2,199 matches
-
cădea - Prin săli, ca nimeni să-l vadă, Un elev singuratic pălea. Un om, în amurg, pe o stradă... Pe foi nu mai știu cum trecea - Sub ropot, și-a lumii grămadă... - Uitasem că toamna venea. Singur Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de mistere, În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere; Pe masă arde o făclie. - Odaie, plină de ecouri, Când plînsu-ncepe să mă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cântă. - Odaie, plină de mistere, În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere; Pe masă arde o făclie. - Odaie, plină de ecouri, Când plînsu-ncepe să mă prindă, Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. Odaia mea mă înspăimîntă... Aici n-ar sta nici o iubită, - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Amurg Crai-nou verde-pal, și eu singur Prin crengile cu sunet de schelet, - Învinețit ca un cadavru... - Vino-n zăvoiul violet. Or, nu! s-aprind luminile
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
c’est la Femme-Crampon. Femeia crampon. Sau, cum ai zice tu, Bătrâna Mării! Băbătia în carne și oase! Se ținea cu mâinile de burtă de atâta voie bună. îEu stăteam întunecat la față și tăceam. Erau momente când Deggle mă înspăimânta.) — E foarte adevărat, a izbucnit el printre hohotele incontrolabile. E destul de bătrână. E destul de urâtă. Trăiește pentru călătoriile pe mare. Agață tinerei rătăcitori ca tine, deși tu nu ești chiar atât de tânăr pe cât pari. Și acum te-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
adusese unul pe care-l botezase prin ’30, și contempla, cu gușa sprijinită în baston, mersul lumii pe șoseaua ce străbătea satul. Îl priveam de câte ori treceam pe acolo lung, iscoditor, dând să descopăr în ființa lui ceva care să mă înspăimânte. Mă făcea să plâng mai mult, văzând dâra de urină care se scurgea din cracii pantalonilor lui. Omul nu mai putea ține. Dar era nevoie de dușmani care să ne înspăimânte și care să justifice ascensiunea noilor stăpâni. Din neștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să descopăr în ființa lui ceva care să mă înspăimânte. Mă făcea să plâng mai mult, văzând dâra de urină care se scurgea din cracii pantalonilor lui. Omul nu mai putea ține. Dar era nevoie de dușmani care să ne înspăimânte și care să justifice ascensiunea noilor stăpâni. Din neștiință, din frică, din supunere sau lichelism, cântam imnuri de slavă călăilor, acoperind gemetele condamnaților. Cântăm și acum imnuri de bucurie unui viitor care lasă tot mai mulți înfometați până la venirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tata cunoaște o jumătate din Barcelona. Atunci, de ce ai venit pînă aici să mă aștepți? N-am venit să te aștept. Am venit la slujbă, Îți aduci aminte? Chiar tu ai spus-o. La douăzeci de metri mai Încolo... — Mă Înspăimînți, Bea. Minți mai bine ca mine. Nu mă cunoști, Daniel. — Așa spune frate-tu. Privirile ni se Întîlniră În vitrină. — Tu mi-ai arătat, ieri noapte, ceva ce nu mai văzusem niciodată, murmură Bea. Acum e rîndul meu. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
murmurat eu. Tu ești? Glasul care a răspuns mi-a căzut ca o lovitură de ciocan În stomac. — Ticălos nemernic! Îți jur c-o să te stîlcesc În bătaie. Tonul era oțelit, de mînie reținută. Rece și senină. Asta m-a Înspăimîntat cel mai mult. Mi-l puteam imagina pe domnul Aguilar cu telefonul În mînă, În vestibulul casei sale, același pe care Îl folosisem de multe ori ca să-l sun pe tata și să-i spun că o să Întîrzii fiindcă Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cel mai mult, fără să știm. Și-a spus că nu-l va mai revedea, că, dacă era necesar, renunța să-i mai dea ore elevei sale preferate, dacă astfel evita să mai dea peste Ricardo Aldaya. Nimic nu o Înspăimîntase În viață mai mult ca presimțirea animalității din propriul ei sînge și recunoașterea prădătorului, Îmbrăcat În veșminte de in. Toate aceste gînduri i-au trecut prin minte În doar cîteva secunde, În timp ce Însăila un pretext cusut cu ață albă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în epoca de sfârșit a Evului Mediu. Acest element vine din conștiința fricii de fantome, care provoacă panică și dă fiori reci. Gândirea religioasă a transformat acest sentiment în morală, în memento mori, având în vedere două funcții: de a înspăimânta și de a se constitui în avertisment. Cimitirul “des Innocents” este locul în care “moartea hidoasă (...), rânjind, îi târăște după ea, invitându-i, cu pașii unui bătrân și țeapăn profesor de dans, pe popă, pe împărat, pe nobil, pe muncitor
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Din prima categorie face parte frica de necunoscut, pe care elevul o manifestă față de cerințele școlare și cele ale cadrului didactic, de raportul său cu ceilalți colegi de clasă. Spaima vine ca o completare a acestui tablou dezolant. Copilul se înspăimântă de eventualele calificative sau note proaste, care i-ar aduce pedepse corporale, din partea familiei. Uneori, copilul se înfurie pe propria persoană când nu înțelege ce i se explică, când consideră că nu e luat în seamă, că este ignorat, că
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
revenindu-și curând, a salutat-o cu bucurie oferindu-i protecția sa. Angelica l-a respins însă cu dispreț, iar Roland, furios de această încălcare a drepturilor sale, el era în stare să o protejeze, l-a provocat la duel. Înspăimântată de lupta care va urmă, Angelica o rupse la fugă prin pădure nimerind într-o vale plină de corturi. Aceasta era tabăra lui Carol Magnul, care conducea o armată de rezervă destinată a sprijini trupele ce veneau împotriva lui Marsilius
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Ion I. Moța către iubiții săi părinți: „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu-i o mare binefacere pentru viața viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu se pot înălța cu fapte, atunci să-i coborâm noi pe ei, legionarii, la micimea noastră, revărsând valuri de otravă. Să nu ne autodemobilizăm de la lupta noastră, de la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce pictam. Dar, treptat, pe pânză a apărut chipul lui, cu ochii închiși, însă abstract. Când ți-ai dat seama că e el? — La sfârșit, după ce am terminat de pictat. Mi-am zis: Doamne, ce-i asta? M-am cam înspăimântat. Știi ce mi se pare extraordinar? Că el s-a uitat la tabloul tău și te-a întrebat: „Cum poți să te apropii așa de mult de Dumnezeu?“ și pe urmă el era în tablou, venit de dincolo. Timp de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ieșirea fiilor lui Israel din Egipt, și a dat porunci cu privire la oasele sale. 23. Prin credință a fost ascuns Moise trei luni de părinții lui, cînd s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul, și nu s-au lăsat înspăimîntați de porunca împăratului. 24. Prin credință Moise, cînd s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25. ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decît să se bucure de plăcerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
scurtă scoasă rapid de la oblâncul șeii, dădu pinteni și Îi reteză brațul din umăr. La cincizeci de pași, Gâlcă părea rănit, căci lupta cu stânga și răsufla greu. Din valea Bârladului Începeau să se scurgă șiruri de turci fugari, călărind Înspăimântați spre sud. Mii de ieniceri În debandadă alergau prin noroaie, hăcuiți de răzeși. - Ajunge, măria ta! spuse Oană. Soliman pleacă de pe câmpul de luptă! Într-adevăr, dincolo de pod se petrecea un lucru pe care nimeni nu Îndrăznise să și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de praf, una albă, alta cenușie. Deși medicul clătinase negativ din cap, Angelo aprobase experimentul, iar Erina Îi dăduse să bea un amestec din praful alb și lapte, apoi din praful cenușiu și apă de izvor. La Început, fuseseră cu toții Înspăimântați, căci rănitul căzuse Într-un somn adânc. După prânz, Însă, căpitanul se trezise și spusese, cu vocea puternică pe care Erina i-o cunoștea atât de bine: - Mi-e foame. În zilele care urmaseră, starea rănitului continuase să se amelioreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămîne departe de voi, să aud despre voi că rămîneți tari în același duh, și că luptați cu un suflet pentru credința Evangheliei, 28. fără să vă lăsați înspăimîntați de potrivnici. Lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare, și de mîntuirea voastră, și aceasta de la Dumnezeu. 29. Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
a murit. Zeița atotzămislitoare stă în fața lui în lumina focului, feroce și primitivă. Are trupul mânjit de noroi. Părul încurcat îi atârnă pe față. E goală. Iar el, încă în genunchi, roșește, fără a mai îndrăzni să-și ridice privirea, înspăimântat de sfârcurile-i negre, de rotunjimea pântecelui ei, de petecul de păr pubian. E mult mai reală decât femeile care-i populează nopțile de veghe la munte. Decât fetele de pe cărțile poștale, delicate ca dantela, care te privesc peste umbrelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
5. Cade pasărea în lațul de pe pămînt dacă nu i s-a întins o cursă? Se ridică lațul de la pămînt, fără să se fi prins ceva în el? 6. Sau sună cineva cu trîmbița într-o cetate, fără să se înspăimînte poporul? Sau se întîmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul? 7. Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci. 8. Leul răcnește: Cine nu se va speria? Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
ce pictam. Dar, treptat, pe pânză a apărut chipul lui, cu ochii închiși, însă abstract. Când ți-ai dat seama că e el? — La sfârșit, după ce am terminat de pictat. Mi-am zis: Doamne, ce-i asta? M-am cam înspăimântat. Știi ce mi se pare extraordinar? Că el s-a uitat la tabloul tău și te-a întrebat: „Cum poți să te apropii așa de mult de Dumnezeu?“ și pe urmă el era în tablou, venit de dincolo. Timp de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
suficient de urgentă sau serioasă înainte de a-i acorda permisiunea. Aceeași regulă se aplică și în cazul în care vreau să plec din palat ca să-mi vizitez familia. Gândul că nu voi putea să-mi văd mama și frații mă înspăimântă și încep să plâng. — Fruntea sus, Orhideea. Mama ia un prosop și începe să mă șteargă. Ar trebui să-ți fie rușine că plângi așa. Îmi pun brațele ude în jurul gâtului ei: — Sper ca fericirea să-ți îmbunătățească sănătatea. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
las să continue o vreme și apoi îi spun: Îți mulțumesc pentru ajutor. Eunucul-șef Shim se ridică încet, își scutură mânecile și respiră adânc. O clipă mai târziu e din nou el însuși. Pare însă a fi încântat și înspăimântat în același timp. Ia ruyi-ul din mâna mea și îl duce la piept. — Pe ce dată ați vrea să vă programez cu Majestatea Sa, doamnă? mă întreabă, punându-și ruyi-ul în buzunarul interior al robei. — Are vreo importanță data? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
i s-a întâmplat lui Norișor, Majestatea Voastră, dar a fost un accident. Dacă trebuie să mă pedepsiți, vă rog să faceți asta după ce nasc. Voi accepta orice fel de condiții de încarcerare. Nuharoo schițează un zâmbet. Expresia aceasta mă înspăimântă, căci zâmbetul ei îmi spune că este dorința sa ca eu să pierd acest copil și că numai cu acest preț poate restaura armonia dintre noi. Sunt sigură că știe că nu voi ceda, că va trebui să mă oblige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să vină cu mine. Împing tabla de joc, făcând piesele să zboare prin încăpere. Îl târăsc tot drumul până la Sala Ceții Fantastice, în timp ce îi explic situația. Îi spun să-l roage pe împărat să-l numească succesor. Tung Chih e înspăimântat. Imploră să fie trimis înapoi la jocul său de șah, însă îi spun că trebuie să vorbească cu tatăl său, că este singura modalitate prin care își poate salva viitorul. Tung Chuh nu poate să înțeleagă - țipă și se zbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pleca din China de bunăvoie. Tung Chih trebuie să le alunge. — E o idee groaznică să faci așa ceva unui copil! clatină Nuharoo din cap, făcând să-i zornăie clopoțeii ornamentali din inelul pentru păr. Tung Chih va fi atât de înspăimântat, că nu va vrea niciodată să conducă. — Tocmai de aceea suntem aici - ca să-l sprijnim, îi spun. Noi muncim cu el, pentru ca el să învețe arta războiului militând împotriva războiului. Nuharoo îmi aruncă o privire dură: — Yehonala, doar nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]