1,138 matches
-
pot dezobișnui. Le fumez din liceu. În sfârșit, vă ascult, domnule maior. ― Mda... Cristescu își umezi buzele. Presupun că n-ați aflat încă... Vâlcu își încreți sprâncenele. ― S-a întîmplat ceva? ― Domnul Mihai Panaitescu a fost asasinat. ― Panaitescu?! Îl privea înspăimîntat. Nu pot să cred... Dar cine? Cine a... ― Iar domnișoara Scurtu, continuă maiorul, a dispărut. Celălalt înghiți în sec. ― Cum să dispară? Cine să-l ucidă pe Panaitescu? Am impresia că visez! Căută ochii maiorului. Pentru numele lui Dumnezeu! Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote isterice care-i alterau trăsăturile. ― Domnule Matei, șopti bătrâna înspăimîntată, domnule Matei! Tânărul părea incapabil să se stăpânească. ― E caraghios! articulă printre sughițuri. Mă uit la voi și nu-mi vine să cred. N-aveți mutre, asta e! ― Ce mutre? Matei se înecă. ― De criminali, vezi bine! ― În sfârșit, oftă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
există o soluție. Sculptorul ridică din umeri. ― Nu m-ar mira s-o fi găsit. Ce dracu' ascunzi în dumneata? ― Vă e frică de mine? Bătrâna îi puse mâna pe braț. Matei sări ca ars și urlă: ― Nu mă atinge! Înspăimântată, Melania Lupu își duse mâinile la spate. ― Iertați-mă... Sculptorul tremura. ― Ești o ucigașă! Îl întrerupse zbârnâitul soneriei. Bătrâna duse degetul la buze. ― Am o singură rugăminte, domnule Matei. Încercați să dormiți. După aceea... Se opri în mijlocul drumului: ― Sper că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o voce populară nedispusă să te lase să fierbi la foc mic. Cine, după ce se pîrpolește, îndrăznește să nu-i dea curs de îndată s-a ars și e făcut cu ou și cu oțet. Omul, speriat, e pe jar ; înspăimîntat mai tare, tremură ca piftia ; înfrînt, e opărit rău ; dacă e chiar prins cu ocaua mică dintr-o pricină sau alta, poate ieși cam jumulit, ba chiar pus la saramură sau la rece, de unde, ieșind prea tîrziu, ajunge să fie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
le trag căciulița de lînă pe cap și le pun botoșeii în picioare ca să nu răcească. Îmi revin în minte alte nenumărate scene cu tineri părinți grijulii (sau bunici și mai grijulii) alergînd după copiii lor care făceau primii pași, înspăimîntați să nu le cadă căciulița de pe cap. Un amic de-al meu a stat o dată cîteva ore într-un loc de joacă dintr-un parc și a numărat copiii și adulții : erau între doi și trei bunici la un copil
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sigură că rătăcirea e scrisă în orice drum al vieții. Fusese și-ntr-al ei, din plin. 6 O voce, fără glas, pe care o aud doar eu, mai puternică decât bietul meu trup chinuit și decât bietul meu creier înspăimântat. Vorbesc cu mine ca să mă obișnuiesc cu mine, ca să nu-mi fie atât de frică de frica mea și ca să fiu sigur că n-am înnebunit. Mi-e frică de ei, de mine, de Cel care se joacă cu noi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
principale, se distingeau glasuri ridicate, iar soldații umblau pe vârfuri. Se certau șefii între ei, iar ce trecea prin ușă erau acuzații reciproce cum nu se mai pomeniseră pe-aici, cel puțin nu în auzul lumii. Petre era tot mai înspăimântat, fiindcă cel care țipa mai tare era conu Costache Boerescu, care-i trimisese vorbă să vină. Ce-o mai fi și când o da ochii cu el! Sigur că portmoneul n-avea cum să fi ieșit la suprafață, vidanjorii veniseră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fel de semne cu mâinile, demonstrând în felul lor atașamentul și dragostea pentru cei plecați. Fiind ultimul în șir, trebuia să se grăbească. Absolut toți aveau o misiune sacră, riscantă și greu de îndeplinit. Lăsau în urmă membrii numeroasei comunități înspăimântați și disperați, ajunși la epuizare fizică și morală, în special, din cauza foamei, a întunericului și a aerului viciat din interior, în ciuda faptului că în împrejurimi se găseau de toate: hrană din belșug, lumină, aer curat și binefăcător din abundență. În
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ochiul acela adânc și cenușiu înecat de tristețea singurătăților acelei ierni... PARTEA ÎNTÂI „Necesitas morimor!.. finisque ab origine pendent!“ Murim când ne naștem!... Sfârșitul atârnă de la începiut deasupra noastră! Manilius „-Dacă ați fi stăpânit furtuna din voi, din inimile voastre înspăimântate, o biruiați și pe cea din afară. V-ați rugat...?!“ Le-a spus Iisus ucenicilor săi pe o furtună în lacul Ghenizaret. Călcau Sfinții, pe valuri, cu mare sfială și cu inima cât un purice. CAPITOLUL I Între viață și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
clipe, abia, în tăcerea chinuitoare din odăiță, veni ca o poruncă, glasul ei stins și sacadat, în loc de răspuns: - Antoane... să ai grijă de fată, să ai grijă de fată, pentru că eu..., și alunecă într-un somn adânc, fără capăt. Pădurarul, înspăimântat, se tot întrebă: „Ce‟nseamnă vorbele aestea?“, simțind cum i se clatină mintea. Un val de furie, devastatoare, se năpusti și împotriva lui, a neputinței lui... „ O, Doamne, cât de nevolnic sânt!“ Se lăsă în genunchi la marginea patului, iar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și spinarea semăna cu niște desene pe care nu le mai văzuse. Anton se apropie de el, inima îi bătea cu putere. Când îl simți apropiindu-se, micul animal își întoarse botul negru și umed, spre el, și cu ochii înspăimântați încercă să se ridice și să fugă; instinctul de apărare îl obliga să fugă... dar, căzu din nou, greu, la pământ și nu se mai putu urni. Anton se ghemui lângă el, sub lăstăriș, și abia atunci observă ca bietul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dom‟șoru Tudor întri noi...! Anuca tot a me‟ a să cie... să știu, că fac moarti di om! ..mârâi el cu ochii însângerați ca la câine turbat. În crâșmă se lăsă o tăcere ca de mormânt; toți schimbară priviri înspăimântate... în aer pluteau întrebări fără răspunsuri. Feciorul Zenoviei, a ridicat capul încet către bătrân, dar nu s-a încumetat să-i cate în ochi. Simțea că în albastru acela dintre pleoape ardea ceva greu de îndurat. Peste mintea limpede, care
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o horhăială, învălmășită; schelălăieli gâtuite ale lui Pârvu, iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi afară. Doi lupi mari îl împresurară pe Pârvu; unul se năpusti și-l mursecă, apoi se repezi și-l mușcă din nou... și iar sări la o parte... ăsta-i felul de a luptă al lupului, mursecă și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în fața căreia să îngenunchezi! Iar, pe cât de poetic am ticluit eu această descriere acum, pe atât de bine era ea confirmată de realitate atunci. Silvestru, însă, cu toate că focul dragostei îl cuprinsese și îl înviorase pe deplin, se simțea cu totul înspăimântat; vârsta copilei îl înspăimânta. De fapt, cei zece ani ai acesteia nu însemnau nimic în ochii lui, căci sentimentul de dragoste este universal, nu-i așa? Amor omnibus idem1, ar fi spus Vergiliu. Însă asta-i ceea ce nu înțelege deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar ceața patimii copleșitoare i se-mprăștiase, de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Istorisiri nesănătoase fericirii 81 Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o femeie, nici prea tânără, nici prea în vârstă, întrucâtva plăcută la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
comună. Acum îl înspăimânta ideea de a reîncepe lunga fugă; mersul nesfârșit prin nisipuri și bolovănișuri, tot timpul sub un soare neobosit, fără să știe încotro se îndrepta și dacă acea întindere dezolată se sfârșea într-adevăr undeva. își amintea înspăimântat chinul setei și al durerii de nesuportat din fiecare mușchi prins de cârcei și se întreba de ce continuă să stea acolo, la umbră, cu bocceaua în mână, așteptând întoarcerea unui om, a unui asasin, care voia să-l ducă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de canon. Dacă ar mai exista Inchiziția, aș fi hrană sigură pentru pofta rugului. Pictez după schițe aproximative. Pe măsură ce înaintez în proiect, mă îndepărtez foarte mult de schițe. Chiar uit de ele uneori. Ucenicii mei privesc aproape uluiți, dacă nu înspăimântați, către sfinții mei. M-am trezit pe pereți c-un Hristos conturat mai mult aluziv cu un personaj care duce în spate nu o cruce de răstignit, ci întreaga povară a omenirii. Și e singur, singur, singur, revoltător de singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ciudat și neașteptat, exclamația ei: „Te iubesc“. Se Întoarse de la ușă la biroul funcționarului hotărât să facă tot ce putea face, să nu precupețească nici un efort. Ea se putea afla acum Într-o situație precară, la ananghie, fără bani, poate Înspăimântată. — A fost văzută părăsind trenul. Funcționarul gemu: — Ce vreți să fac? Să ies În ninsoare și să Încep s-o caut? V-am spus că nu știu nimica despre ea. N-am văzut nici o fată. Vocea Îi pieri când Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trezi cu sentimentul că se afla pe un tărâm străin, diferit. Se ridică În capul oaselor și sacul cu greutate scârțâi sub ea. Era singurul sunet ce se auzea; foșnetul zăpezii care cădea Încetase. Ea trase cu urechea și Înțelese, Înspăimântată, că era singură. Doctorul Czinner plecase; nu-i mai putea auzi respirația. De undeva, de foarte departe, prin Întunericul vag, ajunse până la ea zgomotul unei mașini care schimba vitezele. Ajunse lângă ea ca un câine prietenos, ce se gudură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Doar dacă ajung acolo am să mă pot dumiri unde sunt... Mergeam poticnit, împiedecându-mă la fiece pas, dar bobul de lumină se depărta mereu... În orbecăiala mea, am călcat în gol, pornind într-o cădere fără nici o nădejde de oprire... Înspăimântat, am început să strig, cerând ajutor... ― Conașule, trezăști-ti, cî s-o făcut zâua mari șî ț’-am adus di mâncari... - a fost răspunsul la strigătul meu din vis... ― Da’ ce s-a întâmplat, Sevastițo? Am dormit atât de mult? ― Dacî
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de sperietură. și uite că nam murit. La al doilea mi-a fost așa și-așa. Dar erau numai câte unul. Bărbați, amândoi. Acum, că sunt doi spânzurați, ar trebui, dumnezeiește vorbind, să mă înspăimânt. Dar, ai văzut, nu mam înspăimântat deloc. Spun, doar, că e mare păcat că s-a întâmplat, și tot în șura mea, sărăcăcioasă! Păcat de copilă, zic, mare păcat de copilă! Vestea se răspândi iute prin vecini. Sosiră și organele statului, care se ocupă cu așa ceva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ambiții, cărând în spate bolovanul greu al incapacității lor, deschizându-și anevoie drum prin mareea de oameni urmărind același țel, cu privirea mereu fixă la drum, atenți la pietricele și la micile obstacole, fiindu-le imposibil să privească în sus, înspăimântați, privind în jos. Un drum lung, foarte lung, iar sus, pe culmea strâmtă, câțiva puțini la număr care încercau să-și apere privilegiile împotriva acelora care erau pe punctul de a-i ajunge din urmă. Tablou pe care ar îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
întoarse brusc ca să le lanseze în față o bășină sonoră. Odată încheiate aceste strigăte, se întoarse către războinici, arătând cu un gest mut capetele nemișcate, lăsând să se înțeleagă faptul că nu au răspuns la insulte. Spiritele morților se simțeau înspăimântate și nu mai erau în stare să i se opună. Apoi, înmână o sulă de lemn de palmier chonta celui mai apropiat dintre ajutoare, care o folosi ca să extragă ochiul stâng al lui Lucas. Încheiată sarcina, îi trecu sula lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mașinilor mișcând pământul și doborând copacii și, pe măsură ce se apropiau, zgomotul creștea până la a deveni insuportabil. Când ajunseră să vadă luminișul în care evolua primul buldozer ce împingea trunchiul enorm al unui arbore de capoc, indianul yubani rămase încremenit, privind înspăimântat puternicul monstru galben ce dobora tot ce întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze de bananier și porni, scârbit, către luminiș. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]