1,931 matches
-
înțeles-o cum trebuie; altceva vrea să zică ea, dar nu despre asta e vorba acum. Ce știi despre rac? ― Când îl fierbem, racul devine roșu, vorba aceea, ca un rac! ― Hm! De ce? ― Pentru că se opărește, și-atunci i se-nroșește pielea! ― Pielea?! strigă scandalizat profesorul. Dar ce, racul are piele? Din ce familie face parte racul? Ce este el? ― Un crustaceu... ― Descrie-mi anatomia lui! ― A... ă, ăăă! ― Privește pe tablou și spune-mi ce vezi! Pe lângă rac, uite, mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o secundă o problemă pe care, cu spada, o rezolvi În minute lungi de efort. Asta era, nu? Erai supărat că nu te las să lupți... - Nu doar asta... - Deranjez? se auzi deodată vocea Erinei. - Erina! Erai aici! exclamă căpitanul, Înroșindu-se ușor. Am Întârziat puțin... - Ai noroc că ai Întârziat cu Alexandru, deci te iert. Altminteri... - Mai e timp să ieșim În jurul cetății, spuse Oană. Toți trei. - Toți trei e bine, spuse Alexandru, căci asta e doar Începutul unei discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pietro simțea că era prea târziu. Mult prea târziu. Aceeași zi, ora 17.30, Murgești, În lunca Bârladului - Te-ai hărnicit deodată, Erina, sau mi se pare mie? Întrebă bătrânul Litovoi, intrând În bucătărie sprijinit În toiag. - Poate... răspunse Erina Înroșindu-se. Ultima dată mi s-a ars cozonacul. Când s-o Întoarce Cosmin, vreau să fie masa plină. - Dar ai femeile din casă, nu trebuie să te muncești tu cu năzdrăvanul ăla de cozonac! Uite, te-ai umplut toată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că așteptarea era inutilă. Făcu semnul de Începere. Unul din călăi Îi smulse bandajul de la umărul În care simțea durerea. Celălalt luă de capătul Învelit În cârpe un fier lung, Încovrigat la capăt, și Îl ținu În foc până se Înroși. Al treilea se postă În spatele lui. Ogodai rămase În față, privind calm. De jos se auzeau zgomotele războinicilor tătari care scoteau cadavrele spahiilor din mica escortă a lui Ali beg ca să le Îngroape În pădure. Fierul se apropie de umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-i vină În ajutor se apropia. Chiar cuvintele sfântului Daniel erau de foc. Ardeau. Ridicau la luptă. În depărtare, poate mai jos de Cetatea de Scaun, zările se aprinseseră. Nu era soarele, care răsărise demult. Era chiar Focul. Cerul se Înroșea și orizontul se frământa În vâlvătăi. Tunete se auzeau, Înfundat, ca și cum o furtună neașteptată s-ar fi apropiat, distrugând totul În calea ei. Răzeșii Începură să-și facă cruce. - Foc În cer, În zi sfântă... , murmură cineva. Se schimbă crugul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și tu. Nu trebuie să te temi. Cu mâinile duse involuntar la scrot, Pran se dă înapoi până când se lovește de peretele jos al parapetului. Khwaja-sara șonticăie înspre el cu ochii săi înnegriți de kohl, străpungându-l de pe chipul bătrân, înroșit de fard. Încă tremurând de atâta agitație, face un efort să se calmeze, apoi își dă pe spate părul lung și flutură din mână devenind o ea, după care tușește și se îndreaptă, redevenind un el, apoi se relaxează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Andrew, un Andrew rătăcit, dezorientat, cu o spoială de convingeri. Deveni mai prudentă, se depărtă tot mai mult de el, poate și din cauza problemelor de ordin fizic menționate de doctor în biletul de externare. Când soțul ei îl citi, se înroși brusc, înnăbușindu-și mânia. Nu avea ce spune. Noaptea, îl simți lângă ea tensionat, cu resentimente. Încercase să-l aline, dar el o îndepărtase. Mai rău decât nimic, murmurase el. Mai rău decât înainte de a te întoarce. O făcu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a părut că în culorile de rugby la clasele secundare există și o dungă îngustă, galbenă, sau pentru că l-au pus pe domnul Russell deasupra domnului Hoggart în ordinea importanței personalului. Domnul Hoggart este un tip care țipă și se înroșește, iar prima impresie pe care i-o face Jonathan nu se va mai îmbunătăți. Întrucât domnul Hoggart este profesor la școală, asta devine o problemă. — Bridgeman! Ce sunt aceștia, mă rog? — Aceștia, domnule? Pantofi, domnule. — Pantofi, domnule? Nu! Sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
joc atât de gentil, crichetul are un efect dezastruos. Jonathan iese pe câmp, în prima zi însorită din trimestru, și ochii încep să-i curgă, iar nasul i se umple de mucus incolor. Atât nasul cât și ochii i se înroșesc de atâta frecat, iar mânecile cămășii albe se umezesc și se murdăresc. Toată după-amiaza este o tortură. Îi este imposibil să se concentreze asupra jocului, care se desfășoară undeva, la câteva mile, prin aburul câmpului. Aflându-se în afara terenului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
învins ... și să stărui Colț de primăvară Ninge cu colțuri de iarbă Și frunze se-nhamă-n copaci Iar cucii bat toaca: burlaci Fete au doruri să fiarbă Ziua hotaruri obține Bîtlanii-s la nuntă prin cer Și un nor se-nroșește stingher: Buza de soare-l reține Pe-alei sub petale de măr Iubiții susțin seminar Și un mugur de ploaie, hoinar Candid îți cade pe-un umăr Sînul ți-e pui de țigancă Scîncește de dor să-l ating Salcîmii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
înainte de a concluziona: împărăteasa Nuharoo și eu am hotărât că atâta timp cât vom fi în viață, ne vom onora angajamentul față de soțul nostru. Înainte de a apuca să rostesc ultimul cuvânt, Su Shun se ridică în picioare. Pielea lui măslinie s-a înroșit, iar ochii îi trădează mânia: — Inițial, nu am vrut să fac publice discuțiile mele private cu Majestatea Sa, dar nu-mi dați de ales, doamnă Yehonala. Su Shun se îndreaptă spre oamenii săi și vorbește tare: împăratul Hsien Feng a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tratatele și negocierile cu puterile străine, dar prințul Ch’un s-a plictisit și a început să caște. Yung Lu și cu mine stăteam față în față. L-am privit cum a băut cinci boluri de vin. Chipul i se înroșise, dar tot nu vorbea cu mine. — Yung Lu este un bărbat atrăgător chiar și în ochii bărbaților, mi-a spus An-te-hai în noaptea aceea, în timp ce mă învelea cu delicatețe în pături. Admir puterea voinței dumneavoastră, doamnă. Însă sunt nedumerit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ar fi răspuns bine la întrebările puse. Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat plânsetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare, și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu știa să urască, durerea lor era pură și în ea puteai ghici cel mult protestul împotriva ei, a durerii în sine, fiindcă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
realitatea unui sfîrșit. De starea de infantilitate care încă mă mai lega de părinți mă rușinam, iar această rușine mă determina să mă port cu bieții mei bătrîni aproape grobian. Pe genunchii mei se așezase Nona. Intimitatea reuși s-o înroșească pînă la urechi și o infinită senzație de fericire mă făcu să-mi desfac palma pe rotunzimile ei; simțeam în vibrația acestui trup armonii ceramice. I-am șoptit la ureche ceva lipsit de importanță. Nona își lipise fruntea de tîmpla
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ochii apele leneșe care parcă nu mai Îndrăzneau să curgă. Nici măcar bușteni nu pluteau pe oglinda apei, darămite vapoare... Nedumerit și Încruntat, omul Își duse mâinile spre tâmple. De prea marele zgomot Îndurat pe drum, urechile Îi sângeraseră. Îndreptă palmele Înroșite către cerul plumburiu și, pentru că știa că nu vede nimeni ce face el acolo, nu-i fu rușine să dea drumul lacrimilor și să Întrebe Înlăuntrul lui: „De ce?“. Sărătura ochilor se uscase demult pe față când ajunse În sat. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe mă-ta, de-a ajuns biata femeie, la bătrânețe, să doarmă pe sub șoproanele rudelor?” Câțiva se repeziră să-l oprească pe tânăr, care se și avântase cu pumnii ridicați. Îl Înconjurară și-l luară În brațe. Ăstuia i se Înroșiseră ochii și zvârlea scuipați către Gogoașă. Câteva femei care stăteau pe șanț la divan scoaseră chiot de dat veste. „Ce te bagi tu În viața mea, rapandulă comunistă ce ești! Îți sucesc gâtul, boșorogule, spăl cuțitu-n tine! Mă piș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
față și să-i dirijez pe ceilalți când cântau. Adică să țin ritmul cu un bețișor vopsit În alb. Și m-a pus să fac trebușoara asta chiar când era acolo maimuțoiul ei chelios și cu dungă la nădragi. Mă Înroșisem și mâna cu bățul alb bătea aerul aiurea, În contratimp. Noroc că nu ținea nimeni cont de indicațiile mele și fiecare cânta În legea lui de se zgâlțâiau ferestrele Înalte ale odăii. Am hotărât atunci că nu mai era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că ascultă lămuririle cu luare-aminte. Un inginer le arătase niște bidoane Înghețate, În care se păstra materialul seminal - după cum frumos și științific se exprimase gazda - pentru Însămânțările artificiale la bovine. În Vieru parcă intraseră o mie de draci: i se Înroșiseră obrajii, ochii Îi scăpărau În cap de nerăbdare. Directorul nu putuse scăpa de el și-i promisese că În seara aceea avea să-i Împrumute un microscop de la școală, pentru ca iscoditorul să vadă cu ochii lui că sămânța taurului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și tulise: i se auzeau pașii bocănind Înfundat În bătătură, apoi pe poteca de pământ din fața curții. „Ce-aveți, mă, În țevile-alea?” Întrebase cam bănuitoare și Încruntată femeia. Neavând cum s-o dea cotită, Baronu Îi spusese. Femeia se Înroșise și-i blestema, cu țipete ascuțite, că-i spurcaseră oala În care fiersese apa, străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o luaseră și ei la goană spre poartă și, Înainte să iasă, apucaseră să audă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de gimnaziu din Satul cu Sfinți se aflau pe câmp, sub un cer Întunecat de noiembrie, În jurul unor imense grămezi de porumb. Le era frig și copiii Își mișcau repede brațele și Își suflau din când În când În palmele Înroșite de răceala porumbilor. Dacă de obicei se arătau nespus de bucuroși să muncească pe tarlale În loc să tocească ori să-și facă temele, În ultimele zile Începuseră să se cam sature și de depănușat porumb, și de transportul În remorcile camioanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Ectoraș i se scurgeau ochii după ea, dar era atât de prost, că nu obținea nici măcar cât cei care o Înghesuiau prin cotloane. O interesa acel băiat tocmai pentru că se arăta timid și chiar fricos, se bâlbâia și se Înroșea când vorbea cu el, iar când izbutea să-și stăpânească glasul, vorbea numai prostii și anapoda, era În stare să plece și să nu se mai Întoarcă de frica de a nu o vedea iară și de a nu ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prețuri de speculă. Prevederea lui se dovedise, Însă, zadarnică: funcționara de la un ghișeu Îi azvârlise Înapoi coala, cu scârbă, dar și cu neascunsă satisfacție, și-l anunțase că acele timbre ieșiseră din uz cu câteva săptămâni În urmă. Repetentu se Înroșise, Înghițise În sec și - după ce auzise Îndemnul rostit În franceză al maestrului ce se odihnea pe o bancă („Mai ales nu-i vorbi urât, te conjur, tânărul meu domn!”) - Îi spusese că ar fi vrut să cumpere de la ea indispensabilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pentru a-l susține. Căzu cu fața pe podea; o băltoacă de sânge se întinse pe rogojină, ca o petunie roșie desfăcându-și petalele. Hideyoshi se repezi înainte și cuprinse capul lui Hanbei, astfel că sângele care șiroia acum îi înroși poala și pieptul. — Hanbei! Hanbei! Mă lași singur? Pleci numai tu? Ce-am să mă fac pe câmpul de luptă, fără tine, de-acum încolo? strigă el, vărsând șiroaie de lacrimi, fără să-i mai pese de aparențe sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
elevii se întoarseră spre un băiat care stătea printre ei. Nobunaga le urmări direcția privirilor și ochii i se opriră asupra unui adolescent de paisprezece-cincisprezece ani. — Da. Uitați-l. Ieronim a fost. Când preotul îl arătă cu degetul, băiatul se înroși la față și coborî privirea. Nobunaga nu era sigur dacă-l cunoștea sau nu. — Cine e acest Ieronim? întrebă el. Al cui fiu este? Preotul îi vorbi sever elevului: — Ridică-te în picioare, Ieronim. Răspunde-i Domniei Sale. Ieronim se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dureze mai mult de un moment. — Acesta e sfârșitul! — Senior Katsuyori! Senior Taro! Am să v-o iau înainte! Strigând încoace și-ncolo de la unul la altul, ultimii oameni ai clanului Takeda erau doborâți, pe rând. Armura lui Katsuyori se înroșise toată. — Taro! își chemă el fiul, dar avea vederea încețoșată de propriu-i sânge. Toți cei din jur păreau dușmani. — Stăpâne! Încă mai sunt aici! Sozo e lângă dumneavoastră! — Sozo, repede... voi comite seppuku. Rezemându-se de umărul valetului, Katsuyori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]