1,702 matches
-
excelentă. Și tătucul Beethoven i-a alungat pe toți trei de acasă. I-a alungat pentru totdeauna. Acum cred că știi ce te așteaptă dacă nu reușești să faci nici o ispravă ca pianist. — Beethoven, Îi spuse Susan, Încîntată, privind grădinița Însorită care se potrivea de minune cu ceaiul din India și viorile țigănești cu instalație stereofonică și fără țigani, În aerul acela proaspăt și În lumina soarelui la asfințit. Juan Lucas se văzu cu perucă, i-ar fi fost silă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am trezit singurul „băiat“ (de fapt, împlinisem între timp 27 de ani) între vreo patru-cinci fete, prietenele Rodi căi, infantile și urâțele cu toatele. Cu aceeași ocazie i-am cunoscut mama, neobișnuit de în vârstă. În rest, ne plimbam pe străzi însorite, la nesfârșit, îi ascultam sporo văiala despre aceleași fete din fosta ei clasă... După vreo două săptă mâni deja mă plic tisisem de ea, nu de o astfel de legătură aveam nevoie, dar alternativa era camera mea goală și serile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am luat-o-n brațe și am sărutat-o pe fața ei rotundă și transpirată, apoi pe buzele de copil. „Cu urechile pe spate!“, mi-a spus când s-a desprins din brațele mele. În altă zi, pe o vreme însorită și splendidă, s-a stârnit din senin o ploaie cu stropi uriași, care ne-a făcut ciuciulete în câteva secunde. Am fugit ca să ne-adăpostim sub arcada li ceului Zoia Kosmodemianskaia. Din rochița umedă a Rodicăi ieșeau aburi și prin
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Știam că trebuie să răspund acelei scrisori, dar amânam mereu, considerând că cu cât amân mai mult, cu atât va fi mai bine pentru mine. Începusem însă din nou să am vise erotice cu ea, mă revedeam adesea în Grecia însorită. M-am trezit și am început să scriu o scrisoare pe care am rupt-o apoi. Pe urmă am scris alta mai scurtă în care îmi exprimam regretul și afecțiunea, dorința de a o avea în pat, dacă ar fi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
A doua zi, au vorbit în monosilabe blânde, amabile. Se furișau prin casă, făcându-și reciproc servicii mărunte. Toată săptămâna care a urmat, Daniel a fost discret, răbdător, devotat, prefăcându-se că încă locuiau amândoi în ținutul acela muntos și însorit, departe de vechiul lor coșmar. Se purta de parcă ea era cea care călcase greșit, iar el, altruist, o iertase. Ea îl lăsa, îl încuraja, deși asta o scotea din minți. Așa era ea. În mod evident, el habar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
închis chiar în mine și pe care îl tot pândesc ca să-l aflu cumva înainte de termen. Eric face primii pași în lume, cu mâinile în mâinile mele și ale tatălui său. Primii lui pași îl poartă prin piețe mici și însorite, printre porumbei, gelaterii, terase cu espresso mic și foarte tare care îl fortifică pe Mircea, pe lângă băncuțe, biserici și la Castello di Salvaterra, unde se organizează turniruri, concerte de muzică barocă și muzică de trubaduri. Suntem, e drept, într-o
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
mă pregăteam să-i dau replica, când am intrat într-o vale cu plopi. Ca într-un final de videogame, totul era foarte frumos și calm, cumva copleșitor, cum e în orice vale cu plopi, și în plus cu vremea însorită, iar sus de tot zburau pâlcurile de ciori peste șosea, treceau dintr-o coroană foșnitoare în alta și senzația era de melancolie multă și de liniște, de curățenie și împăcare în același timp. Sfârșit de nivel, când mai ai ceva
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
în această procesiune. Drumul...parcă am zburat; nici nu am simțit când a trecut. Am fost întâmpinați de un sobor de zece preoți, în frunte cu Preotul Paroh Adrian Brădățanu, de mulțime de credincioși, glasuri de clopote și o zi însorită și frumoasă, adusă și ea parcă din altă lume ca prinos pentru credința fierbinte a credincioșilor. Cu toții am intrat în biserică, însoțind racla sfântului, unde s-a cântat Acatistul Sfântului Ierarh Varlaam. S-au adus mulțumiri, s-au citit cuvinte
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
simți că ești mai bun, mai curat sufletește ca niciodată. Pentru mine este cea mai frumoasă mănăstire din Moldova și deține importante și vechi obiecte bisericești în muzeu. Va rămâne o amintire frumoasă, un murmur de brazi și o zi însorită minunată. Mihaela Palamar, Vaslui O oră petrecută prin frumoasele mănăstiri ale Neamțului au însemnat pentru noi mai mult decât câteva zile pline de fericire. O viață de oameni închinată oamenilor și frumosului. Mulțumim tuturor celor care neau ajutat să descoperim
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
fixau cu niște ochi rotunzi, negri, fără pleoape,... fu un moment de confuzie... Suficient pentru a declanșa o reacție. 20 Sosi gol, încă stând întins pe spate, cu fața în sus. Gosseyn Trei stătea nemișcat, cercetând cu privirea o cameră însorită. Nu-i era ușor, pentru că încă era prezentă confuzia acelor clipe în care înregistrase imaginea străinilor. Și mai era teama de ei, de ceea ce ar putea face; și, simultan, o tentativă rapidă de a-și determina senzațiile corpului: ...Erau oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o alegere care vrea să împlinească exact profeția unui Mesia-Rege umil (cfr. Zah 9,9). 2. „Măgărița” profetizată pentru Mesia pascal. Isus nu întâmplător alege măgarul, un animal de povară care transportă greutățile țăranului în drumurile sale frecvente printre colinele însorite ale Israelului, măgar care să poarte și povara simbolică a profetului. Isus se leagă de această tradiție: el vrea să arate o glorie umilă, o regalitate modestă; zeloții și cei care pot fi numiți partizanii naționaliști ai poporului subjugat de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
După ce plecară, Lanark se ridică și se îmbrăcă, fără să-și pună haina. Găsi pantofi din imitație de piele sub pat. îi încălță, intră pe coridor, ridică jaluzelele și văzu un catarg alb pentru steag în mijlocul unei terase calde și însorite, cu iarbă tăiată uniform. Pe ea alergau copiii, jucîndu-se cu o minge, într-o anarhie totală, iar pe latura îndepărtată, doi băieți mai mari stăteau pe o bancă privind o vale largă, înțesată de acoperișuri cu hornuri ca niște spini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cei mai norocoși. Dar am recunoscut orașul ăsta! Am fost acolo! — A, atunci se află în trecut. N-o să-l mai găsești acum. Lanark se uită nefericit la podea. Priveliștea aceea îl făcuse să viseze la o viață dulce și însorită. — Nu pot ajunge în nici o zonă civilizată de aici? Munro își recăpătase calmul de mandarin și se așeză lîngă pat. — Ba da, în mai multe. Dar nu vei ajunge fără un însoțitor. — De ce? — Regulamentul de sănătate. Cînd oamenii pleacă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dădu semne de nerăbdare. — Astea sînt scrupule de novice. Pacienta unu n-o să se vindece, iar tu n-ai nici un motiv să pleci. Să presupunem că ai pleca și ai ajunge îceea ce e aproape imposibil) pe un continent mai însorit, cum ți-ai cîștiga pîinea? Curățînd parcurile publice? — îmi voi vizita prima pacientă și pe nimeni altcineva, zise Lanark pe un ton scăzut, pînă cînd ea nu mă va mai dori. Ozenfant bătu darabana pe fața de masă. Fața îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne aducea micul dejun cu ceai, pîine prăjită și ouă. Era o casă de raport, cu o stradă îngustă și aglomerată în față și o curte cu asfaltul crăpat în spate. Dincolo de curte era digul unui canal, și în zilele însorite mama mă trăgea de curelele legate de hamul din jurul pieptului meu și ne cuibăream în iarba înaltă de lîngă poteca acoperită cu mușchi a edecului. Canalul era sufocat de papură și bălării. Nimeni nu trecea pe-acolo în afară de un bătrîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
timp, Thaw n-a fost luat în excursie de tatăl lui. într-o zi de vară, Thaw s-a apucat să meargă iute pe drumul de coastă pînă cînd căminul a rămas ascuns de un promontoriu verde. Era o după-amiază însorită. Cîțiva nori stăteau agățați pe cer ca niște cămăși risipite pe o podea albastră. A părăsit drumul și a coborît în goană cărarea spre mare, mai să-și zdrobească picioarele printre pietriș și scoici. Se simțea încrezător și hotărît, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se deschiseră larg, își dezgoli dinții și țipă ascuțit: — Vreau să mor! Vreau să mor! și se prăbuși la loc. Thaw se prăbuși pe un scaun, cu capul în mîini, plîngînd tare. Peste zece minute, alerga spre școală pe porvîrnișul însorit al parcului, intonînd cu voce tare versete din Cîntarea Cîntărilor. Cînd se întoarse acasă în după-amiaza aceea, doamna Thaw era mai liniștită și mai nemișcată ca oricînd, respirînd cu un ușor horcăit. își apropie buzele de urechea ei și șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care se strecoară și dau la o parte toate bibelourile soră-mi, nu, nu mai suport! — Scuză-mă, Duncan, zise Drummond posac. O luă pe maică-sa și se luptă s-o scoată din cameră. Thaw plecă. Era o dimineață însorită și orașul puțea a parfum ieftin. Bîntui fantomatic prin preajma ceainăriei Brown, apoi stătu o oră sau două în atmosfera caldă, cu clinchet de lingurițe în cești. îl durea capul. O fată mărunțică se așeză lîngă el și-i zise: — Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu voi, într-o cameră frumoasă și curată. — Vei fi bine îngrijită aici, spuse Lanark brusc. Se ridică și se îndreptă spre arcada ce mai apropiată. Povestea lui Nan îi amintise de propria coborîre ucigătoare, făcîndu-l să-și dorească peisaje însorite, cu dealuri și ape. Plin de speranță, ridică marele stor venețian, dar ecranul pe care-l crezuse cîndva o fereastră nu mai era acolo. în mijlocul peretelui, de la podea pînă în tavan era o ușă dublă din lemn închis la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu-mi place orașul Unthank, îmi place soarele. Am venit aici pentru că mi s-a spus că Unthank va fi ras și înghițit în cîteva zile, și toți care au pașaport al consiliului vor fi transferați într-un oraș mai însorit. Se așeză. Urmă un moment de tăcere, apoi Ritchie-Smollet îl întrebă: — Monboddo va spus asta? — Nu, unul dintre secretarii lui. Un tip pe care-l cheamă Wilkins. — Protestez față de tonul remarcilor ultimului vorbitor, strigă un ins mătăhălos, cu gîtul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu vreau să vă forțez, zise Sludden. Dar ăsta pare un loc destul de ciudat pentru a crește un copil. — Orașul Unthank e terminat, nu-ți dai seama? strigă Lanark. Băiatul, Rima și cu mine o să mergem într-un loc mai însorit. Wilkins ne-a promis. — Să nu te încrezi prea mult în prietenii tăi din consiliu, spuse Sludden cu gravitate. Am făcut ordine pe autostradă, camioanele cu mîncare merg din nou. Și chiar dacă Wilkins a spus adevărul, uiți de diferențele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de protecție pe întreaga durată a jocurilor..." Întunecat, Gosseyn privea prigeamul bombat al ferestrei din colțul camerei sale de hotel. Din punctul său de observație, situat la nivelul etajului 30, putea vedea așternut la picioarele sale orașul Mașinii. Ziua era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
acopere albia canalului. Stranie epocă, dacă o decizie în acest sens a putut fi adoptată în unanimitate, pe 23-24 decembrie 1963, de către Consiliul din Paris. Proiectul a fost abandonat în 1971. Astăzi, parizienii și turiștii pot veni aici, în zilele însorite, să hoinărească, să organizeze picnicuri, să cînte. Duminica, cheiurile sînt pietonale: prin prezența lor, cei care se plimbă, cicliștii și cei pe patine cu rotile decid această politică a orașului care împiedică invazia automobilelor. Evoluția componenței sociale a populației active
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de protecție pe întreaga durată a jocurilor..." Întunecat, Gosseyn privea prigeamul bombat al ferestrei din colțul camerei sale de hotel. Din punctul său de observație, situat la nivelul etajului 30, putea vedea așternut la picioarele sale orașul Mașinii. Ziua era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trecut sudorile. Când vorbea, îi ieșeau aburi din gură. A apucat hățurile, iar calul și-a mișcat vioi fundul. Sania s a întors pe urmele ei, ca pe niște șine. Pădurea a rămas în urmă, iar nesfârșirea albă a câmpului însorit s a deschis înainte. Sclipea toată de picături, ca marea. N-am apucat, așadar, să plec din țară nici acum. Ce se întâmplă? Unde-a dispărut totul? De unde-a apărut totul? Spre deosebire de mine, care n-aveam nici măcar o urmă de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]