1,269 matches
-
crea acum o cu totul altfel de dispoziție. „Cui pe cui se scoate”, gândi Noimann. „Probabil”, Își spuse el, „dacă n-aș fi făcut această glumă oarecum macabră, atunci m-aș fi simțit În continuare deprimat...” Veselia de la masă se Înteți la fiecare toast. La șapte și un sfert, birja apăru din nou În fața lor. Cei patru cai negri, fornăind pe nări, umflară singuri de pe masă câte o halbă și, după ce le goliră, le puseră frumos la loc. Birjarul coborî de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o noapte toate gramofoanele În funcțiune, el Își aprinse o țigară și, lăfăindu-se În fotoliul său, o urmări cum se agită. Învârtindu-se În ritmul unei polci, femeia-Olanda apăru mai Întîi la geam, apoi În balcon. Când ritmul se Înteți, smulgându-și părul, femeia se ivi, țipând, În toate balconașele din jur. Intrând În cârdășie cu dușmanul ei de clasă, vecinii profitară de ocazie, sunând la poliție. Curând se auziră sunând girofarele din toate părțile. Femeia Olanda Își astupă urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ambiguă, În care sunetele emise de cele trei guri erau acompaniate de cele ițite de alte orificii. Sus-jos, stânga, dreapta. Sus-jos, stânga, dreapta. Și tot așa. Falangele degetelor pocneau. Gingiile clefăiau. Dinții clănțăneau În gură. Sus-jos. Stânga, dreapta. Ritmul se Întețea. Se aflau acum toți conectați la aceeași priză. Ritmul devenea halucinant. Și deodată morișca de trupuri se opri din opinteli. O străfulgerare de lumină și apoi beznă. Tăcere urmată de răsuciri și câteva oftaturi. Fulger și iarăși Întuneric. Filmul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încrustat În aur și argint, În mijlocul căruia strălucea fotografia Mathildei. „Acum ea sunt eu”, murmura Noimann-penitentul, aflat la picioarele lui Noimann-intransigentul. „Și dacă pe ea n-o poți avea acum, de mine poți dispune În orice clipă...” Pe măsură ce loviturile se Întețeau, creștea și furia cinicului. Cinci-cinci, șase-șase. Așa-așa... Curând Însă, cerbicia lui se potoli. Și În locul ei se instaură liniștea. Și apoi liniștea se transformă În compasiune. Cravașa Îngheță În aer. Bobițele de sânge se sparseră În cristale. Și cristalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se agitau foșnind În șifonier. Fiecare mișcare a lui Noimann-cinicul reverbera, risipindu-se, ecouri În trupul celuilalt Noimann, care, la rândul lui, stârnea neliniștea obiectelor din jur. Sus-jos. Stânga, dreapta. Așa, așa. Aici, aici. Loviturile cădeau cu nemiluita. Ritmul se Întețea. Noimann-penitentul părea căzut În transă, șfichiuind trupul păcătos al cinicului, umplându-l de răni suculente. În ciuda loviturilor primite, pe fața acestuia nu se citea Însă durere, ci o bucurie fără margini. Costumele ieșiră din dulap unul câte unul și țopăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vorba și eventual să vă îndrume ce aveți de făcut. - Ca prin farmec cei doi s-au mai înveselit, obrajii lor parcă s-au colorat mai tare. Trecuseră deja două ore. Afară întunericul coborâse peste oraș. Gerul și viscolul se întețeau. - O sticlă de vin și două cafele, zice proprietarul porcului. - Vă rog să serviți arătând cu mâna spre Cotnarul cu nuanțe gălbui. Invitația m-a trezit la realitate. - Și zici că ai porcul bolnav? îl întreb eu. - Da, și tocmai
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
vibreze, plutele dând semnale de atenție. Crapi, bibani și carași au început să umple juvelnicele pe jumătate. Se făcuse ora zece. Dar ghinion. Dinspre digul barajului a început un vânt din ce în ce mai mare și în circa douăzeci de minute s-a întețit. Valuri tot mai mari au început să lovească malurile făcând imposibil controlul undițelor și pripoanelor. Moroșanu zice: - Cred că trebuie să ne schimbăm locurile tocmai pe dalele digului unde apa este calmă și unde putem să pescuim în voie. Am
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
numit de ucenicii săi Făcătorul de Minuni, Simon Magul, iar de potrivnici - cu numele de ocară Borboritul. Unii susțineau că venea dintr‑un cătun, Gita, din Samaria, alții, că era din Siria, poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de câte ori era Întrebat asupra obârșiei sale, el răspundea printr‑o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pământesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vânos, cu‑n păr Învâlvoiat negru și creț, care Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prăvălea pe jos, stârnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dând chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hârșâită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite, pizmuitoarea lui? Asta da, lumină! Nu lumină pâlpâitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvârșește pe sine, care se isprăvește În flacără și fum, În pâlpâire și Întețire, În jar și tăciune; Într‑adevăr, aceea era lumina! Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îndepărtat dar limpede și îndreptat către Neelan. Dan, prostuțule, unde ești? Dan, de ce faci asta? Nu te simt aproape... Dan, sînt bolnav, pe moarte. Sîntem pe o planetă ciudată care va trece aproape de unul din sorii Centaurului. Furtunile se vor înteți, aerul va frige mai tare. Noi... O, Doamne! RUPEREA FU ATÎT DE BRUSCĂ ÎNCÎT ÎL ARSE. PARCĂ ERA UN ELASTIC ÎNTINS PREA TARE \ CARE CEDĂ. GOLUL FU UMPLUT DE O NĂVALĂ DE NENUMĂRAȚI ANI-LUMINĂ. HEDROCK ÎNȚELESE CĂ "ĂIA" NU FUSESERĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
demențială. Mă aflam în centrul cercului care mergea odată cu mine și se oprea cu exactitate de câte ori mă poticneam. Când am ajuns la sălcii, m-am repezit spre una dintre ele și m-am ghemuit acolo, printre crengi. Tirul s-a întețit, păstrându-mă la mijloc. Stăteam cu fruntea lipită de trunchi, crengile mă înțepau, furnicile începuseră să mi mișune pe față, vedeam prin pleoape exploziile roșii-negre, vibram la vuietul cerului, mi se părea că sosise clipa marelui sfârșit și așteptam, nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-le ca rândunelele pe sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu stați la rând, așa cum se cuvine unor făpuri cuminți?” Așteptam un răspuns, da’ de unde? Năvala pare că se întețește. Dar, din tot noianul de gânduri, unul este mai îndrăzneț și mai insistent. Îl las să vină în față și aștept cu răbdare să-mi spună care-i baiul...După ce își drege glasul, ipochimenul începe să vorbească: „Da’ bine, omule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
femei au alunecat în somn ca în moarte, Mihai vrea să-mi mai toarne șampanie dar paharul meu e plin, stau cu mâinile în poală, cu ochii uscați, fără lacrimi, cu un zâmbet amar pe față. Vacarmul din jurul nostru se întețește, pe monitoare spectacolul a ajuns la apogeu, copiii se plimbă printre trupuri adormite, clopoței fosforescenți, steluțe și păsări zburătoare flutură în jurul căpșoarelor lor, unii au aripi, o câmpie întreagă de trupuri prăbușite la pământ, doar copiii mai stau în picioare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în sală intră primul ministru, ambasadori din țări asiatice, ambasadorul Statelor Unite, peste câteva clipe va apărea și președintele țării, unde e Alex cu noua lui iubită, dar de ce o mai interesează, vocea din coșul pieptului scurmă cu râvnă, durerea se întețește, și ea e doar la poalele Golgotei, a apărut, da, e la braț cu o femeie, are o mină de om transportat, femeia e mai mare cu un cap decât el, o femeie rasată, din cele cu sângele subțire și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
duzină au acest gust de miere, cum, oare, o fi fiind Mama-Pepenilor? precuvântă Natalia, șefa bucătăreselor. În răstimp, parfumurile miezului fraged mâlul roșu, ca steagul Partidului difuzaseră în fiecare, astfel încât, cu toate că soarele scăpăta spre apus, poftele mesenilor de la Goldana se întețiră și mai aprig. Primul care dădu semnalul insatisfacției a fost Chirpic de la Kotonoaga, care evocă parcimonia chiaburilor, trăitori în Goldana, înainte de venirea democrației populare: Vezâcă, mai sunt isploatatori printre noi!... Să-i raportăm lu' Tovarășului Popescu!.. Aprobându-i spusele, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din locul unde știam că se află călugărul. Curios, mi-am ridicat privirea...În locul bătrânului, însă, se afla un norișor de ceață, prin care străbătea o lumină neînchipuit de puternică...Părea o rază de soare. Pe măsură ce trecea timpul, lumina se întețea, din care cauză am început să clipesc tot mai des...Ca să scap de puterea luminii care parcă mă ardea, am închis ochii... După un timp, i-am deschis cu mare băgare de seamă și...în fața mea - privindu-mă cald - ședea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ci și tavanul și pereții. Totul în jur emana un miros greu. Gaston a închis ochii și asculta picăturile de ploaie ce băteau în fereastră. Se auzea o femeie râzând, dar râsul ei părea trist și forțat. Ploaia s-a întețit și răsuna de parcă rupea cineva păstăi de fasole. Endō a început iar să tușească și tusea lui i s-a părut și ea tristă. — Bolnav? întrebă Gaston în șoaptă. Cum Endō nu i-a răspuns, l-a întrebat iar: — Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
când, pe șantierul acela, îi dezvăluise motivul pentru care pleca la Yamagata. Cum se explică atunci faptul că cei doi bărbați stăteau acum aplecați deasupra aceleiași bucăți de hârtie, râzând și discutând pașnic, de parcă erau prieteni vechi? Ploaia s-a întețit iar. Picături mari se scurgeau de pe streașină chiar pe gâtul lui Gaston. De la aprozarul de vizavi, trei copii cărora le curgea nasul se uitau curioși la străinul acela ciudat. Endō a făcut un gest cu mâna, apoi un semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Și m-am întors. Atunci s-a întîmplat evenimentul. Aerul mirosea a furtună gata să înceapă. Vântul făcea tabla să țiuie, iar bălțile de lumină ale celor două becuri erau pline de praful adus de pe câmp. Apoi vântul s-a întețit. Parcă se pregătea să dărâme gara. Și, deodată, între două rafale, am auzit un zgomot nou și ciudat. Întâi n-am știut de unde venea. Am bănuit că vântul smulsese o fereastră sau aruncase o bucată de tablă de pe acoperiș pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
alb. Să se bucure prostimea și să dănțuiască întru slava Măriei Sale! (Afară sunet de trâmbițe și de tobe. Urale destul de anemice în plan îndepărtat. Lingușitorul se duce grăbit către ușa din dreapta, o deschide și face semne amenințătoare cuiva. Uralele se întețesc, sfetnicul pare mulțumit, revine. Treptat, uralele se vor stinge.) PRICINĂ: Așa... Acuma, fiindcă-mi știu supușii bucuroși și fără griji, precum se poate auzi, să ne întoarcem cu bunăvoie la ale noastre. Fata noastră cea mijlocie, Dana, și-a vădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
întreba cum ai face Măria Ta dacă ar trebui să miști acel deget. Faima Măriei Tale a ajuns desăvârșită, și noi, solii pe care binevoiești a-i trimite din când în când pe la alte curți, avem grijă s-o tot întețim. POSACUL: Așa este. Și de-atâta râvnă, uită câteodată acei soli pentru care treabă au ajuns, de fapt, acolo, așa că trebuie trimiși a doua oară. PRICINĂ: Îi trimitem, îi trimitem, sfetnice, că pentru noi îi trimitem, nu pentru alții. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în timp ce se așeză la volan și porni motorul. I-am spus să nu-și facă griji. După ce au plecat, am mai așteptat în mașină vreo jumătate de oră, după care m-am întors pe jos pe Caspar-Theyss Strasse. Vântul se întețise și de vreo două ori foșni atât de tare prin copacii care se înșiruiau pe strada întunecată, încât dacă m-aș fi aflat într-o dispoziție mai fantezistă mi-aș fi putut închipui că avea vreo legătură cu ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cele trei aripi acoperite unite prin trei turnuri, două dintre ele cu cupolă, iar al treilea, cel mai puțin înalt dar cel mai lat, având înălțat un catarg pe care un steag SS flutura zgomotos în bătaia vântului care se întețea. Locotenentul veni înapoi și, spre surprinderea mea, luă poziție de drepți și lovi din călcâie. Am bănuit că asta avea probabil mai multă legătură cu ceea ce Heydrich sau ajutorul lui îi spusese decât cu personalitatea mea puternică. — Kommissar Gunther, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vietăți au totdeauna un aer de originalitate. Dar în fond, sunt aceleași. ― Presupuneți, cel puțin. De fapt, nu știm nimic despre toate astea. ― Evident că presupun. Nimeni nu poate face altceva. În tot timpul zilei doctorul simți cum i se întețește mica amețeală care îl apuca de fiecare dată când se gândea la ciumă. În cele din urmă, a recunoscut că îi era frică. De două ori a intrat în cafenelele pline de lume. Și el, ca și Cottard, simțea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]