diversitatea, mobilitatea, înlănțuirea riguroasă sau doar aparentă a motivelor între ele, din trecerea de la unele la altele sau din convertirea unora în altele. Rare sunt cazurile când într-o situație oarecare s-ar putea vorbi de prezența doar a unui singur motiv. Dar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
consecințe importante. Locutorul și partenerul său dau naștere unei vorbiri comune: „Nu este vorba despre punerea În joc sau În scenă ș...ț a alterității persoanelor, simplă distribuire a vocilor care rămân absolut izolate. Nu se pune nici măcar problema unei Înlănțuiri a două (sau mai multe) discursuri, ci, În cel mai rău caz, a producerii la «patru mâini», a unui singur discurs care dă glas relației interlocutive” (Jacques, 1985, p. 79). Dialogul permite recunoașterea reciprocă a interlocutorilor ca persoane și Încearcă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
convertire, tipologiile reținute reliefând diverse modalități: fuziune sau retragere, afinitate sau negociere etc. Traiectoriile ă atât profesionale, cât și socio-politice ă pot fi, din această perspectivă, percepute nu doar În structura lor, ci și În transformările lor succesive, prin intermediul unor „Înlănțuiri” și „polarizări”, „reprezentări” și „coduri simbolice”. Tot atâtea elemente susceptibile de a ne Îmbogăți Înțelegerea a tot ceea ce are legătură cu „problematica identitară”. G. F. & BERGER Peter și LUCKMANN Thomas (1986), La Construction sociale de la réalité, trad. fr., Paris, Klincksieck
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
argumentație și reprezintă sensul sau direcția ce se atribuie enunțurilor pentru a se ajunge la o anumită concluzie sau la anumite concluzii. Orientarea discursivă se poate concretiza prin factori discursivi și prin factori lingvistici, primii ținînd de structurarea discursului, de înlănțuirile care se produc între enunțuri. Factorii lingvistici, numiți operatori argumentativi, sînt mărci lingvistice specializate pentru a indica orientarea argumentativă. Din punctul de vedere al exigențelor comunicării, enunțurile nu au de obicei precizia necesară, încît dacă cineva spune Astăzi am șase
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestei interpretări fiind cauzate de faptul că se ține cont doar de valoarea de adevăr a celor două propoziții aflate în relație, făcîndu-se abstracție de sensul fiecăreia și de condițiile lor de utilizare. Consecințele majore privesc în primul rînd validitatea înlănțuirilor absurde din punct de vedere semantic. De exemplu, enunțul Dacă Luna este o gaură în cer, atunci Cuza a murit în exil este valid din moment ce prima propoziție este falsă, a doua propoziție este adevărată și, conform definiției implicației logice, falsul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
contextul joacă un rol fundamental în funcționarea enunțurilor, în producerea și interpretarea lor: contextul oferă cheia pentru interpretarea unor ambiguități, pentru decriptarea unor subînțelesuri sau valori indirecte, pentru activarea sau inhibarea unor caracteristici de sens, pentru intervenția în procesele de înlănțuire monologică și dialogică. Nu trebuie să concluzionăm, totuși, că discursul poate fi interpretat numai dacă receptorul are acces la totalitatea informațiilor contextuale, căci pe de o parte, aceste informații nu sînt în egală măsură relevante / pertinente, iar, pe de altă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subiecții își reafirmă periodic ipseitatea, pentru a o antrena într-o nouă acțiune. Această conceptualizare a devenit operativă din punct de vedere analitic în schema narativă realizată pe baze stricte de C. Lafont, în 1983. Povestirea se definește ca o înlănțuire dinamică de transformări și ea nu se poate structura decît prin fraze cu acțiuni făcute sau suferite de actantul principal care își manifestă proprietățile și își modifică identitatea, astfel încît în cadrul programului narativ se reliefează un parcurs existențial. Există o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
informațiile pe care acesta le oferă, în funcție de împrejurările în care este folosit. După Dominique Maingueneau, instanța pertinentă în materie de discurs este cuplul format din locutor și alocutor; prezentul enunțării nu aparține doar locutorului, ci este un prezent al interlocuției. Înlănțuirea replicilor în cadrul dialogurilor se fundamentează nu doar pe ceea ce a spus locutorul, ci, mai ales, pe intențiile care l-au condus să spună ceea ce a spus. Procesul de interpretare a enunțului presupune două etape succesive: prima etapă merge de la frază
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de ceea ce este estimat că-l interesează. Dacă destinatarul nu este interesat de actul de afirmare al locutorului, atunci el va răspunde prin: Nu mă interesează; Și ce dacă? etc. Această lege corespunde maximei relației la H. P. Grice. Legea înlănțuirii presupune că, într-o înlănțuire de enunțuri, cînd A este înlănțuit la un alt enunț B, legătura astfel stabilită între A și B nu privește niciodată ceea ce este presupus, ci numai ceea ce este înțeles de B. De exemplu: X (Victor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-l interesează. Dacă destinatarul nu este interesat de actul de afirmare al locutorului, atunci el va răspunde prin: Nu mă interesează; Și ce dacă? etc. Această lege corespunde maximei relației la H. P. Grice. Legea înlănțuirii presupune că, într-o înlănțuire de enunțuri, cînd A este înlănțuit la un alt enunț B, legătura astfel stabilită între A și B nu privește niciodată ceea ce este presupus, ci numai ceea ce este înțeles de B. De exemplu: X (Victor s-a dus la bancă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
logice cu caracter de universalitate ce pot fi raportate la limbă, tradiția clasică identificînd o logică a propozițiilor, care corespunde teoriei silogismului, și o logică a propozițiilor, care studiază construcțiile realizate cu ajutorul conectorilor din propoziții complexe, pornind de la alte propoziții. Înlănțuirile avute în vedere de logică se definesc pornind de la valoarea de adevăr a propozițiilor, făcînd abstracție de sensul lor și de condițiile lor de întrebuințare. Aceeași schemă implicativă (dacă P, atunci Q) corespunde primului moment al unei argumentații și se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiindcă interlocutorii nu au posibilitatea de a replica. V. cadru participativ, dialog. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MONOLOGAL. Trăsătura "monologal" se atribuie unui gen de discurs sau unui text care realizează într-o formă lipsită de dialog de înlănțuirea unor luări de cuvînt ale unor locutori diferiți și alcătuită dintr-un monolog (un singur enunț produs de un singur locutor), ca în cazul unui articol de ziar sau al unei știri. V. dialogal, monologic. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a mai multor agenți la redactarea unui document (precum jurnalul de bord, dosarul unui bolnav spitalizat etc.). Fiecare scris poate fi distinct, diferitele "mîini" sînt vizibile, iar adesea cei care scriu au obligația de a semna. Studiul acestor enunțuri, al înlănțuirii și interdependenței lor ilustrează importanța acestor registre pentru organizarea activității colective, căci aici se produce o enunțare pluralistă, unde fiecare agent participă, potrivit statutului și rolului său, la o operă colectivă. Deseori, aceasta este destinată arhivării pentru ca, în caz de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realizează prin presupoziția că banii au fost dați), 2) ele asigură o anumită redundanță în discurs, unele informații fiind reluate pentru a nu da impresia unei exprimări incoerente (El este burlac și nu are soție), 3) ele sînt exterioare în raport cu înlănțuirea elementelor discursului, deoarece această înlănțuire se referă numai la conținuturile exprimate, iar nu și la cele presupuse. V. act de vorbire, argumentare, dialogism, implicație, subînțeles. FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
au fost dați), 2) ele asigură o anumită redundanță în discurs, unele informații fiind reluate pentru a nu da impresia unei exprimări incoerente (El este burlac și nu are soție), 3) ele sînt exterioare în raport cu înlănțuirea elementelor discursului, deoarece această înlănțuire se referă numai la conținuturile exprimate, iar nu și la cele presupuse. V. act de vorbire, argumentare, dialogism, implicație, subînțeles. FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]