4,549 matches
-
cuiva venit să caute încuietori sofisticate. ― Ce vrei să spui? ― Un om care știe intrarea în lăcașul în care ne păstrăm Ouăle este deja destul de periculos. Scopul nostru nu e defel să-l lăsăm să plece, ci mai degrabă să înmormîntăm acest secret. O dată cu el. De aceea, dincolo de ușă există un aparat vechi, născocit de cel de-al cincilea Abate, care poate dezlănțui asupra intrusului tot felul de arme pe care le alege absolut la întîmplare. Săgețile otrăvite care ți-au
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
crească. În Gutenberg biserica romană nu a văzut decît focul, iar pînă să reacționeze o jumătate de secol evanghelismului era deja acolo, iar imediat în spate, Reforma. Propagarea instrumentului tehnic compromisese deja propagarea credinței catolice. Ceea ce trebuia să încoroneze cateheza înmormîntase catehismul roman. Puterile din acea vreme fuseseră înșelate de iluzia umanistă. Nici o urmă de panică, doar o liniștitoare asigurare de continuitate, care le face să perceapă inversarea cîmpului de forță ca pe o extensie, inversarea ierarhiilor ca pe o consolidare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
soluții pentru Marea Depresiune. Keynes a îndeplinit rolul lui Martin Luther, furnizând rigoarea intelectuală necesară, astfel încât erezia să devină respectabilă. Deși Keynes nu a fost în nici un fel un gânditor de stânga el a apărut să salveze capitalismul, nu să-1 înmormânteze -, teoria sa a statuat faptul că nu ne putem baza pe piața liberă pentru a asigura folosirea deplină a forței de muncă; în felul acesta, a creat baza pentru intervenția pe scară largă a guvernului în economie."46 Keynes a
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
fratele său Eteocle. În lupta care urmează, ambii frați își găsesc moartea (expresie deopotrivă a unei maledicțiuni ancestrale și a unei dreptăți cu neputință de împărțit) și, din dispoziția noului conducător al Tebei - Creon, apărătorul cetății, Eteocle, urmează a fi înmormântat cu onorurile cuvenite, în vreme ce corpul asediatorului (și - implicit - al dușmanului) cetății, Polynice, e menit a rămâne „la locul faptei”, pe câmpul de luptă, expus profanării sălbăticiunilor naturii. Sora celor doi frați, Antigona, încălcând ordinul lui Creon, hotărăște să-l înmormânteze
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
înmormântat cu onorurile cuvenite, în vreme ce corpul asediatorului (și - implicit - al dușmanului) cetății, Polynice, e menit a rămâne „la locul faptei”, pe câmpul de luptă, expus profanării sălbăticiunilor naturii. Sora celor doi frați, Antigona, încălcând ordinul lui Creon, hotărăște să-l înmormânteze după datină pe Polynice (care nu e doar fratele ei, ci și victima dramei neamului ei), gest care-l determină pe Creon să o condamne irevocabil în numele transgresării legii cetății. Potrivit logicii omului modern, gestul Antigonei este unul eminamente „uman
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cînd ne Închipuim că l-am atins.” (J.W. Goethe) „Necunoscutul” este un ținut inepuizabil În care satisfacția cunoașterii nu poate fi alcătuită decît din adevăruri relative; credința că deții, la un moment dat, adevărul ultim este o iluzie, care „Înmormîntează” spiritul de investigație. * „Toate mijlocele care i-au Înlesnit unui om să facă avere Îl Împiedică să se bucure de ea.” (A. Rivarol) CÎnd mijloacele folosite sînt cele ale corupției, ele nu pot acționa decît ca un bumerang. * „Mai bine
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
aprecia că aducerea reformei agrare în discuția opiniei publice în vreme de război nu era oportună 46. În plus, împotriva proiectului s-au ridicat marii proprietari din conducerea partidului, Nicu Penescu, Miti Gerota și alții, care au reușit să îl „înmormânteze“47. Astfel, deși unii dintre liderii partidului susținuseră și în anii anteriori necesitatea unei noi redistribuiri a pământului, abia în decembrie 1943 conducerea lui a luat în dezbatere un prim proiect de reformă agrară elaborat de unul dintre membrii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
j. Orhei - 1.VIII.1991, Trebujeni, j. Orhei), poet, prozator și publicist. A absolvit Institutul Pedagogic „Taras Șevcenko” din Tiraspol (1957), fiind apoi profesor de biologie la școala din satul natal, redactor literar la Televiziune. A murit asasinat și este înmormântat la Chișinău. G. debutează cu placheta de versuri Cântec în septembrie (1966). Au urmat Salcie albă (1972), Adevărul și inima (1977), Meșter și zburător (1981). Versurile sale cultivă o formulă tradiționalistă, plătind tribut clișeelor tematice ale epocii. Pentru Povestirile corăbierului
GARAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287165_a_288494]
-
cutreieră Europa, notându-și de multe ori impresiile, care vor fi editate mai târziu în volum. Colaborează cu basme și nuvele la „Familia”, „Convorbiri literare”, „Tribuna” (Arad), „Telegraful român”. Bolnav de cancer, se stinge în străinătate, de unde este adus și înmormântat la Șiria. Cele câteva scrieri publicate de M. în periodice nu atestă o vocație deosebită. Cu subiecte luate în majoritate din viața satului, unele nuvele eșuează în melodramatic (Rada, La umbra teilor), iar altele, în care încearcă unele portretizări (Mitru
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
1963-1975). În 1965 este ales membru corespondent al Academiei Române; a fost de asemenea membru al Academiei de Stiinte și al Institutului de Stiinte Bizantine din Palermo, al Societății de Lingvistică din Paris și al comitetului internațional al revistei „Philologus”. Este înmormântat la Român. La început M. și-a îndreptat atenția spre cercetarea, traducerea, editarea și prezentarea unora dintre scriitorii Antichității (Epicur, Lucrețiu, Heraclit din Efes, Horațiu și Vergiliu, Tacit, Aristofan). Principala să lucrare de sinteză, considerată moment de referință pentru studiile
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
Cristos și celor mai importanți sfinți. În total, a compus o mie, sau mai mult de o mie de kontakia care se pot vedea, scrise de mâna sa, în biserica în care a fost diacon. Când a murit, a fost înmormântat tot în biserica din cartierul Kyros. Firește, astăzi, nimeni nu mai crede că el ar fi compus chiar o mie sau mai bine de o mie de kontakia; în ce privește viața sa, unicul dat istoric, adică informația potrivit căreia Roman s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bucovina (1865). A fost membru al Societății Academice Române. Deputat în Dieta Bucovinei, apoi în Camera de la Viena, și-a continuat neobosit activitatea, până când, în plină putere, aflat în Italia, a fost doborât de boală. Adus în țară, a fost înmormântat la Dulcești (județul Neamț), la fel ca și fratele său Constantin. Pentru H., interesul față de dezvoltarea națiunilor se justifică prin evoluția civilizației, iar aceasta, la rândul ei, constituie un sprijin substanțial pentru cultură, care ar fi însuși scopul omenirii. Ca
HURMUZACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287470_a_288799]
-
autori de snoave și povești cu tâlc, prin care demonstrau zădărnicia avuției și veșnicia înțelepciunii. L.-L. urmărește și drumul „dinastiilor” de admori din Vijniț până la Țfat, Ierusalim, Bnei-Brak, Haifa, bătrânii rabini fiind convinși că ating fericirea supremă dacă sunt înmormântați în pământul Israelului. Nunțile fabuloase, ospețele strălucite sau catastrofa gazărilor din 1944 la Auschwitz compun pagini impresionante. L.-L. este un adevărat compendiu de istorie și cultură iudaică, dar și un evocator de târguri și peisaje românești în imagini expresive
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
lui Cristos și celor mai importanți sfinți. în total, a compus o mie sau mai mult de o mie de kontakia, care se pot vedea, scrise de mîna sa, în biserica unde a fost diacon. Cînd a murit, a fost înmormîntat în biserica din cartierul Kyros. Firește, astăzi nimeni nu mai crede că el ar fi compus o mie sau mai bine de o mie de kontakia; în ce privește viața sa, unicul dat istoric, adică informația potrivit căreia Roman s-ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrie. Acest curaj însă lipsește". La fel de "curajos" se arătase, în cărțile d-sale postdecembriste, și un D. Popescu-Dumnezeu! Operele bune, ne consolează M. Beniuc, rămîn, chiar dacă unii ar vrea să le țină ascunse: "tot așa cum creștinismul n-a reușit să înmormînteze cele mai de seamă valori ale păgînismului, vreau să zic ale culturii antice, ba chiar poate cei mai dogmatici dintre ei - mă refer la unii dintre călugări, fără să uit că "vinovații" acestei salvări sînt și arabii - au ajutat tocmai
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
concepții politice, autorul le ocolește cu înțelepciune, cunoscându-le bine efemeritatea, punctând doar ici și colo lozincile înscrise chiar în manșeta cu titlul publicației. Cincizeci de ani numele unor importanți purtători de opinii dintre cele două războaie mondiale au fost înmormântate și cimentate de vigilența cenzurii. După 23 august '44 s-a impus românilor Ideea că lumea, istoria noastră națională începe o dată cu invazia trupelor sovietice „eliberatoare”, făcându-se apologia marilor realizări și a victoriei definitive a socialismului. Trecutul era ocolit cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
a doi martiri, Hipolit și Pontianus, și despre catalogul liberian (cca 347), potrivit căruia aceiași, Hipolit și Pontianus, ar fi murit pe 28 septembrie 235, în urma deportării în Sardinia. Credincioșii le vor fi adus trupurile la Roma, Hipolit fiind astfel înmormântat în cimitirul de pe Via Tiburtina. Puțin mai târziu, Damasus, episcop al Romei între anii 366 și 384, afirmă într‑o epigramă că Hipolit ar fi fost un schismatic novațian, reconvertit la dreapta credința în timpul persecuțiilor. Identificarea martirului cu scriitorul apare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apologetul creștin, dispariția lui Nero, după moarte, constituie dovada existenței unei justiții divine punitive. Personajul care inaugurează seria marilor persecutori anticreștini beneficiază de o pedeapsă pe măsură, unică, ieșită din comun: trupul său nu a fost găsit pentru a fi înmormântat religios. Lactanțiu conferă legendei o orientare personală, legată de ideea generală care străbate De mortibus: mai devreme sau mai târziu, într‑un fel sau altul, Providența îi pedepsește pe toți cei care au prigonit religia creștină. Legenda dispariției lui Nero
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va răspândi un miros de stricăciune; râurile vor seca, peștii mării vor pieri, iar oamenii vor muri de foame și de sete. Tatăl și fiul vor muri unul în brațele celuilalt, tot așa, mama și fiica. Nimeni nu îi va înmormânta, iar pământul se va umple astfel de duhoare din pricina leșurilor care vor zăcea pretutindeni. Nemaiprimind apele fluviilor, marea va deveni un fel de mlaștină, împrăștiind neîncetat miasme. Atunci, o ciumă îngrozitoare se va abate asupra pământului; vor fi plângeri nemângâiate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
situațiile extreme - încep, deci, a fi reunite în instituții de izolare și protecție, organizate, de asemenea, ca niște «caseț, case de substituire: este vorba de mănăstiri, de mănăstirile de călugărițe fără jurământ, dar și de bordeluri.”29 După ce-și înmormânta soțul (căci erau bămuite mereu de rele moravuri), văduva trebuia să ia în mâini frâiele gospodăriei (asumându-și în continuare „pomenirile”), să poarte haine cernite, să vegheze la integritatea averii rămase (căci rudele soțului defunct încercau să scape de ea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Locurile Sfinte, își dă duhul și este condusă pe ultimul drum de un cortegiu funerar în cap cu „părintele vlădica Theodosie și cu mulțime de părinți călugări și popi și toată boerimea și cu toate gloatele curții” spre a fi înmormântată la Mărgineni „în gropniță, ce iaste în tinda bisericii den-a-dreapta, alăturea cu gropnița a soțului ei, fericitul răposatul Constandin Cantacuzino biu vel postelnicul, care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme. Vécinoe pameat!” Bărbații aceștia se însurau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au născut doi fii, Bogdan și Ilieș, foarte probabil gemeni și morți de timpuriu - a fost scurtă. Maria din Mangop a murit la 19 decembrie 1477 („într-acelaș an, dichemvrie 19, pristăvitu-s-au doamna Maria ce era de la Mangop”) și a fost înmormântată în necropola de la Putna (unde, probabil, își celebrase și cununia). Vălul de mormânt de la Putna ne-o arată pe catafalc, îmbrăcată în haine de stofe grele domnești, încărcate de nestemate, cu coroană imperială și botfori având culoarea roșie rezervată bazileilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Hârlău. Mantia imperială, cu mult aur, se armonizează cu pandelocurile ce aduc aminte de podoabele acelorași bazilei, la fel și cerceii ori șiragurile de perle. Totul trimite către Bizanț...20 Maria Voichița s-a stins în 1511. Fiul ei a înmormântat-o la mănăstirea Putna. Pe acoperământul de mormânt se poate citi: „Acest acoperământ l-a împodobit Io Bogdan voievod, din mila lui Dumnezeu domn țării Moldovei, fiul lui Ștefan voievod, nepotul lui Radu voievod și l-a pus pe mormântul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu el, l-au părăsit unul după altul, la 3 noiembrie 1592 moare și Irina Botezatu, țiitoarea care i-l făcuse pe Ștefan și pe care o legitimase ca soție printr-o căsătorie secretă, săvârșită în ianuarie 1591. Va fi înmormântată această soție „prea cinstită și prea iubită” - glăsuiește inscripția funerară - într-o capelă din cimitirul franciscan din Bozea. în 1594, vara, Petru Șchiopul s-a îmbolnăvit de podagră. Ferdinand von Kühlbach i-a oferit drept reședință castelul Zimmerlehen, aflat pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a lui Ion Prăjescu 162. în șirul muntenilor uciși de turci îl aflăm pe Radu Bădica (fiu natural al lui Radu cel Mare) - l-au omorât în 1524, când ajunsese Domn -, pe care Radu de la Afumați, fratele său, l-a înmormântat la Mănăstirea Dealu 163, îl găsim pe Ianache Văcărescu, mare clucer, însurat cu Stanca, omorât de turci în 1714 împreună cu Constantin Brâncoveanu 164, îi aflăm pe Cantacuzinii uciși în 1716 - pe marele stolnic Constantin (cel de două ori însurat: cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]