1,710 matches
-
în țepe aveau să zacă, în chinuri, poate chiar și zile, până să-și dea duhul. Deja, aveau hojma vedenii cu pădurea de țepe care li s-a ridicat. Gândeau cu toții că trebuiau cât mai degrabă să părăsească aceste ținuturi înspăimântătoare. Într-o zi, păru că vremea începu să țină și cu pașa. Se bucură văzând că moina puse a se înstăpâni. Dar își dădu repede seama că se înșelase amarnic. Marșul lui se transformă într-o enormă capcană. Nimerise într-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în spații atribuite în mod tra-dițional frumosului, cum ar fi lumea basmului, a fantasticului, a magiei. Aici apar multe lucruri respingătoare, cutremurătoare, odioase, de coșmar, revoltătoare, fetide, oribile, abominabile, odioase, grotești. Apar personaje scîrbavnice, monstruoase, scîrboase, spurcate, indecente, hi-doase, murdare, înspăimîntătoare, abjecte, oripilante, nesuferite, dezgustătoare, repulsive, ignobile, schimonosite ș.a.m.d. Aproape toate sinonimele adjectivului "urît" implică o reacție de dezgust, repulsie, oroare și teamă. Aici lucrurile stau și nu stau diferit de la o cultură la alta (de exemplu, la une-le
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Care sunt, până la urmă, efectele consumului-lume tentacular asupra omului? Există, în ciuda a tot și a toate, sfere „protejate” de această nouă formă de „colonizare”? După cum se știe, avertismentele cu privire la dezlănțuirea mercantilizării vieții nu lipsesc. Unii văd în asta un terorism înspăimântător, un totalitarism de un stil cu totul nou care depersonalizează și abrutizează lumea. Alții anunță sfârșitul apropiat al valorilor transcendente și al formelor de sociabilitate. Alții, în sfârșit, se alarmează la ideea că marfa ar putea duce la înăbușirea celor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Cum să-i socotim pe ceilalți fericiți, când lumea oferă spectacolul dezolant al atâtor nenorociri? Și, în fața acestora, nu sare în ochi condiția mea mai bună? Chiar dacă sunt victima unuia dintre aceste rele, nu există în continuare și drame mai înspăimântătoare? Comparându-ne cu cei defavorizați de soartă, cum să nu ne declarăm mai fericiți ca ei? Cum să nu vedem că viața noastră nu e chiar cea mai rea din toate? Inversând maxima lui La Bruyère, totul se petrece ca și cum
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mediul urban și mediul rural ne ajută să înțelegem ce nenorocire se va abate peste actualii activi din mediul urban care, la vârsta pensionării, se vor rezema pe o populație ocupată de trei ori mai mică, fenomen de o gravitate înspăimântătoare. Față de aceste caracteristici ale piramidei urbane a vârstelor suntem aduși să constatăm că, în continuare, mediul rural reprezintă varianta strategică a marii crize, care ne așteaptă peste 20-30 de ani, generată, în mare măsură, de modelul demografic urban. Ce trăsături
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
cita pe Vitez, „îngăduie, într-adevăr, morților să se întoarcă printre noi și să vorbească cu noi, cu condiția ca el să-i incarneze”, căci „e de datoria teatrului să reînvie morții culcați sub pământ”, acești morți cufundați într-o înspăimântătoare tăcere și absenți din lumea reală. Un teatru fidel celebrelor cuvinte ale Electrei lui Sofocle: „Sunt vii morții culcați în pământ...”. Spațiu oferit strigoilor, morților întorși pentru a sta de vorbă cu cei vii, spațiu susceptibil să întâmpine fantomele și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de groaza (phobos) provocată de arătări ori de imaginile înfricoșătoare din vis. Sângele mamei sale, scurs și închegat în pământ, va cere la rândul lui răzbunare, va trezi eriniile din somnul lor. Imaginile ce se nasc în mintea lui Oreste, înspăimântătoare năluciri, sunt cele ale unor femei semănând cu Gorgonele, îmbrăcate în negru, cu capete în jurul cărora se încolăcesc șerpi. Din ochi li se preling picături de sânge. Corul nu le vede, dar Oreste, da. Sunt „cățelele mamei sale”, care i-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Închipuirile zămislite de delir în Oreste a lui Euripide, acea mania socotită boală (nosos) își au originea în sângele matern. Oreste, prizonier al Lussei, se adresează mamei sale (putem oare presupune că îi vede fantoma?) pentru ca ea să alunge vedeniile înspăimântătoare ce au luat chipul lui Gorgo. Încercând să-l convingă pe Oreste că aceste vedenii nu sunt decât niște iluzii optice (Oreste crede că vede ceva acolo unde nu există nimic, imaginile delirului fiind lipsite de substanță), Electra își dă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
arunce o privire. Eumenidele, căci despre ele este vorba, făpturi ce nu pot fi nici privite, nici numite fără riscul de a fi pedepsit, au, așadar, ceva din Gorgo, și-au păstrat până și măștile de erinii. Cu chipul lui înspăimântător, Oedip nu amintește și el de Gorgo? Căci nu e doar un om cu ochii scoși, cu găvanele însângerate, un om cufundat pe vecie în întuneric, ci și un om ce rătăcește prin locuri neumblate, prin pustietăți în tovărășia Antigonei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a luat și el înfățișarea lui Gorgo. Chiar și Oreste se agită frenetic, ca un bacant care vede și, în același timp, are o față de Gorgonă. Ca și cum fantoma victimei și chipul ucigașului ar purta, printr-o stranie reciprocitate, același semn înspăimântător. Când un om este posedat de Lussa și mimează gesturile, expresia și strigătele Gorgonei, devine el însuși un soi de dansator al morților, un bacant al lui Hades. Teroarea care îl domină, spaima care îl înfioară și care îl face
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
oribile („the dreadful night”) din Iuliu Cezar, că e aceeași „noapte impură”2 prielnică apariției spectrelor și dezlănțuirii unei cruzimi sălbatice. Gărzile din Iuliu Cezar, a căror mărturie e relatată de Calpurnia, au și ele, ca și santinelele din Hamlet, „înspăimântătoare vedenii” („most horrible sights”): În stradă o leoaică a fătat, Morminte s-au căscat, scuipându-și morții, Aprinși războinici s-au luptat prin nouri, Așa, ca în război, în rânduri strânse, Lăsând să cadă burniță de sânge Pe Capitoliu. Zăngăneau
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vajnic războinic, cu ochi scăpărând de mânie și cu spada fulgerând prin aer, mai măreț și totodată mai cumplit decât ziua Judecății de Apoi. Întreaga piesă este neîncetat traversată de eroi cu o înfățișare cruntă, feroce: Salisbury, cu o față înspăimântătoare, desfigurat de moarte, sau bătrânul Talbot, zugrăvit de Lucy, tot după moarte, ca o crâncenă Nemesis pentru francezi, căci fie și numai imaginea lui (picture) ar fi fost de ajuns ca să-i îngrozească, la fel ca simpla reprezentare a lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dușmanului, se închide, prin ambivalența sângelui vărsat, ciclul ineluctabil al răzbunărilor. Într-o istorie lipsită de practica unui rit purificator, capabil să frâneze mecanismul tragic al „ochiului pentru ochi, al dintelui pentru dinte”. O istorie crudă, nemiloasă. În acest carusel înspăimântător al unei istorii necruțătoare răsar, ici și colo, câteva personaje ce speră zadarnic să pună capăt lanțului de răzbunări. Henric al V-lea, bunăoară, erou al unei piese plasate de la bun început sub semnul invocării bravilor strămoși și al continuării
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
regele pare o oglindă ce-i răsfrânge propria imagine, cu care, acceptând să moară, e gata să se contopească. Mai târziu, într-un dialog cu Helicanus, Pericle va identifica aventura plecării lui în căutarea frumuseții cu o luptă împotriva chipului înspăimântător al morții („against the face of death”), cu chipul lui Gorgo, luptă din care, spre deosebire de ceilalți nefericiți competitori, va ieși învingător. Dar dacă prețul unei asemenea înfruntări este îndeobște moartea sau nebunia (ca în cazul întâlnirii cu fantoma), pentru Pericle
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lui Tintagiles; porțile din Pasărea albastră, la fel ca și cele din Ariane și Barbă Albastră, care țin și ele sub lacăt teribile secrete. Îndărătul lor, în Palatul nopții stau ferecate mistere, pericole îngrozitoare, boli și fantome. Poarta cea mai înspăimântătoare nu este, cum am putea crede, cea a fantomelor, care, spune Maeterlinck, se plictisesc de când omul nu le mai ia în serios și care nu se mai arată decât de Sărbătoarea Tuturor Sfinților. Fantomele modernității sperie mai puțin decât maladiile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ori Ibsen, orice încercare de a închide ermetic spațiul uman pentru a-l proteja se dovedește zadarnică. Degeaba se străduiește un personaj din Visul„ să astupe crăpăturile de la ferestre lipind fâșii de hârtie. Iar în spatele ușilor se ascund întotdeauna taine înspăimântătoare, așa cum se întâmplă (tot în Visul...) cu acea ușă având un ornament în formă de trifoi pe care Portăreasa nu a văzut-o niciodată deschisă, acea ușă dinaintea căreia oamenii „par să se fi aflat dintotdeauna”, în așteptarea revelării unui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aceștia printr-o barieră cu atât mai inimaginabilă, mai înfricoșătoare, cu cât era absolut invizibilă - iată imaginea actorului din primele vremuri ale teatrului, „imagine vie a OMULUI ieșit dintr-o lume a tenebrelor”, imagine legată de „MOARTE, de tragica și înspăimântătoarea ei frumusețe”. Ceea ce Kantor vrea, așadar, să regăsească în teatru, ceea ce vrea să reintroducă în experiența spectatorului este această surprindere, această uimire originară - uimire în înțelesul cel mai puternic și cel mai „metafizic” al termenului - provocată, ca și în tragedia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
somnul. Căci este vorba despre o Sărbătoare ce începe la lăsarea serii, Sărbătoarea cea mai solemnă, ultima dinaintea cufundării în ceva ce seamănă destul de bine cu funeraliile noastre viitoare. Când cortina se ridică, intrăm într-un loc unde se pregătesc înspăimântătoare simulacre. Iar seara a fost aleasă tocmai pentru ca Sărbătoarea să fie pură, să se poată desfășura fără riscul de a fi întreruptă de vreun gând, de vreo nevoie practică ori de vreo preocupare ce ar putea-o degrada... Actorul și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sau coșmaruri și cei mai mulți au spus că acestea se repetă în fiecare noapte. De asemenea au făcut referire la dificultățile de adormire, trezirea frecventă, teama de întuneric, faptul că „văd” fețe sau umbre în întuneric, că „aud” zgomote sau voci înspăimântătoare și schimbă patul, și așa mai departe. A fost sugerat grupului că este posibil să meargă la culcare și să doarmă având vise plăcute în cursul nopții astfel că nu mai trebuie să se trezească în timpul nopții (decât dacă este
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
de tip transcultural (este cazul Nigeriei). Se fac auzite glasuri de politicieni care vorbesc în prezent despre „războiul total” (total war) pe care îl descriu drept rezultanta prevalenței factorului etnic în strategiile interne care ar contribui la apariția acestui fenomen înspăimântător și care ar dori „purificarea etnică”. Pentru acest total war s-ar găsi și ingredientele necesare: populații civile amestecate; apariția unor actori de tip militarist din „non-state”; arii de mari conflicte, ca și diversificarea și înmulțirea tuturor tipurilor de arme
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
cote afective atât de înalte, încât îi pune rațiunea în imposibilitate de a mai realiza concesii, limitând-o doar la actul de a concepe o răzbunare crudă, inumană. Astfel, când află de moartea lui Patroclu, ??178 durerea lui Achille devine „înspăimântătoare”: întins pe pământ, refuzând orice hrană, smulgându-și părul, mânjindu-și hainele și fața cu cenușă, el suspină — ni se spune în epopee — și se gândește la propria-i moarte. Apoi, când aceeași durere îl readuce totuși la viață, gândul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ostașului era În sigranță, a continuat, pe când el lupta pentru patria sa; deși de familia patriei Îi păsa mai puțin decât de cealaltă, cea adevărată: femeia și copilul. Fapt e că patria oficială a devenit abatorul numit Vukovar. O capcană Înspăimântătoare. Markovic s-a oprit o clipă, absorbit. Îți Închipui cum e să vină peste tine tancurile sârbești și să n-ai arme cu care să le oprești? Într-o dimineață, soldatul a fugit iepurește Împreună cu tovarășii lui, ca să-și apere
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și asta m-a făcut să gândesc, nimic mai mult. Or fi având motivele lor, presupun: ludice, de antrenament. Poate că n-au conștiința cruzimii și răspund doar la codurile naturii lor. Poate că omul face la fel: e fidel Înspăimântătoarei simetrii a naturii lui inteligente. Markovic a clipit, deconcertat. - Simetrie? - Da. Un om de știință ar defini-o ca suma proprietăților stabile ale ansamblului, În ciuda transformărilor. În fața expresiei croatului, Faulques a făcut o pauză, ridicând din umeri. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
poate prevedea un uragan, a explicat Faulques, dar nu În punctul exact. O zecime de secundă, Încă un strop de umezeală ici și colo, și totul se duce la mii de kilometri. Cauze minime, incalculabile la prima vedere, produc dezastre Înspăimântătoare. Se spune chiar că inventarea unui insecticid a modificat mortalitatea din Africa, i-a schimbat demografia, a făcut presiuni asupra imperiilor coloniale și a schimbat situația din Europa și din lume. Ori virusul SIDA. Ori un cip a cărui inventare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe Tărîmul de Supă o linie destul de scurtă, corespunzînd vîrfului lingurii; linia se va mări pe măsură ce lingura Înaintează spre fundul farfuriei și va descrește din nou cînd lingura va ieși iar la suprafață. Atunci, brusc, se va petrece un cutremur Înspăimîntător și o parte din lumea de supă va fi absorbită În neant. Cataclismul va mai continua o vreme, cît timp de pe lingură se vor mai prelinge picături care vor străbate Întinderea de lichid, apoi situația va reveni la normal. Locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]