1,060 matches
-
căzute simultan peste noi în salt, înalt acoperă talerul amiezii liniștit și lucid! Fără dimineață, fără noaptea de jar, rămâne doar gustul amar. Intrăm față-n față, distant, fără mângâieri. Fără ochi, pleoape părăsite stau demult amorțite. Vidul s-a înnegrit, e drept simt o apăsare asurzitoare în piept. * * * Trebuie să fii bătrân să te gândești la moarte; cei tineri nu au timp, ei trec mereu mai departe, pentru ei, ea nu există, se mută ușor spre marginea când veselă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Ce va fi la Corbu? bunicul i-a așteptat pe americani o viață, ce vor distruge ei? În clipa asta legată cu un fir de ață. După multe imagini ca în Infernul lui Dante, am visat că natura s-a înnegrit, s-a strâmbat. Florile au putrezit, au pierit, păsările n-au mai cântat, n-au mai zburat, aripile s-au lipit de subsuoară, ciocurile au înțepenit; noi toți am murit, cântecul de lebădă nu a mai venit din cer, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
credinței, harfe de voal, lumini de cristal își schimbă culoarea de ceară, de opal, întunecate ca marea. Călugării și strămoșii se roagă pentru noi, rămași să scriem ce ei au uitat. Reînvie, în lumânările aprinse, credința, în straie de mucenici, înnegrite de vreme. Mâinile albe de zăpadă ușoară omoară aripile timpului rămas. Sfârșitul nu se va coborî aici, el rămâne departe... se vor mai scrie multe file de carte, spunea Trifu, elevul meu, care l-a cunoscut pe Dumnezeu. Târziu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
impozite, kilowar și gigacalorie, alinieri europene de tip balcanic și așa mai departe, pe pământ n-avem de toate. Revenind la nume, cum moașa Veturia Pălălău poți numi un fraged și plăpând copilaș de doar două zile Crinuț când se înnegrește și aerul în jur când strănută sau să-I zici Marcolea când mult mai corect e Marțolea, mai ales că a văzut lumina nopții într-o joi?! 10. DAR Domnișoară, aș dori să-i dau fiului meu, aici de față
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și mâncăm ? 16. Anul Pațache Deschide, dragă, ușa de la balcon. ăștia, după ce că ne-au redus cu nouă’ș’nouă la sută cheltuielile de întreținere, mai vor să ne și africanizeze cu excesul de calorii . Cum adică să ne africanizeze ?! Ne înnegresc ? Exact, turturica inimii mele. Am aflat că deja aproape tot Ferentariul e pe bronz iar vecina de la patru a născut un negru. Că de aia și te rog să deschizi odată ușa aia de la balcon, că mi se colorează pigmentul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
punctuație. Fundamental, mă consider un stilist, și stiliștii pot deveni obsedați de plasarea unei virgule, de greutatea unui punct și virgulă. (...) Da, există și un astfel de animal ca un nestilist. Numai că nu sînt scriitori. SÎnt dactilografi. Dactilografi care Înnegresc kilograme de hîrtie cu mesaje diforme, oarbe și surde”. „Stilul (În literatură) este o amprentă a sufletului la fel de precisă, de unică, Întocmai cum amprenta degetului reprezintă actul de identitate al criminalului.” (Andrei Bitov) „Amprentele e cînd punem mîna pe clanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numai de ei știute, luate strofă cu strofă, vers cu vers, pornind de la titlu-n jos, și călcate cu șenile filologice, spintecate cu verbe ascuțite de bucătărie japoneză, ca niște rîme, sau ce mănîncă asiaticii, tîrÎte de păr pe pardoseala Înnegrită de sînge, spînzurate, mitraliate simetric, sacadat, torsionate, rupte-n patru și date cu fruntea de pămînt În hazul nebun al asistenței, care știa că-i vine și ei rîndul, amîndoi aveau un haz indiscutabil, primul care lua cuvîntul armat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primul film pe care l-am văzut a fost un documentar BBC despre bătălia de la Stalingrad. Mă opresc asupra unei singure scene: la un moment dat, luptele se dădeau În stradă, pentru fiecare casă, balcon, felinar, cu nemți și ruși Înnegriți de fum și Încordare, răniți, turbați, plini de sus pînă jos de noroi, sînge și praf de pușcă, și, deodată, dintr-o tranșee bine Întreținută răsare un ofițer impecabil, cu dungă, cu uniforma și căciula proaspăt scrobite și-un steag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-ul Ăla mare, automat, care fusese al altor trei tipi Înainte, numai din cei pe care-i știam eu, pistol pentru care ne chinuiam mereu să facem rost de cartușe. Tipu’ era foarte Înalt și fața-i era unsuroasă și Înnegrită de fum. Avea o cască de piele cu o creastă din piele Întărită care o străbĂtea de la frunte spre ceafă și cu o bordură tot din piele Întărită. — De unde vii? — Casa del Campo, Îmi spuse cu o intonație muzicală, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poți să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe cînd te cațeri din cărbune spre lumină. Ți se pare că ți-a umplut plămînii, praful ăla negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpînd, urlînd: Du-te spre lumină Stevie!00000000000000000000000000000 Du-te spre lumină... jegul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nimica toată. Să fiu o femeie din lumea cumsecade a satului patriarhal, ca bunica Leonora. Cu bucurii timide și zîmbete timide, cu gesturi timide și cuvinte timide. Pantofii de duminică, feriți cît se poate de... glodul strămoșesc, icoana Sfîntului Gheorghe, înnegrită de flăcările lumînărilor, respirația paradisiacă, atunci cînd răcoarea dimineții de Florii pătrunde plămînii. Știu că simplitatea asta a vieții de țară e doar închipuită, scoasă din basme. Cruzimea săracului, viclenia săracului, duritatea lui mi-au fost ascunse de-ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trec eu dimineața să nu se mai vadă, Să se usuce mărul și salcâmul Că tu m-ai păcălit cu petrosinul. Iar soba din veranda veche Să scoată fum, să-ți intre în ureche, În nas, pe față să te înnegrești, Alți prieteni tu să nu mai amăgești. Tavanul în odaie să se umezească, Iar printre geam, gândacii să foșnească, Tu petrosin să nu ai nicio picătură, Mereu să umbli beat prin bătătură. Când vara tu vei merge la biban, Să
Blestem by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83201_a_84526]
-
și treceau... Olga încropi zorită un text lapidar pentru o telegramă exasperată: „Ina, vino urgent, mă sfârșesc! Olga Ina bănuise tot timpul, în forul ei intim, după ce se căsătorise cu Alex, că Olga purta ascuns în cutele inimii un cui înnegrit de invidie. La unii oameni, acesta nu se topește decât o dată cu trecerea hotarului dincolo de lume. Ea își impunea însă ca prietenia lor, măcar în aparență să rămână vie. Trecuseră mai mulți ani de când Olga părăsise orașul și spitalul unde intraseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o parte. De ce pe o parte? stă și se Întreabă lumea ce cască gura de pe trotuarul din fața Muzeului de Istorie. „Ați văzut ce oase albe avea?“ „O fi vorba despre vreun sfânt care n-a putrezit, nici nu s-a Înnegrit prea tare...“ „Ba eu cred că e mai degrabă un hoț care a vrut să fure odoarele sfinte ale bisericii.“ „Sau e un călugăr asasinat.“ „De ce nu un boier?“ „Poate chiar fiul domnitorului, ucis ca să nu ia domnia de către adversarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
umeri; nasul ei era grec, ochii arzători, sprâncenele Înalte și admirabil arcuite, pielea sa era strălucitoare și catifelat-aurie, ea era subțire și fină, se vedeau vinișoare albăstrii șerpuind pe acest gât brun și purpuriu. Adăugați la aceasta puful fin ce Înnegrea buza sa superioară și dădea figurii sale o expresie rea și energică, astfel că În fața ei păleau toate frumusețile blonde ș...ț. Ea vorbea aproape Încet; era o voce modulată, muzicală și dulce. Se poate constata cât de atent este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arătoasă, cu multe acareturi și o ogradă cât o grădină. Îl găsiră ajutând de zor la descărcatul unui car de dovleci. Era în potcap, cu o rasă cafenie soioasă, suflecată în față peste genunchi. Avea o barbă mare albă, cam înnegrită de murdărie. Se ținea verde, deși trecut de șaptezeci și văduv de douăzeci de ani. Doar că nu mai vedea bine. Astfel și acuma, nu recunoscu îndată pe Dragoș și numai când îi auzi glasul, izbucni cu vioiciune: ― Bată-te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de toate. Florica povestea și plângea, iar bătrânii își frângeau mâinile, ascultând. ― Apoi lasă, că nici noi n-om mai răbda mult și le-om da lor ce li se cuvine! mormăi Nicolae Dragoș deodată, cu o ură care parcă înnegrea cuvintele. ― Ba mai stai mulcom, Nicule, și nu te tot băga în răutățile oamenilor! protestă Florica, ștergîndu-și lacrimile. Că de n-or ieși bine lucrurile, vina iar pe bietul Ionel are să cadă, c-o să zică lumea că el te-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Orodelu sau la Izvoru. Apoi altele deasupra pădurii Amara, poate la Dumbrăveni... "Pretutindeni, pretutindeni foc și prăpăd! se gândi Miron, ajungând iarăși cu fața spre conacul său, după ce făcuse pe loc înconjurul orizontului. Am rămas ca o insulă." Noaptea înnegrise văzduhul complet. Nici o adiere și nici un zgomot pe întreg cuprinsul. Bătrânul nu auzea, în tăcerea profundă ce-l împresura, decât propria-i respirație, care părea aspră ca un horcăit. Și de jur împrejur, focurile mute ca plăgile unui trup uriaș
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și negrul, succedându-se ca într-un proiector de pe vremuri. Masca îi acoperi ridurile, lăsând în loc o paloare care nu mai răsfrângea lumina. Sprâncenele i se subțiară și se arcuiră, mărind spaima din priviri, iar părul se îndesi și se înnegri. Pe chipul bătrânului curgea acum fantasma unei tinereți desfigurate. Era el și tot el se privea, ca și cum ar fi stat în spatele ecranului și vedea lucrurile de-a- ndoaselea. Nu știa cum să facă să se trezească, întinse mâna să stingă lumina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o să mă trezesc, dacă o să mă pot răsuci spre perete ca să adorm la loc înseamnă că m-am lecuit. Pavel Avădanei apucă sticla și-și mai turnă un păhărel, își simțea limba îngroșată de praf, parcă și fața i se înnegrise de praful de cărbune. — N-ai venit pentru mine. Rada se opri, căută în sertar un căpețel de lumânare pe care îl propti pe o farfurioară și-l aprinse. Ai venit pentru tine, ai venit să te iert. Numai că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dar poate că nici n-a trebuit să-l întoarcă. Poate că așa o fi murit. — Nu se poate. Dacă fugea, numai pe burtă putea să cadă. Și cu mâna în apă, parcă s-o apuce. Deschise buletinul. Paginile erau înnegrite la un colț. — L-au nimerit în piept. Sau în spate și i-a ieșit prin piept. — Bine că nu l-au nimerit în cap, spuse Jenică. Ce curios... De ce a trebuit să ia buletinul din buzunarul unui mort ? Dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
terminarea spectacolului și o zbughi afară. Bătrânul o privi cu duioșie, apoi se plesni cu palmele peste genunchi. — Ce crezi că face ? întrebă. Se duce sub nucul din fundul curții și caută pe jos nucile dezghiocate. Seara vine cu degetele înnegrite de iod și trebuie s-o frecăm jumătate de ceas cu sare de lămâie. — Toți ne-am dus, când eram copii, sub nucul din fundul curții, spuse Tili. Nucul nostru era așa de mare, că puteai să-ți faci casă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
palatelor au stat goale și miros a mucegai. Atacate fără cruțare decenii la rând de vânturi și ploi, exterioarele par să se estompeze în peisaj. Culoarea originală era nisipiul. Acum este cafeniul și verdele. Înăuntru, mucegaiul acoperă tavanele și a înnegrit colțurile încăperilor spațioase. Familiile imperiale intră grăbite în Jehol și locul prinde viață. Sălile, curțile și clădirile adormite sunt deșteptate de ecoul glasurilor și pașilor. Ușile se deschid cu scârțâit de lemn și metal. Închizătorile ruginite ale ferestrelor se rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Vă las cu cărțile mele, să vă distrați.” Céline...Aragon...Giono...Beckett...Henry Miller...Să nu-l uităm pe Marcel...[...] Și când mă gândesc că sunt fraze tăiate pe care nici nu le mai poți descifra, În halul ăsta ai Înnegrit totul sub linii de peniță! Când reușesc ca printr-o minune să citesc ce ai tăiat, rămân cu gura căscată. Ai renunțat la așa o comoară! Îți vine să te Întrebi ce a fost În capul tău când te-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
germani adunați ciorchine sub turnul Eiffel. Societatea occidentală duce la absurd, va să zică, obliterarea libderului-arbitru. Antoine hotărăște să se sinucidă și urmează un curs În sensul acesta. Este capitolul cel mai reușit al romanului.Umorul nevinovat sau șarjat al autorului se Înnegrește, fiind bine recuperat atît În registru politic, cît și afectiv, de critica socială, respectiv de biografie, ambele susceptibile de infuzii retorice cu patetism. Pe de altă parte, cursul de sinucidere este o parodie la miriadele de asociații americane ale alcoolicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]