26,133 matches
-
desigur altele! Pagini albe, față în față sau intercalate - deliciu! Hazardul ți-a dăruit un text unic, scăpat de sub mîna de fier a autorului; visezi îndelung... Am ajuns chiar, dacă volumul e din nefericire intact, să rup cîteva foi, la întîmplare, și să mă abțin întotdeauna de la ultima, creîndu-mi astfel lecturi nesfîrșite... Profesorul de istorie S. (Dolhasca), stupefiindu-mă cu formidabilul, aparent iraționalul său răspuns. Cum te simți, îl întrebam. "Perfect-izmene", zicea, "perfect-izmene"!!! Înțeleagă cine poate!
Catalog de nimfe (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14431_a_15756]
-
în 1989 într-un birou-vizuină de la întreprinderea Poligrafică. Tabloul de familie îi reușește Tiei Șerbănescu tot ca spectacol lingvistic, plin de vioiciune, împănat cu greșeli, confuzii, formule specific regățene. Limbajul umple de viață personajele, mai mult decît viața însăși cu întîmplările ei. într-o discuție despre legionari, de pildă, fiica își chestionează mama (adoptivă, mai adevărată decît cea biologică) asupra epocii cu pricina, mizînd pe orgoliul istoric cu totul nejustificat al acesteia. O întreabă deci dacă i-a văzut pe legionari
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
mi-e frică. Bătrîne, ce pula mea! eu scriu un jurnal, n-are cum să se termine." Da, m-am gîndit, are dreptate. Dar dacă la un moment dat îți dai seama că persoana ta nu merită să-i consemni întîmplările într-un jurnal? Nu a citi o carte, cît a o aștepta să fie scrisă. Iată, de cînd știu că veți scrie despre Eminescu, iau valma volumele groase, dumnezeiești ale ediției Perpessicius, citesc pe ici, pe colo și mă gîndesc
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
în perfect acord cu viziunea lui critică. Sensibil la tot ce e nou, la evoluție, la actualitatea care schimbă perspectiva asupra literaturii, are nevoie de comunicare cu exteriorul, de dialog asupra a tot ce mișcă în lumea literară, devine receptacolul întîmplărilor din prezentul epocii și e unul dintre cei mai informați oameni. După-amiezele în care consemnează sec "nimeni" reprezintă, desigur, o înfrîngere. Un adevărat roman de dragoste se țese în paginile acestor ultime însemnări și nu unul fericit. Apropierea lui Lovinescu
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
nici o brînză prin preajmă nu era nici urmă de mioară care să se fi abătut (temerar?) de la firul poveștii așa că m-am întins în iarbă și am privit cerul cu sutele sale de reproșuri strălucind ca niște ochi de lup Întîmplare cu cerc ca în jocul acela din copilărie cu multe cercuri aruncate înserarea cădea și ea se înțepenea în jurul turnului din capătul străzii pînă cînd fetița se apropia și niciodată n-am să știu cum reușea să o desprindă de
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
literaturii noastre postbelice. Iată că a venit și rândul lui Costache Olăreanu și chiar cu prima lui carte, din 1978, Confesiuni paralele, apărută acum cu titlu schimbat. Autorul a ținut să se știe că a scris în acest mic roman întâmplări "absolut reale". Aș zice, însă, parafrazând un celebru dicton, să n-avem încredere în scriitorii târgovișteni nici atunci când fac confesiuni. Sau mai ales atunci. Situația care declanșează această autobiografie, asistată îndeaproape de ficțiune, avea chiar o semnificație aparte în anul
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
recăpăta controlul asupra propriului trecut: "De aceea, am continuat să vorbesc așteptând ca vorbele să aducă alte vorbe și, cine știe?, tot scormonind în memorie, să-i pot pune în față vreo împrejurare ca un arici." (p. 18) sau "Orice întâmplare pe care încep să v-o povestesc este ca o ușă care dă în alte camere. Apoi vin alte uși și alte camere. - Nu, așa nu se poate! N-am mai termina niciodată. - Exact! - Și-atunci ce-i de făcut
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
speranță, mă fac să-mi blestem destinul și așa destul de precar. Ce este dragostea? Ce este ura? Pentru ce uităm absolut tot trecutul într-o clipă aprigă de mîine? Ce este viața? Iată întrebări care se îmbulzesc neputincioase, declanșate de întîmplări pe care nu le pot mărturisi. , mă gîndesc la fata mea, Andreea, la glasul ei minunat, subțire, încrezător în invincibilitatea mea. Peste tot și de toți mi se spune: ce faci?, de ce stai degeaba?, fă bani, bani, bani, bani! Este
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
George a făcut o distinsă carieră literară de critic, de eseist, de editor (al lui Eugen Lovinescu, admirat precursor ideologic), de traducător, începînd din 1970, anul dublului său debut cu Marele Alpha, o exegeză a poeziei lui Arghezi și Simple întîmplări cu sensul la urmă, pe care le-am citit cu încîntare înainte de publicare și pentru care, întîmplarea face, am scris o succintă prezentare pentru coperta a patra. Îl cunoscusem pe Alexandru George cu cîțiva ani înainte prin Mircea Ivănescu și
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
admirat precursor ideologic), de traducător, începînd din 1970, anul dublului său debut cu Marele Alpha, o exegeză a poeziei lui Arghezi și Simple întîmplări cu sensul la urmă, pe care le-am citit cu încîntare înainte de publicare și pentru care, întîmplarea face, am scris o succintă prezentare pentru coperta a patra. Îl cunoscusem pe Alexandru George cu cîțiva ani înainte prin Mircea Ivănescu și deveniserăm prieteni, făceam plimbări împreună, aveam lungi discuții, nu mai știu dacă-mi vorbise sau nu despre
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
sarcasmului și dorului, a verbului insurgent și a mângâierii, pentru că exilul înseamnă, deopotrivă, intransigență a neuitării și a demnității, dar și semn al destinului, privilegiu al întoarcerilor spirituale în spațiul matricial care a modelat sensibilitatea "des-țăratului". Tristețile, neîmplinirile și eșecurile, întâmplările și neîntâmplările sunt întâmpinate, cu patetism și luciditate, cu rigoare morală și cu un fel de emoție transparentă care le dă o alură afectivă situată între cotidianul cel mai prozaic și simbol. Întâlnirile "admirabile", ca și deziluziile sunt deopotrivă de
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
în pînză aspră la pipăit, rătăceam pe rîndurile negre, încremeneam apoi cu privirea pe varul gălbui, repetam în gînd, murmurat, cu glas tare, urlat, că da, da, s-a iscat toamna. Pe urmă ieșii pe stradă. Și atunci, vai, ce întîmplare! Mă împușcă un fluture plătit și, cu sîngele țîșnindu-mi din vîrful degetelor, mai reușii să scriu, necuviincios, în aerul amurgului sălbăticit: TOAMNA!
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
integral de Ion Cristoiu în Marin Preda - Scrieri de tinerețe, 1987, - e o narațiune cu subiect țărănesc etern, putem spune, în care doi tineri ațâțați de "glasul iubirii" ajung să se bată crâncen cu ciomegele ghintuite pentru o fată. O întâmplare trăită într-un cadru asemănător și de Niculae Moromete. Iar O adunare liniștită este însăși celula-nucleu din care germinează Moromeții, înfățișând în versiune concentrată o sumă de situații și un fel de a vedea existența definitorii pentru marele roman de
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
este prea bătrân și nu-i mai folosește la muncă. În La câmp doi ciobani violează o fată surprinsă adormită într-un lan. Fapta nu este raportabilă la conștiința comițătorilor, deci nu are vreun sens moral, înscriindu-se în categoria întâmplărilor naturale, inevitabile și firești, în universul unor ființe care sunt acționate exclusiv de instincte. Colina și Amiază de vară (aceasta inclusă numai în sumarul edițiilor târzii ale Întâlnirii din Pământuri) dislocă realismul, recurgând la fantastic și vis. Luăm act de
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
înainte plin de mânie: "Ei! Ce, m-au găsit dracii?!..."". Un moșneag ciudat îi iese în cale, ivit ca din senin, întâlnirea amplificându-i eroului spaima, starea de angoasă. În Amiază de vară același aer halucinant și aceeași ciudățenie a întâmplării cu mașina de cusut care lucrează singură. Întâmplarea celor două cumetre care, cu un aer tenebros-complice își transmit vestea despre absurdul, neverosimilul eveniment ("mașina mea coase singură, o auzi"...?), patinează între real și ireal, între comic și inexplicabilul neliniștitor. Și
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
găsit dracii?!..."". Un moșneag ciudat îi iese în cale, ivit ca din senin, întâlnirea amplificându-i eroului spaima, starea de angoasă. În Amiază de vară același aer halucinant și aceeași ciudățenie a întâmplării cu mașina de cusut care lucrează singură. Întâmplarea celor două cumetre care, cu un aer tenebros-complice își transmit vestea despre absurdul, neverosimilul eveniment ("mașina mea coase singură, o auzi"...?), patinează între real și ireal, între comic și inexplicabilul neliniștitor. Și în Strigoaica, de asemeni neinclusă în prima ediție
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
Gina Sebastian Alcalay Ce puțin și ce mult înseamnă zece zile! Mirel nu avea prieteni în Israel, dar bătea la întâmplare străzile Tel Aviv-ului de care nu apucase să se îndrăgostească la 16 ani. Regăsi ici și colo câte un maidan familiar din apropierea Beit-Avot-ului bunicii unde își aflase un temporar refugiu, făcu de câteva ori turul Habimei și Auditoriului, spațiul care
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
putea să nu afle cine era mortul. Frica lui e însă inutilă. Iar, mai tîrziu, cînd ar fi putut afla ce se întîmplase într-adevăr, de la un cunoscut "limbut peste măsură și în felul lui hazliu", căruia îi povestise misterioasa întîmplare ("...a fost dandana 3) mare", p. 52), naratorul refuză, argumentînd: "Împrejurările au făcut să întîlnesc în viață un crîmpei de roman care să-mi împlinească cerința de taină fără sfîrșit. De ce să las să mi-l strici?" După care adaugă
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
în ciuda senzației de vis (sau, aș adăuga eu, de pură plăsmuire) pe care o poate da. Există deci "vise ce parcă le-am trăit..., precum sunt lucruri viețuite despre cari ne întrebăm dacă n-au fost vis", dar dovada că întîmplarea pe care urmează s-o povestească e adevărată o constituie faptul că de atunci n-au trecut "decît șapte ani". Asta ar fi o garanție că memoria - redeșteptată de o scrisoare cu emblema "Remember" - nu-l poate înșela! Iar paragraful
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
dovadă că mărturia sa nu e o pură invenție. Regula de aur a jocului lecturii literare - și încă și mai mult a jocului (re)lecturii - e că textul nu minte, că spune totdeauna adevărul (adevărul ficțional) despre o succesiune de întîmplări, dramatice sau comice sau chiar supranaturale (ca în basm de pildă). Marea excepție e desigur descoperirea modernă a naratorului necreditabil - de mărturia căruia cititorul trebuie să se îndoiască, încercînd să ajungă la adevărul ficțional voalat prin ipoteze și inferențe proprii
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
proba contrarie" chiar și în confesiunea lui inaugurală că-i este greu să distingă între realitate și vis; el ne asigură totuși că poate face această distincție, că amintirea pe care o va povesti e destul de recentă, au trecut de la întîmplare "numai șapte ani", și suntem gata să-l credem; în plus, el are în mînă, cum aflăm ceva mai tîrziu, o dovadă concretă a existenței lui Aubrey, scrisoarea cu pecetea în formă de sfinx. Actul lui ultim, care se situează
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
n-am să uit, dar cum anii tulbură unele din amintirile vechi, făcîndu-le să plutească aburite la hotarul dintre realitate și închipuire, dacă soarta mă va hărăzi cu viață lungă, într-un tîrziu are să-mi pară poate că toată această întîmplare trăită a fost un vis numai sau vreo istorie citită ori auzită undeva, cîndva de mult" (p. 53). Uitarea care transformă totul în vis și iluzie, înainte de a șterge toate urmele, a și început să-și facă opera de subtilă
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
la Sinaia și la București, emoția fu grozavă. Ecoul ei zgudui și vîrfurile sociale mai puțin "amestecate" în politică, difuzîndu-se apoi tot mai slab pînă în păturile mijlocii. Dar țăranii nu se clintiră. Ce-i drept, auziseră și ei de întîmplare. Dar în conștiința lor o țară străină, oricît de apropiată, rămîne depărtată ca-n basme. Ce va să zică o țară? Eee, păi o țară, bunăoară România, va să zică un rege, va să zică consiliu de coroană la Peleș și la Cotroceni, domni gravi și
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
după ocoluri costisitoare care-l făceau încă și mult neînsemnat. Pe de altă parte, nu se putea refuza austriecilor și nemților anumite concesii. În primele zile ale încleștării chiar, un tren militar german transportînd marinari în Turcia trecu prin țară. Întîmplarea stîrni proteste și vii reproșuri în gazete. Pricepînd sensul curentului principal de conștiință, austriecii și nemții întăriră activitatea de prozelitism. Prin persuasiune și corupție ei își atingeau adesea scopul. Activau deschis, la lumina zilei, astfel că scandalurile se țineau lanț
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
acesta să fie ocupat de altă unitate ori de mulțimea refugiaților și a răniților. Una după alta companiile urcară iarăși buluc în vagoane. Oamenii aveau privirile aiurite de priveliștea la care asistaseră, de spectacolul larg al fluviului clocotind. Dus la întîmplare de mișcarea camarazilor, Ilie se trezi pînă la urmă înghesuit într-un colț al vagonului. Își propti capul de raniță și se lungi pe paiele murdare, tocate în picioare. "Vasăzică am pornit cu stîngul, se gîndi el. Ce era cu
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]