1,061 matches
-
răzgândire treptată, aproape teatral și, cu o față de bidon turtit, se învoiește: Dacă promiteți că nu râdeți de mine...îngădui. Hai. Mă învoiesc. Nu râdem! - strigă tot barul în cor. Până și barmanul, știind ce urmează, uită să servească clienții însetați și ascultă cu luare aminte. Titi este gata de târguială. Semn bun. Sceneta este pe începute. Și ce dați de băut? - își țuguie el gâtul lungind nota. Ce vrei: Coniac. Vodcă. Vermut. Cinzano. Bere. Cabernet. Coniac. Cuba Libri. - înșirau care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să alunece fără grabă pe povârnișul dunei, străbătu tabăra și ajunse lângă targuí-ul ce-și adăpa cămila, în stare să bea o sută de litri dintr-o sorbitură. — Aselam, aleikum! — Metulem, metulem, răspunse Gacel. — Ai un animal bun. Și foarte însetat. — Venim de departe. — De unde? — Din nord. Sergentul Malik-el-Haideri ura vălul targuí, pentru că se fălea că se pricepe la oameni și știe, după expresia feței lor, când spun adevărul și când mint. Dar cu tuaregii această posibilitate nu exista, căci abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dar pe care îl copleșeau singurătatea și liniștea acelei naturi tăcute și blând agresive, unde totul era ondulări ușoare și culori șterse, unde nu te pândeau animalele de pradă și nu se ascundeau scorpionii sau șerpii, unde nici măcar un țânțar însetat nu venea să te amenințe în amurg, dar care puțea a moarte deși nu mirosea a nimic, căci în aseptica mare de dune până și mirosurile dispăruseră cu o mie de ani în urmă. începuse să dea primele semne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în viața lui, ceva îl îngrozea cu adevărat. Luminile erau altele, dar nu și umbrele, căci nu exista nici un obiect în stare să proiecteze cea mai mică umbră pe nesfârșita întindere albă. Ultimele dune se stingeau domol, ca niște limbi însetate sau ca valurile lungi ale unei mări fără putere pe o plajă nețărmurită, capricioasă graniță pe care Natura și-o impusese fără o rațiune aparentă; fără să-i explice nimănui de ce acolo se sfârșea nisipul și începea pustiul. Și tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Fiii lui n-au noroc, sunt călcați în picioare la poartă și nimeni nu-i scapă! 5. Secerișul lui este mîncat de cei flămînzi, care vin să-l ia chiar și din spini și averile lui sunt înghițite de oameni însetați. 6. Nenorocirea nu răsare din țărînă și suferința nu încolțește din pămînt. 7. Omul se naște ca să sufere, după cum scînteia se naște ca să zboare. 8. Eu aș alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aș spune necazul meu. 9. El face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
te pedepsește El oare și intră la judecată cu tine? 5. Nu-i mare răutatea ta? Și fărădelegile tale fără număr? 6. Luai fără pricină zăloage de la frații tăi, lăsai fără haine pe cei goi. 7. Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîine omului flămînd. 8. Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază. 9. Dădeai afară pe văduve cu mîinile goale și brațele orfanilor le frîngeai. 10. Pentru aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dacă ești cum ești, de ce să nu fii și ca-n povești? Foaie verde fir de pai, dacă te preschimbi în strai ai alt trai și hai nu-i bai... foaie de cer înstelat este chiar adevărat... iată un soare-nsetat e deja verificat... semnat identificat... preschimbat eliberat... Foaie verde leuștean, ies ca murgul pe tăpșan și alerg cu mult elan, îmi caut mereu alean... de-oi găsi voi povesti, printre astre și hîrtii, multe alte nebunii: aripi azurii senine, că
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
clienți, dintre care doar unul stătea cu o halbă de bere în față pe jumătate plină. Fericitul posesor al halbei cu prețiosul lichid nu se îndura s-o transfere în enormul său pîntec din motive de invidie. Adică, ceilalți 11 însetați înghițeau în sec și-l fericieau pe grăsanul care avea ce bea, la o adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar, dezgolindu-și cei cîțiva dinți de sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și la cerul senin de deasupra ei. Am ajuns pe o limbă Îngustă de nisip și atunci l-am săltat pe Enkim din culcuș și am luat-o la fugă spre apă, el țopăind În piciorul sănătos. Eram așa de Însetați Încât ne-am repezit În apele ei limpezi și reci, am pus palmele căuș și am dat să sorbim câteva guri lacome. Pfuaah! - mi-a venit să dau afară și m-am chircit: apa aia limpede și frumoasă era sărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ai spus mai devreme? - pufni el În râs și Îl chemă pe unul dintre mărunțeii lui N’jamo. Netrebnicul! Căra cu el o burtă dintr-un fel de vin amărui, pișcător. Am dat să sorb din el precum un bou Însetat, dar Logon mă opri: - Când am luat-o pe urmele tale, Îmi spuse el zâmbind galeș, am trecut și prin pădurile dese de la Miazănoapte, pe la niște neamuri de oameni Înalți și blonzi. Ei aveau un vin care semăna mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și de plăcerea lașului de a ucide fără milă și pedeapsă, În timp ce soarele scînteiază necruțător pe butonii manșetelor scrobite și licărește stins pe butoiul pistolului automat albastru, pe care-l strînge În mîna tremurătoare și i-l oferă stăpînului său Însetat de sînge și-i șoptește fioros: — Luați-l! Luați-l, domnu’ Bartlett! Trageți În ticălos, dacă-ncearcă să vă lovească! Între timp negrul se tot retrage Încet, dar acum nu mai are privirea ațintită asupra dușmanului său, ci asupra licăririi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a fericirii necunoscute și a Împlinirii, stradă a veseliei, a căldurii și viciului, stradă a marilor hoteluri, a restaurantelor și barurilor luxoase, a luminii blînde și aurii, a luminii Împuținate și a palorii Întipărite pe mii de chipuri albe, tăcute, Însetate, din sălile aglomerate de teatru, stradă scăldată În valuri de fețe iluminate de mii de lumini, neobosite și nesătule, prinse În goana lacomă după plăceri, stradă a Îndrăgostiților cu pas lent, privindu-se pierduți În uitarea iubirii În mijlocul eternei Împletituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
densă, caldă Pe culmi, peste poieni, peste genuni Stau arborii cu palmele întinse Și-un foșnet larg prin cetiniș răsună. Alunecând printre nervuri și aripi Ploaia pătrunde-n sufletul pădurii Și cețuri albe se preling din piscuri Și-n ceață , însetați, rotesc vulturii. Și vine-un ceas când umbrele pășesc Printre copaci, ca vulpile roșcate Când peste ramuri plouă cu-nstelări Și totul iese din singuratate Un ceas când mușchiul fumegă ușor, Când lemnul viu, lovit de stele, sună, Când cerului îi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Din cauza soarelui dogoritor, m-am evaporat din nou. Și iarăși sub forma de vapori de apă, într-un nor mare; vântul m-a purtat în înaltul cerului. Ploaia m-a aruncat pe pământ, iar din el m-au luat plantele însetate. Le-am ajutat să crească și să rodească. Ah, stai să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat într-o iarnă... Eram sus, de tot, în văzduh, cu alte picături de apă. Ne-am îndreptat apoi spre pământ. Pe drum
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
oricâtă bogăție ai avea, nu-s ca grăunțele adunate de tine și ca apa de izvor, când o sorbi, colo, după pofta inimii. Ehei! Stam eu și mă tot uitam pe fereastră și-mi tot ziceam: mai bine flămând și însetat în padure decât cu de toate acolo, în colivie! — Și ce făceau oamenii cu tine? — Nimic, cucule; mă țineau așa. Le plăcea să se uite la mine și la culorile penelor mele. Când ciripeam, îmi vorbeau și ei. Și le
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
opresc, își îndreaptă trupurile, privesc iscoditori și crunți înainte, scot puștile și într-o clipă, dimpotriva lor alți oameni se arată. O clipire: dușmanii se aruncă unii peste alții, puștile răzbubuie, spăngile se-nroșesc în piepturi. Călătorul obosit din urmă, însetat adineaori poate ca și lupul din pădure, acum e și el o fiară. Pe luciul de oțel al puștii lui se prelinge sângele. Înfiorată, raza călătorește mai departe. Când vrei să rătăcești, ai unde. Așa, raza ajunge deasupra unui târg
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
hotar. Cântecul, nesațiu etern, izvor nesecat de îndârjiri, zidiri de veacuri viitoare, amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă. Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul doboară pe mișei, cântecul te însoțește
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin hățiș tăind poteci Ca și cei trecuți în veci, Va găsi un strop de apă Pentru suflet, pentru sapă, În lugubra noastră groapă! Nu-mi da plânsul neputinții Ci dă-mi Doamne noi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii, idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume... scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze flămânde de-atâtea bunătăți dornice de mulțumiri ricoșate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă; în infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
vărată. Încerc să privesc în viața ei, ca printr-o fereastră, hoțește, pentru a-i dezlega enigma feminității, farmecul ascuns într-un corp mai mult sau mai puțin frumos, mai mult sau mai puțin sănătos, mai mult sau mai puțin „însetat” de mângâierea unui bărbat iubitor. Văd în ea, poate și datorită unei optici proprii celui plecat spre „vârsta înțelepciunii”, ceea ce ea însăși nu poate sau nu are timp să descopere „la rece”: și mama fericită să se regăsească în ființa
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și cred că nu mă înșel - parcă nu mai ești așa cătrănit și pornit împotriva tuturor. Asta cam așa-i. Și ca să nu vorbesc cu gura uscată, fii bun și dă-mi un țoi de rachiu. Nu te-oi lăsa însetat, că mi-a fi păcat. Prispă i-a așezat țoiul în față și l-a privit întrebător: „Pe unde mi-ai umblat, vere? Ia povestește lui badea Prispă, că tot nu are mușterii așa de dimineață!” Înainte de a gusta din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a umplut din nou țoiul gol întins de Toaibă. Mă duc la locul meu, bade, că acolo pot să mă gândesc la orice în liniște. Numai să nu mă uiți... Nu avea grijă, că nu te las eu să stai însetat. Către seară au început să cadă fulgi de zăpadă și un vânt numai firicelul lui a pornit să sufle de îți tăia pielea obrazului. Pe nesimțite, ninsoarea s-a întețit încât totul s-a prefăcut într-un viscol năpraznic. Crâșmarul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
m-a izbit ca un miracol pe care niciodată nu l-aș fi putut intui în toate amănuntele lui precise și carnale. Căci dacă mă gândeam adesea la prima noapte pe care o vom petrece împreună și dacă îmi închipuiam însetat patul nostru unde o voi cunoaște pe ea, niciodată nu-mi puteam închipui trupul adolescent al Maitreyiei, dezvelindu-se de bunăvoie și din proprie pornire, noaptea, în fața mea. Acest lucru nu mi-l puteam închipui, deși visam uneori o unire
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adesea în aiurările ei, mă striga "Allan-dadà" și, de câte ori veneam eu, se liniștea puțin), iar noaptea o petreceam cu Maitreyi, care mi se dădea nebună, înspăimîntată de tot ce se petrecea în jurul nostru, dorindu-mă tot mai sincer și mai însetată. Mă deșteptam diminețile cu o oboseală cumplită și nelămurită teamă. D-l Sen își amâna mereu operația la ochi, și medicii îi recomandaseră liniște deplină, iar tot ce se întîmpla în casă și tot ceea ce putea izbucni din ceas în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de la început. Așa am adormit în zori. M-a trezit Harold, ca să-mi spună că mă cheamă cineva la telefon. Am alergat ca un nebun în hall, numai în pijama. Am recunoscut îndată glasul Maitreyiei, pe care l-am sorbit însetat, deși mă temeam să-i vorbesc, ca să nu mă audă Harold sau vreun alt pensionar al d-nei Ribeiro. Îmi spunea lucruri pe care le ghiceam mai mult, căci vorbea încet, ca să nu deștepte pe ceilalți, probabil, și izbucnea mereu în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]