2,611 matches
-
3; Silvian Iosifescu, Premio Europeo - 1980, RL, 1980, 47; Mihai Duțescu, „Iașii în legende și povestiri”, R, 1980, 12; St. Hof, „Aradul în legende și povestiri”, „Neue Literatur”, 1983, 3; Al. Raicu, Autografe, București, 1983, 120-133; Gh. Bulgăr, Un povestitor înnăscut, RL, 1984, 44; Dicț. scriit. rom., III, 257-258; Firan, Profiluri, II, 93-97. L.Bz.
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
dezbatere despre adevărul profeției venit prin descoperire de sus. Sprijinit de Kant, Fichte (Versuch einer Kritik aller Offenbarung, 1792) face un pas mai departe în degradarea categoriei de revelație: de aceasta au nevoie doar cei lipsiți de integritatea simțului moral înnăscut. Moștenirea postkantianătc "Moștenirea postkantiană" După Fichte și Kant, singura analogie acceptabilă pentru înțelesul teologic, dinamic și deschis al revelației este experiența sublimuluiîn artă. Acestei experiențe nu-i va fi recunoscut statutul de cunoaștere. Subsumând conceptul biblic de „revelație” categoriei generale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și de a-ți crește copiii. Vă mulțumesc din suflet pentru tot!”. Jennifer P. CAPITOLUL 34tc "CAPITOLUL 34" Reflexologia în slujba copiilortc "Reflexologia `n slujba copiilor" Dacă li se oferă o cât de mică oportunitate, toți copiii au un instinct înnăscut de a se întoarce la natură pentru hrană, pentru sănătatea lor și pentru un mod fericit de viață. De aceea reflexologia câștigă din ce în ce mai mult teren în rândul populației tinere. Chiar și copiii de grădiniță sunt capabili să aplice tratamente reflexogene
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
constitui o premisă favorabilă a viitoarei cariere didactice a absolvenților. Pentru majoritatea absolvenților instituțiilor de învățământ superior, importanța modulului psihopedagogic este minimalizată de credință sau, mai corect spus, de reprezentarea socială potrivit căreia profesorul eficient este produsul interacțiunii dintre trăsăturile înnăscute de personalitate și tactul pedagogic izvorât din intuiție și că, pentru aceste temeiuri, cadrul didactic nu necesită o pregătire suplimentară (specială). Preconcepția anterioară poate fi contracarată prin apelul la argumente psihopedagogice concretizate în studiile dedicate carierei didactice, care atestă că
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
pregătirii metodice și al antrenamentului practic, incluse în programul de formare inițială, este fundamental. O analiză științifică a cauzelor nereușitei în cariera didactică (vezi Birkinshaw, 1995) identifică 25 de asemenea elemente etiologice care pot fi concretizate, începând de la absența trăsăturilor înnăscute și până la competențele didactice formate eronat în perioada de pregătire inițială. Formarea inițială a cadrelor didactice din învățământul secundar și superior a fost neglijată și disprețuită în trecut din cauza unei vechi prejudecăți evocate de noi anterior și transcrise de Émile
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
ale creierului și declanșează aceleași reacții, indiferent în ce colțișor al planetei sunt observate. Darwin a emis această ipoteză încă din 1872, și ea a fost verificată și confirmată în totalitate pe toate continentele. Emoțiile primare exprimate de chip sunt înnăscute și recunoscute de toate popoarele, indiferent de cultura lor. De exemplu, chiar dacă forma pleoapelor asiaticilor este diferită de cea a europenilor, a locuitorilor din Americi, a africanilor și a populației din Oceania, atunci când pleoapele lor se deschid sub efectul emoțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
seducție. Unii copii se arată de timpuriu mai seducători decât cei de o vârstă cu ei. Sunt mai iubiți și mai ascultați decât ceilalți. Participarea lor este mai solicitată în grupurile de joacă. Seducători, sunt adesea aleși conducători. Fiind dominanți înnăscuți, se opun prin calmul și blândețea lor dominanților agresivi, care încearcă să se impună prin forță. În plus, în grupurile din care fac parte acești copii tensiunea apare mai rar decât în altele. Copiii (băieți sau fete) care apar „seducători
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
gură”. Sugarii nu-și manifestă preferința pentru chipurile blânde și atrăgătoare decât după șase luni. În continuare, își formează imaginea frumuseții pe baza fețelor noi pe care le stochează în creierul lor. Deoarece mecanismul de recunoaștere a frumuseții nu este înnăscut, ei își creează astfel o imagine „medie” a frumuseții, pe baza chipurilor pe care s-au obișnuit să le vadă în preajmă și ale căror trăsături s-au imprimat în creierul lor. Criteriile frumuseții sunt mult mai puțin universale decât
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
pe mai multe canale conducători cooperare copii-conducători copilărie cortex cingulat anterior Craig, Arthur Crichley, Hugo Cyrulnik, Boris da Vinci, Leonardo Dalai-Lama Damasio, Antonio Darwin, Charles degete degetul arătător degetul mare degetul mijlociu deschidere necondiționată dilatare Dimberg, Ulf Dolan, Raymond dominanți înnăscuți dorință senzuală dorință sexuală dreptaci écologie de l’esprit efect de omenie efect subliminal Eibl Eibesfeldt, Irenaüss Ekman, Paul emisfera dreaptă (în indexul original nu apare, dar se vorbeste si de ea destul de mult) emisfera stângă empatie empatie corporală eu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de la unul dintre institutele americane de sănătate mentală. Sunt raportate de Daniel Goleman în L’intelligence émotionnelle (Robert Laffont, Paris, 1997, pp. 132-481). Bradford Titchener arată că la copil se manifestă până la vârsta de 30 de luni un mimetism motor înnăscut. Acest mecanism pregătește terenul pentru empatie. Vezi: Kenneth Dodge și Esther Feldman, „Social Cognition and Sociometric Status”, în Peer Rejection in Childhood, de Steven Asher și John Coie, Cambridge University Press, New York, 1990. Antonio Damasio și echipa lui demonstrează importanța
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
intelectuale, și cu atât mai puțin specific filosofice. Este o apropiere pusă în lumină și de cercetări recente de etică evoluționistă. Aceste cercetări arată în mod clar că există la oameni și la specii apropiate, cum sunt primatele superioare, predispoziții înnăscute de cooperare și ajutorare a semenilor. Sunt predispoziții promovate de selecția naturală, pe care Michael Ruse le desemnează prin expresia altruism social.33 Este vorba de imperative resimțite cu atâta forță, chiar și în comunități omenești arhaice, încât nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
aranjeze în spațiu și să rânduiască în timp toate imaginile, toate impresiile, toate formulele sub care înțelegem lumea noastră subiectivă... Dacă, dar, toate datele simțurilor sunt niște impresiuni subiective, dacă formulele de intuiție, spațiu, timp și cauzalitate sunt niște calapoduri înnăscute, de asemenea subiective, în care turnăm viața simțurilor, - ce ar fi oare lumea când ar dispărea organismul care să o perceapă? Firește, absolut nimic din ce știm, ci ceva în sine, despre care nimic nu putem afirma.15 Este clar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
despre care nimic nu putem afirma.15 Este clar că Maiorescu prezenta și critica apriorismului kantian sub influența acelei literaturi de orientare psihologistă care reprezenta, în perioada studiilor sale și chiar mai târziu, principala alternativă la kantianism 16. Disctincția dintre înnăscut și a priori la Kant și, în genere, interesul transcendental al criticii kantiene a rațiunii pure îi scapă în mod evident lui Maiorescu. Un lucru totuși de înțeles, căci el a scăpat și unor reputați critici ai lui Kant pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
apriorism și idealism transcendental. Se cuvine remarcat că Petrovici insista asupra distincției dintre ceea ce numea un „apriorism psihologic” și un „apriorism logic”. În primul caz este vorba de sublinierea anteriorității structurilor a priori în raport cu experiența, oarecum în sensul teoriei ideilor înnăscute, în al doilea caz formele a priori sunt caracterizate drept condiții de posibilitate constitutive cunoașterii și gândirii în genere 27. Este o indicație semnificativă a receptării corecte a literaturii contemporane despre Kant, pe care Petrovici nu o citează într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
povestirilor pulp. La suprafață, Marlowe e la fel de singuratic, nesocial și autotorturant precum Chandler, dar în adâncuri zace sentimentul onoarei și simțul umorului, precum și o anume sensibilitate. Scriind la persoana întâi, Chandler a putut să arate că lumea, nu o amărăciune înnăscută, l-a transformat pe Marlowe într-un singuratic și un alcoolic. Personajul este, prin urmare, o modalitate prin care Chandler și-ar putea explica propria recluziune excentrică (Hiney, 1997, p. 102). Caracterul lui Philip Marlowe e marcat, în egală măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
personalizate. Crimele petrecute în The Lady in the Lake au explicații precise, legate de acțiuni și interese precise ale făptașilor. Retrăgându-se în natură, protagoniștii restrâng, în mod paradoxal, sfera de acțiune a liberului-arbitru: lăcomia, gelozia, avariția, pasiunea oarbă, violența înnăscută au mobiluri limpezi, stabilite la nivel personal. În felul acesta, răul se relevă a fi al individului, nu al universului. Personajele poartă măști în speranța de a ridica bariere în fața potențialilor urmăritori. Furtul de identitate, uzurparea personalității provin, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bine, trecând cu pensula nivelării sociale, Chandler aduce milionarii și faliții, victimele și șantajiștii într-un spațiu comun, perfect armonizat: aici, asasinii nu sunt cu adevărat asasini, iar polițiștii care-i urmăresc au eleganța și finețea comportamentală a unor gentlemeni înnăscuți. Raymond Chandler mizează, în Playback, pe forța de seducție a convenției. În acest sens, ultima lui creație este și cea mai literară dintre scrieri. Autenticitatea e asigurată de realismul descrierii și de păstrarea distanței față de tentațiile de a face deliberat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
delicte comise cu violență, comparativ cu ponderea foarte scăzută a femeilor, excepție făcând omorurile, în care femeile au o pondere ceva mai ridicată. Această distribuție ridică problema plasării etiologiei violenței fie în zona eredității individului (așa-numita teorie a violenței înnăscute), fie în cea a personalității de bază a acestuia (teoria violenței-frustrare), fie în cea a mediului social în care trăiește individul (teoria violenței-socializare). b) Vârsta În ansamblul criminalității violente, persoanele aflate la o vârstă relativ tânără dețin cele mai ridicate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
un comportament motor ce servește drept prototip pentru apărarea în cauză (vezi Greenacre, 1958; Knapp, 1967; Spitz, 1965). Pentru Spitz (1966), precursorii sunt funcții psihologice arhaice care, la început, asigură adaptarea. În viziunea acestui autor, prototipurile apărărilor sunt funcții somatice înnăscute, proprietăți, moduri de funcționare existând la naștere ca atare sau ca potențialități. Prototipurile servesc drept model mecanismelor de apărare ulterioare. Concepția lui Spitz cu privire la prototipurile fiziologice ale mecanismelor de apărare se inspiră din teoria lui Freud 24 potrivit căreia traumatismul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și celelalte procese ale aparatului cognitiv, mecanismele de apărare sunt susceptibile de a se dezvolta și perfecționa. Cramer (1991) rezumă punctele de vedere contemporane cu privire la dezvoltarea mecanismelor de apărare în felul următor: - orice apărare își are originea într-o reacție înnăscută particulară, de tip reflex; - în numeroase cazuri, acest prototip fiziologic poate fi identificat; - reacțiile motorii voluntare, derivate din reflexul înnăscut, servesc drept precursori ai mecanismului de apărare; - diferitele apărări au precursori motorii diferiți; - în secvența de dezvoltare, interiorizarea și transformarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
punctele de vedere contemporane cu privire la dezvoltarea mecanismelor de apărare în felul următor: - orice apărare își are originea într-o reacție înnăscută particulară, de tip reflex; - în numeroase cazuri, acest prototip fiziologic poate fi identificat; - reacțiile motorii voluntare, derivate din reflexul înnăscut, servesc drept precursori ai mecanismului de apărare; - diferitele apărări au precursori motorii diferiți; - în secvența de dezvoltare, interiorizarea și transformarea precursorului motor într-o structură cognitivă constituie punctul inițial al existenței oricărui mecanism de apărare; - mai târziu apărarea poate continua
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îi împărtășesc problemele, asigurându-și astfel o consolare. Freud nu a inclus afilierea printre mecanismele de apărare pe care le-a studiat. Deși menționează (destul de rar, de altfel) sentimentele sociale, el le interpretează fie ca formații reacționale utilizate împotriva pulsiunilor înnăscute de distrugere, fie ca sublimare a tendințelor homosexuale și estimează că un grup uman sudat prin legături afective este în măsură să reziste violenței oarbe. Chiar și atunci când evocă sentimentele comunitare bazate pe identificare, Freud le consideră doar o apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
A. Freud (1936/1993) explică aspectul specific și activ al ascetismului la adolescent prin creșterea cantitativă a pulsiunilor la această vârstă. În opinia autoarei, fenomenele subordonate ascetismului nu trebuie considerate o serie de procese de refulare, ci „manifestarea unei ostilități înnăscute, nediferențiate, primare și primitive între eu și pulsiuni”. În refulare, respingerea unei pulsiuni este întotdeauna selectivă. Pulsiunile care nu antrenează nici un sentiment de culpabilitate sunt acceptate: respingerea pulsiunilor nu se face niciodată la întâmplare. În ascetismul adolescentului, respingerea oricărei pulsiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
propagandă. În chestiunea electoratului administrativ, d-sa găsește că gospodăria adevărată se face fără politică. Totuși, d-sa este în contra formării unui partid alcătuit pe sex, care nu ar avea nici un rost. 16. D-l Mihail Manoilescu crede că este înnăscut în om simțul politic, dorința de a-și exprima liber fiecare individ părerile sale proprii, ceea ce aduce o diferențiere inevitabilă după ideologia fiecăruia și ca consecință o grupare a cetățenilor în diverse partide politice, fatalitate de la care nici femeia nu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
dar le spune mereu altfel În diverse medii, ceea ce este o mare calitate. Mircea Mihăieș: Eu am o simpatie crescândă față de Traian Băsescu. Comparat cu prestațiile lui anterioare, arată că e un om capabil de evoluție și un om politic Înnăscut. Atunci când spuneam că e rudimentar mă refeream, să zicem, la educația lui, care În mod evident suferă. Nu e un om de mare cultură sau subtilitate intelectuală, dar e un om care percepe realitatea Într-un mod absolut remarcabil, o
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]