25,460 matches
-
prelungește ca pe o modalitate a devenirii sale, ca pe acel moment în care suferința blocată în ea însăși nu mai vrea, ca suferință, să fie ceea ce este, atunci trebuie să spunem: știința care se întemeiază pe această Idee se întemeiază pe un patos, este ea însăși patos și ca atare va putea și va trebui ea înțeleasă în cele din urmă. Ființa patetică a științei este complexă, iar analiza sa, dacă se vrea exhaustivă, se desfășoară în mod necesar pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
îi definește umanitatea, aceste științe n-au a se întreba care ar fi modul de tratare potrivit pentru o realitate așa cum este viața. Deoarece o metodă trebuie să se definească plecând de la obiectul căruia i se aplică, legitimarea sa se întemeiază pe faptul că realitatea, fie că este vorba de cea a naturii sau de cea a omului, nu este în ultimă instanță separabilă de modul său de abordare, nefiind nimic altceva, în esența sa originară, decât acesta. Astfel intuiția conduce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sfârșește prin a ajunge la un nou dat, non-empiric de data aceasta, ci obiectiv într-un sens radical, în sensul idealității și al omni-temporalității: dat asupra căruia se poate reveni de câte ori se dorește. Pe baza acestor idealități este posibil a întemeia legi, corelații, care prezintă același caracter de obiectivitate absolută. O teorie științifică privitoare la om va fi ansamblul acestor corelații și acestor reguli, în sensul unei totalități coerente și sistematice. Dacă vorbim de pildă despre sinucideri, acestea pot fi numărate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
face prin mijlocirea procedeelor estetice, este pentru că arta, căreia îi aparține, este vehiculul privilegiat al acestei raportări esențiale la viață. Această raportare devine conștientă de sine în filozofia a cărei temă proprie o constituie. Dihotomia dintre științe și litere se întemeiază astfel pe diferența dintre obiectele lor, adică diferența ontologică radicală care separă ființarea golită în ea însăși de capacitatea de a se încerca pe sine și, pe de altă parte, ceea ce poartă în sine o asemenea capacitate și se definește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea însăși de capacitatea de a se încerca pe sine și, pe de altă parte, ceea ce poartă în sine o asemenea capacitate și se definește prin ea, adică subiectivitatea transcendentală sau, dacă preferăm, Ființa în calitate de Viață. Pe această capacitate se întemeiază acest humanitas al omului. Din această distincție între ființare și Ființă reiese că științele nu vorbesc niciodată despre om sau, ceea ce înseamnă același lucru, că ele vorbesc despre el ca fiind altul decât el însuși, ca fiind atomi, molecule, neuroni
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o materie opțională. Impactul principiului galilean asupra disciplinelor fundamentale ale culturii, excluderea de către acesta a conținutului lor specific își găsește ilustrarea cea mai remarcabilă în cazul filozofiei. Filozofia are drept temă umanitatea transcendentală a omului, ea singură este capabilă să întemeieze un umanism veritabil. Acest humanitas al omului este subiectivitatea readusă la dimensiunea sa de imanență radicală, la auto-revelarea sa originară și proprie, diferită de cea a lumii. Filozofia nu este viața ci unul dintre efectele sale, acela în care, îmbătată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și asimilabilă și ea unei pure factualități. De unde își ia aceasta modelul? În societatea generată de autodezvoltarea orbească a tehno-științei care bulversează stratificările anterioare, dispozitivele tehnice înlocuiesc treptat praxisul subiectiv al oamenilor; comunicarea nu mai este aici o relație vie întemeiată pe rostirea personală și tributară de fiecare dată indivizilor care intră în relație, ea nu mai este intersubiectivitate ci, tocmai, un dispozitiv tehnic: ea a devenit comunicarea mediatică și se reduce la aceasta. Comunicării mediatice care-și află chintesența în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale. Prin faptul de a fi fost îndepărtată din domeniile cunoașterii viața nu a încetat să subziste, așa cum am văzut, sub înfățișarea nevoilor brute, ceea ce îi conferă astăzi caracterul său "materialist" și barbar. Cu toate acestea, orice societate, în măsura în care se întemeiază pe o intersubiectivitate, nu posedă doar această bază constituită de modalitățile elementare de satisfacere a nevoii, ci implică o punere în raport constantă și mereu activă a subiectivităților care o alcătuiesc. Această interacțiune esențială, care-și află posibilitatea în repetare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un rezultat al emancipării femeilor, fapt care implică destructurarea vieții de familie 8. Mai precis, duce la dezorganizarea familiei 9, în înțelesul ei clasic. În acest context, mi-am pus întrebarea: cum se explică faptul că femeile își doresc să întemeieze o familie în mai mare măsură decât bărbații, odată ce o au țin mai mult la păstrarea acesteia, muncesc mai mult decât partenerii lor în gospodărie, îngrijesc prioritar persoanele dependente din familie, iar când divorțează sau se separă își asumă răspunderea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vedere, accesibile tuturor și împărtășite de toată lumea. Dimpotrivă, privat înseamnă ceva închis, ascuns, exclusiv, ceea ce este sugerat de anunțuri de tipul: „Proprietate privată - accesul interzis!” (J.B. Landers școord.ț, 1998, p. 2). Carole Pateman arăta că, în timp ce sfera publică era întemeiată pe contractul social, sfera privată este reglementată de contractul sexual 7. În timp ce primul contract era încheiat de către bărbați între ei, urmând ideea de fraternitate, al doilea contract reprezenta modalitatea de a stabili ordinea patriarhală în familie, de a regla relațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
bazează pe egalitate și se axează pe înțelegerea corectitudinii, în timp ce etica responsabilității este fondată pe conceptul de echitate, pe recunoașterea necesității diferențelor. În timp ce etica drepturilor este o manifestare a respectului egal, echilibrând cerințele celorlalți cu cerințele sinelui, etica responsabilității se întemeiază pe o înțelegere ce duce la compasiune și grijă. (C. Gilligan, 1995, p. 143)21 De aici, autoritatea de factură masculină, preluând aspectele coercitive din specificul eticii drepturilor, ar fi una cu un caracter mai pregnant de impunere, în timp ce autoritatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de autoritate, așa cum este cunoscută la Max Weber: autoritatea tradițională, carismatică și legală. Apropierea între tipurile de autoritate în sfera publică și cea privată are, evident, limite. Weber, după cum este bine știut, se referea la legitimitatea conducătorului, la principiul ce întemeiază, justificând un sistem de guvernământ. În familie, relațiile între părinți și copii nu sunt neapărat de tipul conducător-condus, implicarea afectivă putând să configureze diferit raporturile dintre cei care participă la traiul de fiecare zi. Totuși, părinții se bucură de anumite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din societate își asumă deosebirea ca pe o identitate; această identitate este recunoscută, acceptată, valorificată și permite accesul echitabil la putere, ea este valorizată de către toate celelalte grupuri sociale. Spre deosebire de o abordare în care egalitatea dintre femei și bărbați se întemeia pe presupusa identitate dintre aceștia (cum era cazul în comunism), în modelul partenerial, femeile își asumă o identitate proprie, diferită de cea a bărbaților. Relațiile parteneriale sunt relații de reciprocitate. Partenerii nutresc respect față de diferență, față de libertatea și efortul spre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
domeniul privat al familiei (asociat naturii) și sfera publică, a vieții social-politice, reglementată în mod convențional prin contractul social. De aici, rezultă că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în sfera publică este bărbatul. Legislația tradițională privind căsătoria se întemeia pe diviziunea sexuală a muncii în gospodărie și societate. Față de acest model, familia monoparentală apare ca o excepție, o situație la limită (prin care unul dintre soți a murit, este plecat pentru perioade lungi de timp sau, mult mai rar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ce stabilesc politica publică. De aici, necesitatea de a stabili o relație între viața de familie și ordinea politică și economică. O teorie a drepturilor și a responsabilităților relaționale va cuprinde nu numai libertățile individuale, ci și drepturile de a întemeia și menține asocieri private compatibile cu concepțiile publice asupra responsabilităților pe care acele asocieri le atrag după ele, subsumând conexiunile dintre familii și comunitatea lărgită. Familia monoparentală poate fi înțeleasă ca una responsabilă, față de care conservatorii (adepți ai familiei tradiționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de el „familie monogamă separată”), conducerea gospodăriei, administrarea acesteia îi privea exclusiv pe cei implicați în familie, constituiau aspecte ale vieții lor private. Astfel, ...soția a devenit prima servitoare, fiind înlăturată de la participarea la producția socială. Familia separată modernă este întemeiată pe robia casnică, fățișă sau camuflată, a femeii, iar societatea modernă este o masă alcătuită numai din familii individuale, care constituie moleculele ei. Bărbatul este susținătorul familiei și, ca atare, are o situație dominantă, iar în familie el este burghezul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Fetele mame sunt în situația cea mai defavorabilă, ca și cum gradul de adecvare față de mecanismul social al căsătoriei determină gradul de acceptare socială. Percepția comună, conform căreia susținerea copiilor în familia completă este mai adecvată decât într-o familie monoparentală, este întemeiată și prin modul în care sunt dezvoltate practicile instituționale 57. Acestea exercită o presiune de conformitate față de modelul clasic de familie, format din doi părinți și copiii lor. Încă de la declararea copilului în maternitate, prin recunoașterea lui drept născut viu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
permită într-o mai mare măsură să experimenteze, să poată avea o deschidere către nou. O educație androgină ar face ca numărul familiilor monoparentale în fapt să fie mai mic. Aceasta pentru că, odată ajunși părinți, oamenii nu și-ar mai întemeia parentitatea pe efortul celuilalt părinte, ci ar fi empatici și solidari cu el. Desigur, asta nu are de-a face cu numărul de divorțuri sau separări. Vizează, în principal, relația părinte-copil (părinte-părinte-copil) ca relație autentică, reglementată formal într-un fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copiilor depind mai puțin de instinct și mai ales de tipurile de norme sociale, pedepse și presiuni care sunt exercitate asupra lor de comunitatea mai largă în care trăiesc. (F. Fukuyama, 2002, p. 118) Această constatare, deși sugerează că se întemeiază pe argumente apropiate de spiritul obiectiv al științei, transmite o diferență între bărbați și femei în defavoarea celor din urmă. Astfel de supoziții sunt premise ale subordonării femeilor în calitatea lor de mame. În plan social, ar trebui, într-o ordine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Critica clasică a contractului social se referă la faptul că acesta nu e o înțelegere între indivizi liberi și egali de la natură, ci este explicit un contract între capii de familie 116. Conform opiniei lui Carole Pateman - sfera publică este întemeiată pe acordul, pe contractul social încheiat între bărbați, în baza conceptului de fraternitate, iar sfera privată are la bază un alt tip de înțelegere, un contract sexual între bărbați care legitimează raporturile lor cu femeile, instituind, astfel, autoritatea patriarhală în interiorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
li se ierte păcatele, atrase de faima lui de cumsecădenie la ora Împărțirii penitențelor. În ce-i privește pe obișnuiții Tavernei Turcului, niciodată nu pomeneau În fața lui nici de afaceri necurate, nici de femei; aceasta era regula pe care Își Întemeia compania, Înțelegerea și prietenia. Afacerile tulburi și aventurile sentimentale, zicea, le tratez la confesional. Superiorilor ecleziastici, când Îi reproșau că stă la masă, În cârciumă, cu poeți și spadasini, le răspundea neabătut că sfinții se mântuiesc singuri, pe când pe păcătoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la o reprezentație teatrală era ceva tipic numai acelei Spanii a Casei de Austria, pe care În bine - puțintel - și În rău - mult mai mult - am cunoscut-o În tinerețea mea: cea a eroismelor quijotești și sterile, care și-a Întemeiat rațiunea de-a fi și dreptul pe orgoliosul vârf al unei spade. Astfel am ajuns noi, după cum vă spuneam, la poarta corral-ului, ferindu-ne de zurbagii și de cerșetorii care Îi asediau pe toți cerând pomană. Bineînțeles că jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
VIP al talk-show-urilor politice difuzate la ore de maximă audiență. I se propusese să facă și emisiuni proprii, dar preferase mai mult să își extindă trustul de presă, fondând gazete și gazetuțe prin municipiile reședință de județ, scoțând reviste deocheate, întemeind o editură proprie, un club literar și chiar o societate caritabilă pentru copiii străzii. La alegerile din 1996, simțind încotro bătea vântul schimbărilor politice, se remarcase prin propaganda zgomotoasă pe care o făcuse în favoarea viitorilor guvernanți, iar după aceea intrase
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
zilelor în care făceați numai trăsnăi! ... Mea culpa Liviu o rugase pe Arm să-l aștepte cu mașina ei la Otopeni. Într-adevăr, drumul de la San Francisco la București, cu o escală la Londra, dura peste 20 de ore, motiv întemeiat de oboseală. Neobișnuită, însă, era rugămintea lui ca Arm să-l aștepte la aeroport. În cei paisprezece ani de căsnicie, Liviu nu acceptase niciodată ca Arm să-l conducă sau să-l aștepte la sosirea din delegații sau din călătoriile
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Rogene Buchol, Essentials of Public Policy for Management, Prentice-Hall, Inc., New York,1985 Înainte însă de a sesiza contradicții, să recunoaștem, totuși, complementaritatea și relațiile de interdeterminare dintre aceste ele-mente. În plus, să amintim faptul că procesul politic adoptă decizii colective, întemeiate pe negocieri și pe compromisuri, care pot să nu aibă la bază rațiuni de ordin economic. Guvernul trebuie să-și asume uneori măsuri pe care nu le poate lua altcineva. Deși avuția devine tot mai importantă, în procesul politic, puterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]