3,412 matches
-
continuum-ului conducerii și concepția Grilei conducerii. Care este principala diferență între cele două modele? Ce implicații are acestă diferență în planul practicii manageriale? TEME DE REFLECȚIE Liderul - un om singur. Analizați sensul acestei idei, promovând argumente pro sau contra întemeierii ei. Importanța unei conduceri eficiente este unanim recunoscută. Literatura de specialitate înregistrează totuși, un „argument anti-conducere” (engl., antileadership argument): „Conducerea are un impact redus asupra performanțelor unei organizații, comparativ cu cel exercitat de forțele ce acționează în situație.” Comentați acest
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
națiunea, familia, morala) și că totuși mai combate încă, după cum o cere situația obiectivă (pentru Italia și Chile), bătăliile întârziate (care presupun forme de fascism tradițional). Astfel stând lucrurile, în lupta împotriva lui Rusconi, Monti 3 și Cia - aliați în întemeierea unei mari Drepte culturale - a etala antifascismul clasic mi se pare anacronic, jalnic și puțin ridicol. A sosit mai degrabă momentul ca mișcările tradiționale italiene de stânga și clasa muncitoare să-și pună urgent problema de a reuși acolo unde
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
recomandat studierea clasicilor Antichității greco-latine. Atras și de problemele limbii literare, a adus câteva contribuții la demonstrarea latinității limbii române și în stabilirea unor premise pentru formarea limbii artistice. A dedicat o cercetare specială dialectului românesc din Istria, contribuind la întemeierea dialectologiei noastre. SCRIERI: Itinerar în Istria și vocabular istriano-român, îngr. și pref. Titu Maiorescu, Iași, 1874; ed. București, 1900. Repere bibliografice: George Barițiu, Ioan Maiorescu, T, 1877, 14; V.A. Urechia, Un episod din istoria culturii noastre, CL, 1891,6
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
autorul memoriului se crede un veșnic persecutat). Gravimetrul conține două mari planuri temporale, bineînțeles ambiguu manevrate, cel al prezentului - povestea inventatorului (când realistă, când fantastică) și poveștile, colaterale, ale altor „cetățeni” din Medio Monte, și cel al trecutului, incluzând povestea întemeierii orașului de către personaje miraculoase, care revin ciclic din timpul mitic în cel istoric (Leopold I, Gerard Lissabona, Jean Rabol). Casa din Piața Gorky este un roman atipic, alcătuit din câteva povestiri-arce de cerc, aflate pe aceeași circumferință simbolică și „subîntinse
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
mai târziu, Dinicu și Iordache Golescu, ierarhi învățați precum Iacob Putneanu, Iacob Stamati, Veniamin Costache au întreprins acțiuni culturale ce preludează și susțin ofensiva iluministă. În Transilvania unirea unei bune părți a românilor ortodocși cu Biserica Romei a făcut posibilă întemeierea de școli românești și trimiterea elevilor celor mai buni la studii superioare în universități din Roma, Viena, Budapesta. Înapoiați de acolo, aceștia au devenit în secolul al XVIII-lea factori ai unei mișcări de cultură, numită de către D. Popovici „Renașterea
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
concep schimbarea în bine a soartei țărănimii și a păturilor de mijloc pe căi pașnice, legale. De aceea au dezaprobat răscoala lui Horea. Mai presus de problema socială, cărturarii ardeleni situau însă cauza națională. Ideea emancipării naționale prin „luminare”, prin întemeiere de școli, prin cultivarea limbii, prin răspândirea învățăturii la sate polarizează întreaga lor activitate. Aceasta s-a materializat în lucrări în primul rând de istorie și filologie, obiectivele esențiale fiind dovedirea originii romane a poporului român, a continuității lui în
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
Baiculescu, A. Bădăuță, Al. Bogdan, Victor Brătulescu, Emilian I. Constantinescu, G. Murnu, D. Panaitescu, Scarlat Struțeanu, precum și studenții G. Călinescu, Gheorghe Cardaș, Șerban Cioculescu, D. Ciurezu, Ion Colan, Pompiliu Constantinescu, Mihail Gregorian, Teodora Ioachimescu, Alexandrina Istrătescu, Avram Todor. În anul întemeierii consiliul universitar de conducere era constituit din Mihail Dragomirescu - președinte, Constanța Marinescu - casier, Scarlat Struțeanu - redactor, N. Russu - secretar, Emilian I. Constantinescu - bibliograf, Gh. Adamescu, N.N. Condeescu, Aurelia Simian, Al. Bogdan, Al. Beliș, Al. Țuțuianu, membri. Institutul a organizat săptămânal
INSTITUTUL DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287564_a_288893]
-
N. Ruset, mai târziu și pe viitorii săi adversari: Cezar Bolliac și Ion Ghica. A predat timp de șase ani lecții de matematică, de gramatică românească, cunoștințe de filosofie și retorică. Chemat de Dinicu Golescu, participă, alături de Stanciu Căpățineanu, la întemeierea Societății Literare (1827), ale cărei statute, redactate de el, cuprindeau, ca principale obiective, transformarea școlii de la „Sf. Sava” în colegiu, crearea de școli primare sătești, editarea unor ziare în limba română, încurajarea traducerilor din literatura universală, fondarea unui teatru național
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
regelui Carol (1915). După războiul din 1916-1918 (la care a participat ca sublocotenent), I. ajunge la Chișinău, unde se dedică acțiunii de revigorare a conștiinței românești în Basarabia, fie prin intermediul presei - ca redactor la „Sfatul țării” (1918), ca participant la întemeierea revistelor „Renașterea Moldovei” (1920-1921), „Biblioteca copiilor și a tinerimii” (1921) și ca membru în conducerea ziarelor „Cuvântul nostru” (1920), „Basarabia de Sus” (1921-1922), „Izbânda” (1931-1932), fie organizând o serie de spectacole itinerante, susținute de un teatru condus de el însuși
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
unui om (1925) include articole scrise după 1918. Două decenii (1920-1940), funcționează ca inspector al teatrelor și așezămintelor artistice din Transilvania și Banat, iar temporar (1925-1931), ca profesor de estetică la Academia de Arte Frumoase din Cluj, la a cărei întemeiere contribuise. După 1940 se refugiază la Turda, de unde, în 1945, revine la Cluj. În noiembrie 1948 este ales membru corespondent al Academiei Române. Cu primul volum, Poezii. Impresii și suveniri moderne (1908), I., aderând la o direcție novatoare, se diferențiază ferm
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
timp, apărută în 1964. Întreaga activitate a lui I. stă sub semnul jurnalisticii atât ca tip de abordare a fenomenului literar și ca stil/limbaj al demersului critic, cât și ca activitate în sine, de la publicistica politică și culturală până la întemeierea, organizarea și conducerea unor gazete. Ucenicia și-a făcut-o ca secretar de redacție la „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu (1939), o diagramă a acestei activități constituind-o amănunțitele relatări redacționale din scrisorile către director publicate în volumul al
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
ca teme structurale: Discurs istoric și integrare (1993); Postmodernism, postcomunism, postistorie (1994); Învăță mântul istoric azi (1995); Elitele: repere, secvențe, controverse (1996); Naționalism, etnicitate, minoritate (1997); Modernizarea în spațiul românesc (1998); Istoria ca discurs demistificator (1998); Comunismul în România: ideologie, întemeieri, dileme (1999); Confesiune, societate, națiune (1999); Istorie și identitate (2000); Discurs și limbaj istoric în România postbelică (2001); Istoria culturală astăzi (2002); Istorie și societate după 1970 (2003); Memorie și uitare în istorie (2003). E de menționat, în aceeași ordine
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un loc important în viața religioasă și culturală, unii dintre ei fiind trimiși chiar în misiuni diplomatice sau așezați în Scaune mitropolitane din afara Bizanțului. Modificările de accent în orientarea religioasă și culturală a celor două țări românești la sfârșitul „secolului întemeierilor“ și începutul „secolului afirmărilor“ • Anton-Emil N. Tachiaos, Die Aufhebung des Bulgarischen Patriarchats von Tirnovo, în „Balkan Studies“, Thessaloniki, 4, 1963, p. 67-82. 22 DRH, A, I, nr. 54, p. 79-80; nr. 124, p. 175-177; nr. 156, p. 214-216; nr. 163
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1943; Sýkora, Poziția internațională. • Ferenț, Cumanii; Spinei, Realități, p. 87; Șerban Turcuș, Sfântul Scaun și românii în secolul al XIII-lea, București, 2001, p. 163-164. • DRH, D, I, nr. 22, 34, p. 46, 64; Șerban Papacostea, Triumful luptei pentru neatârnare: întemeierea Moldovei și consolidarea statelor feudale românești, în idem, Geneza statului în evul mediu românesc, Cluj-Napoca, 1988, p. 38-40. și Baia (probabil în 1413), trebuie așezată în contextul internațional al epocii, fiind în mare parte urmarea prezenței active a factorului polonez
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bisericile neoprotestante au transformat statul în Biserică, iar pe de altă parte, catolicismul a transformat Biserica în stat, ambele cazuri conducând ori la anarhie, ori la dispariția Bisericii 5. Concluzia teologului este că numai ortodoxia poate oferi calea corectă privind întemeierea raporturilor cu statul de-a lungul timpului: „Astfel, între Biserică și Stat, între împărăția legii și a harului, e de dorit o strânsă colaborare, prețuind fiecare misiunea celuilalt, dar nici una din aceste instituții nu are să se amestece cu domeniul celeilalte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al Dunării Superioare și Mijlocii; ea încorpora unele formațiuni germanice (batavi, frisi, mattiaci etc.), fiind controlată sau supravegheată constant de statul roman prin formarea acelor agri decumates, prin ridicarea de castra sau alte construcții militare, prin staționarea de trupe și întemeierea de așezări. Cea de-a doua zonă îngloba triburi sau regate având statutul de amici et socii populi Romani, precum cele ale cheruscilor, chattilor, semnonilor, marsylor, hermundurilor, marcomanilor și quazilor, așadar ținuturile din proximitatea provinciilor Germania, Raetia, Noricum, Pannonia, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deține un rol esențial în atingerea obiectivelor naționale și politice, de aceea el a avut mereu în vedere și consolidarea unei culturi autohtone. Histoire de la Valachie..., cuvântul de deschidere a cursului de istorie națională, colecția de cronici au contribuit la întemeierea istoriografiei românești moderne. Pentru că a crezut în forța reformatoare a ideilor, K. a ales presa și tiparul ca principal mijloc de formare a opiniei publice și de manifestare a activității sale politice și culturale. În concepția sa, literatura a reprezentat
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
Aman, Ciprian Porumbescu, Gheorghe Tattarescu, Carmen Sylva. Revista găzduiește și medalioane dedicate unor oameni de teatru: Agatha Bârsescu și Petre Liciu, Vasile Toneanu și Dimitrie Theodorescu, Gh. Bengescu-Dabija, Al. Vlădicescu, Aristizza Romanescu, Grigore Manolescu. Împlinirea a cincizeci de ani de la întemeierea Teatrului Național din București este un prilej pentru Juarez Movilă de a discuta modul de funcționare a instituției (Jubileul Teatrului). Sub diverse pseudonime (Dick, Eridan, Tamburini) apar cronici la spectacolele cu piesele Sappho de Grillparzer, Medeea de E. Legouvé, Ebrea
GAZETA ARTELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287183_a_288512]
-
Odată! (1907), Într-o noapte de mai (1908), 1877. Schițe din război (1908), Nucul lui Odobac (1910), Din lumea celor cari nu cuvântă (1910), Amintiri și schițe (1910). În 1911 este ales președinte al Societății Scriitorilor Români, la a cărei întemeiere contribuise. Din octombrie, același an, ca director al Teatrului Național din Craiova, îl sprijinea discret pe Liviu Rebreanu, numindu-l secretar literar al instituției. În 1913 era redactor la revista „Ramuri”, iar în februarie 1914 edita la Craiova o publicație
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
unul cu finalitate socială, și anume aceea de a Înțelege mai bine cum funcționăm noi ca grup, ca microgrup, ca societate ș.a.m.d. Bineînțeles, aplicat În raport cu interesul fiecărei cercetări. Eu Încerc doar să spun că este nevoie de o Întemeiere „științifică” În toate aceste tentative. Alina Mungiu, de exemplu, În Transilvania subiectivă, dincolo de rezultatele pozitive, afirmă că studiul ei se bazează pe tehnica focus grup. Însă ea nu face un focus grup, ci face altceva din punct de vedere metodologic
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
câteva luni după ce se Începuse cartea, să devină titlul acesteia este metafora podului cu trei capete. Din punctul meu de vedere, postmodernitatea Înseamnă a fi pe acest pod și a rătăci, destul de Înnebunit, Între diferite margini, căutând tot timpul o Întemeiere de ordin rațional sau de orice alt tip, și de a nu putea avea niciodată această Întemeiere. Condiția postmodernă constă tocmai În a fi „absorbit”, tras În jos tot timpul de cele trei picioare ale podului, care sunt, nu știu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
punctul meu de vedere, postmodernitatea Înseamnă a fi pe acest pod și a rătăci, destul de Înnebunit, Între diferite margini, căutând tot timpul o Întemeiere de ordin rațional sau de orice alt tip, și de a nu putea avea niciodată această Întemeiere. Condiția postmodernă constă tocmai În a fi „absorbit”, tras În jos tot timpul de cele trei picioare ale podului, care sunt, nu știu dacă reiese clar din capitolul acesta, obiectitatea din afara mea, subiectul care sunt eu și care Încerc să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
-l pe Cornel aici, vorbind despre Humboldt, ar simți aceeași alteritate radicală, care probabil că nu-i etic negativă. Și În momentul În care membrul acelei generații ar vedea că și Cornel ascultă aceeași muzică, ar dispărea radicalitea. Puterea de Întemeiere a limbajului Corin Braga: Mi se pare interesant că demersul lui Cornel avansează punând Întâi accentul asupra imaginației, apoi asupra limbajului. Ideea de alteritate radicală, necontrolabilă, amorsată prin conceptul de imagine, așa cum apare la Humboldt, ajunge În a doua parte
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Își construiește propria demonstrație, dar ne induce ușor În eroare, ne păcălește. Știți unde o face? Nu este naiv! O face chiar În episodul cu Măi, Mâță!, care nu este deloc infantil. În Măi, Mâță! e vizată chiar puterea de Întemeiere a limbajului, puterea de a trangresa categoriile, de a transforma genurile sau sexele. Confuzia Între cățel și pisică nu e o confuzie naivă, ci una plină de sens - ea poate fi corelată cu disputele din societatea postmodernă privind redefinirea identității
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
exemplu), dar el nu este plinătate niciodată, nu este nici diferanța lui Derrida, definibilă numai Într-un sistem determinat de niște mișcări care au o anumită regularitate. Nicolae Turcan: E dificil să mai Înțelegi ceva dacă transcendentalul Își pierde sensul Întemeierii, al posibilului, al celui care face cu putință. Corin Braga: Conceptul de hymen definește până la urmă un punct de fugă ce țintește spre alter, spre celălalt, spre ireductibil. Horea Poenar: Este zona orizontului din pictură și este ceea ce spune Nichita
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]