KorAP: Find »[drukola/base=înroși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...83 >

2,073 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

să plouă. În ziua următoare, Muntele Kurihara rămase Învăluit În nori albi și nici urmă de mesager. În sfârșit, cerul se Însenină și culorile muntelui se reîmprospătară complet. Frunzele de toamnă timpurie ale arborilor de lac și ale oțetarilor se Înroșiseră viu. În dimineața aceea, la poarta lui Moemon apăru Kokuma, mânând o vacă. — Hei, domnu’! spuse el. Am venit să vă invit sus! Maestrul mi-a spus să vă conduc la el acasă. Și, de vreme ce azi sunteți musafir, v-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
văd, dar, după ce a citit ordinul dumneavoastră, n-a răspuns nimic. A vărsat doar lacrimi și a oftat, spunând ceva despre nefericiții conducători ai acestei lumi, răspunse mesagerul. Tatsuoki primi vestea ca și cum cineva și-ar fi bătut joc de el. Înroșindu-se de mânie, Își certă vasalii: — Nu trebuie să vă bizuiți pe oamenii bolnavi! Zilele treceau agitate, cu toate aceste du-te-vino-uri. Armata clanului Oda Începuse deja să traverseze râul Kiso și porni lupte violente cu forțele clanului Saito. Rapoartele despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Profitând de haos și acționând concertat cu clanul Asai, Rokkaku urmărea să-l zdrobească pe Nobunaga dintr-o singură lovitură. Când consiliul de război se sfârși, Nobunaga ieși În grădină Împreună cu generalii și le arătă cerul. În depărtare, flăcările insurecției Înroșeau viu orizontul. A doua zi, În data de douăzeci, Nobunaga Își conduse armata În Omi. Îi nimici pe călugării-războinici și sparse liniile defensive ale lui Asai Nagamasa și Sasaki Rokkaku. Armata lui Nobunaga Înaintă cu iuțeala unei furtuni măturând norii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
pe celălalt mal! strigau ofițerii. Trupa lui Sakai lovi inamicul din flanc. Într-o clipă, În mijlocul râului Începură lupte corp la corp. Lăncile se ciocneau, săbiile răsunau. Oamenii se luau la trântă și cădeau de pe cai, iar apele râului se Înroșeau de sânge. Regimentul de șoc al lui Tamba Împinse Înapoi a doua linie a lui Sakai. Ne-am făcut de râs! Strigând atât de tare Încât se auzea de pe ambele țărmuri ale râului, fiul lui Sakai, Kyuzo, se repezi În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
demonstreze propriile cunoștințe superficiale și să-și păstreze reputația. Rezultatul fu acela că, până la miezul nopții, nu se ajunse la nici o hotărâre. Sătul de discuțiile fără rezultat, unul dintre generalii clanului Asai ieși. Privi spre cer, comentând: — Cerul s-a Înroșit teribil, nu vi se pare? — Oamenii noștri au dat foc la casele țăranilor, din Yamashima până la Daigo, răspunse o santinelă. — Pentru ce? Nu folosește la nimic să ardem zona aia, nu-i așa? — Ba cum să nu. Trebuie să Îngrădim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
În același fel. Era Ranmaru, care-și pierduse tatăl, pe Mori Yoshinari. — Ranmaru,plângi? — Vă rog să mă iertați, stăpâne. — Te iert. Dar nu mai plânge, altfel, spiritul tatălui tău va râde de tine. Însă și lui Nobunaga i se Înroșeau ochii. Poruncind ca scăunelul său de campanie să fie mutat pe vârful unui deal, privi rânduirea trupelor asediatoare. Cât vedea cu ochii, poalele Muntelui Hiei erau pline de flamurile oamenilor lui. Trecu o jumătate de lună. Asediul muntelui - strategie neobișnuită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Încă nu știa nimeni câți fuseseră răniți. Purtând povara de a aparține unei armate Învinse dezastruos, oamenii se Înapoiau, În șir, spre cetatea acoperită de zăpadă, dezgustați de ei Înșiși. Retragerea continuă de la asfințit până după miezul nopții. Cerul se Înroșise, poate fiindcă la toate porțile castelului ardeau focuri. Dar culoarea roșie a zăpezii căzute provenea, În mod clar, din sângele războinicilor care se Întorceau. — Ce s-a Întâmplat cu Domnia Sa? Întrebau oamenii, În lacrimi. Se retrăseseră, crezând că Ieyasu revenise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
a Întors, spuse Hideyoshi, Încercând să schimbe subiectul, dar Nobunaga era vulpoi bătrân și nu se lăsă amăgit. — Ce vorbești?! Vezi că te zăpăcești. Nu mi-ai spus chiar tu că Tenzo va veni abia peste trei zile? Hideyoshi se Înroși la față ca focul. Nobunaga părea mulțumit de acest lucru. Dorise să-l vadă arătând stânjenit și tulburat, o vreme. Nobunaga o invită pe Oyu la banchetul din seara aceea, comentând: — Nu m-ai văzut dansând, deși Hideyoshi a asistat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
momente. „Cu siguranță, nu se grăbește,“ Își spuse Hideyoshi, plictisit. Umbrele Înserării Întunecau deja traforajul tavanului din odaia goală. Era destul de Întuneric pentru a fi nevoie să se aprindă lămpile și, când privi afară, văzu soarele toamnei târzii În asfințit, Înroșind aprins munții din jurul castelului. Avea În fața lui o farfurie goală. În sfârșit, auzi sunet de pași. În cameră intră un maestru al ceaiului. Întrucât castelul este sub asediu, mă tem că am foarte puține să vă ofer, dar Domnia Sa mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
dar, În momentul retragerii, o forță proaspătă se grăbi din nou spre palisadă. Sângele care mânjea cei treizeci de mii de pari Încă nu se uscase. Împușcăturile dinspre palisadă răspunseră imediat atacului, ca și cum ar fi spus: vă așteptam. Privind palisada Înroșită de sângele propriilor camarazi, aprigii soldați din Kai atacau urlând, Încurajându-se Între ei, jurând că n-aveau să dea nici cu un pas Înapoi. — E timpul să murim! — Înainte, până la moarte! — Să facem un scut al morții, ca alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
e În apele lui, de-o vreme-ncoace, nu-i așa? Lui Nene Îi era greu să găsească un răspuns. Motivul pentru care dormea până târziu era acela că În fiecare noapte bea. Când bea acasă, după patru-cinci ceșcuțe se Înroșea imediat și-și termina, grăbit, mâncarea. Apoi, Își aduna veteranii și, pe măsură ce toți se Înveseleau, beau până după miezul nopții, fără a le păsa de oră. Rezultatul era că adormea În camera pajilor. Într-o noapte, când mergea pe culoarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
nu e ușor. Takigawa, Nobumori, Niwa și Mitsuhide sunt cu toții generali superiori. Nu s-ar putea spune că nu-ți urmează instrucțiunile, nu-i așa? Aveți o intuiție excelentă, stăpâne, lăsă Hideyoshi capul În piept, cu chipul obosit de lupte Înroșindu-i-se. — Poate că a fost o responsabilitate prea mare pentru inferiorul lor, Hideyoshi. Cu siguranță, Nobunaga Întrezărea subtilele intrigi ale vasalilor vârstnici și felul cum Îl Împiedicaseră să intre el Însuși În luptă. Chiar dacă marea armată a clanului Mori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
strigă un ofițer din clanul Mori, venind În goană. Își aruncă sulița de pe mal, cu toată puterea. Vârful Îl nimeri pe Shikanosuke În spate, doborându-l În apă, cu fața În jos. Coada suliței rămase dreaptă În apa care se Înroșea, ca un harpon Înfipt Într-o balenă. Cei doi asasini intrară, cu zgomot, În râu. Îl târâră pe Shikanosuke, rănit, de picioare, Îl țintuiră pe țărmul râului și-i retezară capul. Sângele Începu să curgă În pârâiașe peste pietrele de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
am cerut permisiunea Domniei Sale. De aceea e atât de furios. Vorbea râzând, dar, Întrucât În spusele lui nu era nici cea mai mică născocire, adevărul se manifesta cu conștiința limpede, chiar și În spatele zâmbetului său. Naoie era copleșit. Chipul său, Înroșit de sake, păli, dintr-o dată, cu tot sângele scurgându-i-se din obraji. Nu se Îndoia, totuși, că astfel gândea Nobunaga. — Deci, e prost dispus, continuă Hideyoshi. Nu-mi acordă audiență și nici pe dumneavoastră nu vrea să vă primească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
nici măcar o Împușcătură - atâta liniște, Încât te-ai fi putut Îndoi că era un câmp de luptă, atâta liniște, Încât sunetul unei lăcuste furișându-se prin iarba uscată foșnea În ureche. Era mijlocul toamnei În provinciile de la apus. Arțarii se Înroșiseră pretutindeni pe culmi, În ultimele două-trei zile, iar roșeața lor ardea În ochii lui Hideyoshi. Revenise În tabăra de pe Muntele Hirai. Stătea așezat față În față cu Kanbei, sub bradul de pe colina de unde priviseră luna cu câtva timp În urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
trata astfel, Însemna că Încă mai era nesigur pe sine Însuși. Răspunse prin amabilități zâmbindu-i continuu lui Murashige. Din partea lui, Murashige nu-și putea ascunde cinstea Înnăscută și părea extraordinar de jenat sub privirea lui Kanbei. Simți că se Înroșea la față. — Cu ce treburi? Îl Întrebă el. — Am auzit zvonuri. — Despre faptul că-mi pregătesc armata? — Te-ai vârât Într-o Încurcătură. — Ce spune lumea? — Unii spun lucruri bune, alții, rele. Presupun că părerile sunt Împărțite. Dar oamenii ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
din adevărata lui natură. Fusese strict o chestiune de raționament, pentru care trebuise să facă mari eforturi. Prin urmare, când Își lepădă controlul de sine care-i displăcea atât de mult și ridică glasul, lobii urechilor Începură să i se Înroșească și pe chip Îi apăru, dintr-o dată, o expresie feroce. — Stăpâne, vă rog, așteptați un moment. — Ce e, Kazumasu? Mă mustri? — Ar fi o Îngâmfare ca un om ca mine să vă mustre, stăpâne, dar de ce ați dat, atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
pentru a-l susține. Căzu cu fața pe podea; o băltoacă de sânge se Întinse pe rogojină, ca o petunie roșie desfăcându-și petalele. Hideyoshi se repezi Înainte și cuprinse capul lui Hanbei, astfel că sângele care șiroia acum Îi Înroși poala și pieptul. — Hanbei! Hanbei! Mă lași singur? Pleci numai tu? Ce-am să mă fac pe câmpul de luptă, fără tine, de-acum Încolo? strigă el, vărsând șiroaie de lacrimi, fără să-i mai pese de aparențe sau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
elevii se Întoarseră spre un băiat care stătea printre ei. Nobunaga le urmări direcția privirilor și ochii i se opriră asupra unui adolescent de paisprezece-cincisprezece ani. — Da. Uitați-l. Ieronim a fost. Când preotul Îl arătă cu degetul, băiatul se Înroși la față și coborî privirea. Nobunaga nu era sigur dacă-l cunoștea sau nu. — Cine e acest Ieronim? Întrebă el. Al cui fiu este? Preotul Îi vorbi sever elevului: — Ridică-te În picioare, Ieronim. Răspunde-i Domniei Sale. Ieronim se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
dureze mai mult de un moment. — Acesta e sfârșitul! — Senior Katsuyori! Senior Taro! Am să v-o iau Înainte! Strigând Încoace și-ncolo de la unul la altul, ultimii oameni ai clanului Takeda erau doborâți, pe rând. Armura lui Katsuyori se Înroșise toată. — Taro! Își chemă el fiul, dar avea vederea Încețoșată de propriu-i sânge. Toți cei din jur păreau dușmani. — Stăpâne! Încă mai sunt aici! Sozo e lângă dumneavoastră! — Sozo, repede... voi comite seppuku. Rezemându-se de umărul valetului, Katsuyori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
dar ce să fac? Mitsuhide părea să fi ajuns Într-o stare de ebrietate totală, lucru care nu i se mai Întâmplase niciodată. Chipul său, pe care lui Nobunaga Îi plăcea să-l compare cu un fruct de kumquat, se Înroșise complet, până la fruntea cu Început de chelie. — Ce zici de Înc-o ceașcă? Îndemnându-l pe Kazumasu să Îl mai toarne, Mitsuhide continua să vorbească, peste măsură de vesel. Nu prea avem multe zile fericite ca asta de azi, chiar dacă trăim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Akechi, se Întreținea cu un oaspete. Musafirul era pictorul Yusho, care nu era de origine din Suwa. Părea să aibă cam vreo cincizeci de ani, iar fizicul său robust nu indica prin nimic că era pictor. Vorbea foarte puțin. Asfințitul Înroșea pereții albi ai șirului de magazii În care fasolea era depozitată. — Trebuie să mă iertați că v-am vizitat, pe neașteptate, Într-o perioadă de război ca aceasta, și că nu vorbesc decât despre problemele plictisitoare ale unui om care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Într-o clipă. Chipurile care până atunci arătaseră atâta obrăznicie, expresiile sfidătoare, dispărură. Nu mai rămăseseră decât nenumărate fețe de culoarea pământului, tremurând de frică. Stând lângă cele cinci cadavre, cei cinci samurai Îi priviră amenințători pe muncitori, cu săbiile Înroșite de sânge Încă În mâini. În cele din urmă, Kanbei strigă, cu toată ferocitatea: — Acești cinci oameni care v-au reprezentat - i-am chemat aici, am ascultat ceea ce au avut de spus și le-am dat un răspuns foarte clar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
privească și lăsă capul În piept. De Îndată ce melodia Încetă, Muneharu vorbi, Încă o dată, răspicat: — Generale Mosuke, vă rog să priviți cu atenție. Mosuke ridică privirea și văzu cum Muneharu, care Îngenunchease, Își spintecă lateral abdomenul cu sabia. În timp ce vorbea, sângele Înroșea interiorul bărcii. — Frate, vin și eu! țipă Gessho, despicându-și, la rândul său, pântecele. După ce-i predară lui Mosuke cutia cu capul retezat al generalului și se Înapoiară la castel, vasalii lui Muneharu Își urmară stăpânul În moarte. Când ajunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
lănci de cozi ale altor lănci. Oamenii Îi Împungeau pe ceilalți și erau Înjunghiați la rândul lor. Soldații țipau și se luau la trântă, unii căzând morți În apă și stârnind cu stropi. Curentul mocirlos se Învolbura În jur. Sângele Înroșea suprafața apei și se scurgea mai departe. Între timp, prima unitate de sub comanda lui Nakagaba Sebei lăsase lupta din aval În seama soldaților lui Takayama Ukon. La fel ca șirurile unor tineri ducând pe umeri un palanchin sacru În timpul unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]