36,905 matches
-
Cristian Antonescu își punea și el o întrebare, la începutul săptămînii trecute: "Să-și fi greșit, oare, calculele oficialii Organizației Nord-Atlantice?" pentru a afirma că aceștia au declanșat o operațiune de pacificare a Iugoslaviei unde, "în loc să fie îngenuncheata, violența se întinde, răbufnind cu și mai multă înverșunare." Și mai scrie Cristian Antonescu: "Din informațiile vehiculate de mass-media internațională, în Kosovo, armata și poliția sîrbă au dezlănțuit o nemiloasa ofensiva de purificare etnică (...) Războiul a scăpat de sub control." Dar în ce măsură s-au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
Mînăstiri, la Slănic Moldova, în Bucovina, la Valea Putnei, la Pojorîta sau pe malul basarabean al Mării Negre, la Bugas - o stațiune. Pe atunci, un sat cu pescari. Dar cu o plajă...! Cea mai frumoasă pe care am văzut-o! Se întindea între Marea Neagră și limanul Nistrului. Dacă mergeai pe liman cu șalupa, iti apărea deodată, ca răsărind din apă, superbă, Cetatea Albă. Nu am intrat niciodată în ea, n-am vizitat-o pe uscat. Nu am decît imaginea ei apărînd misterioasă
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
la urma urmei, daca unchiul Tibi avea chelie, domnul Făinaru la fel, de ce n-ar exista și putulici din astea? A pescuit dintr-un buzunar o fondanta cam nisipoasa, dar era din acelea în poleiala roșie, care poți s-o întinzi cu unghia și s-o ții în carte. A muscat-o la mijloc. Restul l-am mîncat eu. Am avut un impuls generos. - Fredi, poți să te ții și tu după Marilena. O iubim amîndoi. Doamne, cît o iubea! Îi
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
mesei. Cînd am deschsi ușa, soarele făcea deja o baltă pe parchet și tot ce era dincolo de ea mi se părea cețos și fără substanță. Puseseră față aceea pe care o avea mami de la mama ei și pe care o întindeau numai cînd venea unchiul Tibi și unchiul Sandu și urcă lume multă și Măricica freca tacîmurile de argint cu cenușă. La capete se aflau două platouri cu grîu încolțit, în care risipiseră ouă galbene și roșii. Era o iarbă moale
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
scurtă drumul. Intrăm în curte cu plămînii umflați și mă echipam urgent. Executam pas alergător la poarta. Mă așezăm în dispozitiv. Sabia strălucea la șold, argint-auriu, ridicăm pieptul, îmi dădeam o comandă potrivită și mă puneam în mișcare. Patrularea se întindea de la magazinul domnului Făinaru, pîna cît ținea gardul și hrănea invidia întregii străzi 23 August, care ieșea că la 23 August. Sigur că-mi dădeam seama, asta ma și alimenta, dar nici un mușchi nu-mi smintea față de oțel, eram împietrit
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
lustruite de coate/ degajă/ o disforie ușoară. endemica.// parcă-i împunge dracul în coaste. șuiera/ pe lînga urechi o ghiulea, o sudalma/ plescăind că o palmă pe ceafa aproapelui/ și ăla se apără slobozind cîteva salve/ cu artileria grea: se întinde o ciupercă de gaz/ care muta din loc belicoasele nări/ iar pe gheață verzuie/ cad retezate mormane de nașuri/ jupite" (Amurg burghez). Încercînd a-și neutraliză repulsia ori spaimă ("o spaimă crepusculara, atavica"), autoarea își mărturisește rîsul (firește un rîs
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
Ultima suflare a Maurului pentru a sugera încă o dată în plus cât de complicată este stratificarea titlurilor, temelor, artelor și eroilor în acest român, pictorita-mamă-India îi reda Maurului umanitatea. Metamorfozând arlechinul abstract al gunoaielor într-un sultan învingător, ce își întinde mâinile spre Palimpstine într-un gest suprem al iertării, îl salvează ca idee pentru generațiile următoare. Este o ultimă suprapunere a lui Moraes peste strămoșii săi, a orașului peste locuitorii săi, a britanicului Rushdie peste India și a Indiei peste
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
întîlnit pe Camilian Demetrescu în Italia, la Gallese, mica localitate aflată în apropierea Romei, într-un decembrie (1998) însorit și cald că o primăvară. Casă artistului, în stil românesc, cu pereții acoperiți de tapiserii și obiecte țărănești "din spațiul romanic" - întins între România și Portugalia - cu o vatra ce amintește de lumea lui Creangă, este primitoare, caldă, familiară. Amintirile ne împresoară ca niște ființe vii, puterea de evocare a maestrului este impresionantă și...dialogul se înfiripa firesc. - Domnule Camilian Demetrescu, după
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Regele însuși! Alb, îmbrăcat că un ofițer. M-am uitat... Figură îi surîdea proaspătă, fragedă, inefabila, ca o floare matinala. N-am putut rosti o șoaptă: numai emoția era în funcțiune. Am primit un plic, pe care mi l-a întins într-o tăcere de mare răsărit de luna. Mi se părea că stau sub zodia luceafărului, echilibrat pe un nor de matase. Ori emoția mea mă înșela, ori era și regele emoționat... Mi-a strîns mîna și mi-a rămas
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
în timp prin practică de timide improvizații a noilor guvernanți, fascinați de algoritmi și uituci în privința unei politici de perspectivă a sacadat diminuarea nivelului de trai, într-o lume tot mai plină de ispite și deci natural înclinată să se întindă mai mult decât îi este plapuma. Peste toate, capacitatea de producție a țării a scăzut din an în an, condamnând orice program de redresare. Insul de-sine-stătător a mai înțeles și tristul adevăr că îi revine să se descurce singur sau
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
se importă, comisioanele sunt ale lor. Și atunci, de la înălțimea astrala a mișmașurilor în care s-au dovedit doctori, își închipuie că achiziționarea câtorva camioane rezolva problemele, de fapt nerezolvabile, ale acestor nenorociți. Numai la noi minciună are picioare lungi, întinzându-se că o umbră tropicală peste zece ani de istorie. Observația unui comentator politic american, ca România a fost și este guvernată de facțiuni, mai bune sau mai prost vorbitoare de engleză și rusă, ale partidului comunist, își găsește perfectă
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
de către șvabi." În continuare, scriitorul-publicist desfășoară o întreagă comedie a reprezentării timpului la români: "Pentru români, minutul nu există, ora este și ea o ficțiune. Ziua, de pildă, nu are 24 de ore: ea are doar dimineață, prânz (prânzul se întinde câteva ceasuri bune), după-amiaza, care e tot un fel de pranz în care te dedai la dulcețuri și cafele, seara (seară e intervalul extrem de scurt între siesta de după-amiază și somnul dulce, de noapte) și noapte." Așa stând lucrurile, "ceasornicul
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
prima oara înlănțuiți, ies încet din parc, aleile din jur păstrează ecoul pașilor dubli, îndepărtându-se încet spre bulevard. Ajunge abia acum până la ei forfota de noapte a Caii Moșilor, zgomotele de pahare și de tacâmuri ale crâșmelor ce se întind de aici încolo pe kilometri; din depărtări, se aude că prin vata, muzica tărăgănata ce anunță începerea serbării, primele ore ale nopții. În cartierul rezidențial, cu vile ascunse în verdeața și blocuri elegante, viermuiala de vară se presimte la câteva
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
a lucrărilor, la ierarhizarea lor în spațiu și la componentă simbolică derivată de aici, iar cealaltă coordonată, cea orizontală, se identifică în relația directă dintre lucrări, în dialogul lor simultan și nemijlocit. Din punct de vedere strict spațial, expoziția se întinde pe două niveluri după ce traversează și zona intermediară a scărilor, iar discursul ei simbolic urmărește îndeaproape acest vector. Astfel, mișcarea în interiorul expoziției este una anagogica, înălțătoare și ea urmărește marile ierarhii ale lumii însăși. Registrul inferioar, cel pe care il
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
ca un fel de eter, un fel de spațiu rarefiat separat de lume dar nu complet de ritmul ei. Mișcarea această a gândului e ca o călătorie în stepa în care e de prisos să măsori timpul căci el se întinde că o gumă. La capătul lui ce afli? Ceva care știai dar nu-i găsiseși locul exact din dulap. Starea mai mult plăcută de reverie, tensiunea căutării agreabile, comoditatea unui spațiu fără mari intemperii îi permit raționalistului să găsească "soluția
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
jos, numele meu. Reușește nesperat de bine să mi-l pronunțe, după ce îl ajut cu ă-urile. „Ia spune-mi, Cătălina, tu ce scrii?” Din întâmplare aveam în geantă un exemplar al cărții mele de suflet „Adevăruri simple”. I-am întins cartea și ce a urmat, a fost un adevărat moment de magie! Cartea are un format mic, de buzunar, cu copertă albă și scrisul bleu. Înainte să o deschidă a privit-o îndelung, parcă vorbea cu ea! Apoi și-a
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
această vizită, tradiționalele fotografii, strângeri de mâini și discuțiile de curtoazie. În final, celebrul scriitor Danny Laferriâre, înainte să plece, îmi șoptește discret: „Dacă mâine, mai uit ecusonul acasă, mă mai ajuți?” I-am strâns mâna pe care mi-o întinsese și i-am spus, tot pe șoptite: „Poți conta pe mine, oricând!” S-a îndepărtat râzând. La standul nostru se schimba „garda”. Distinsul scriitor, pr. prof. dr. Cezar Vasiliu și-a etalat volumele cu titlul „Sfinții Neamului Românesc”, o foarte
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
promisiune este ca un cadou nesperat. Ne strângem mâinile și eu îi spun în românește: „La revedere, Bambino!” Contele meu Pelerin mă privește lung, vizibil emoționat: „Crezi că ne mai vedem?” „Nu știu, poate, vreodată!” îi răspund eu și îi întind cartea mea de vizită. Un mic diamant îi strălucește parcă în privire. O stea, a trecut prin viața mea! Și a fost ziua a 4-a!
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
de multe luni un amator să-l închirieze de la vrednicul primar al sectorului unu. Dar nu asta scrie pe fruntea d-lui Pădure, primarul măturator. Primarii autohtoni se plîng ba de legislație, ba de centralismul care îi împiedică să-și întindă ocrotitor aripile asupra comunelor care i-au votat - nici o aluzie la problema d-lui Lis cu Academia Cațavencu -, dar ce-i împiedica să-și exercite micile lor atribuții? Dacă taxatorii din Brașov au ajuns să se păruiască pe strada cu
Mica infractiune si VIP-urile locale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17528_a_18853]
-
existe nici o referire la mama Dumneavoastră și la corespondență cu ea. Și nici la România. Decît transcriind poezia lui Alexandru Busuioceanu despre dorul de țară, spuneți atît: "Acesta mi-era orizontul pînă în 1958, cînd odată cu arestarea mamei, s-a întins umbră peste peisajul imaginar. Și a intervenit o tăcere înlemnita." Ați cenzurat, distrus și însemnările avînd în centru aceste dureroase subiecte? M.L.: N-am cenzurat, nici n-am distrus însemnările privind tragedia mamei. Nu le-am scris. Tăcerea a fost
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
Mă-ndreptam, deci, spre Mori, când am simțit că mă fură somnul. Când mi se-ntâmplă treaba asta, n-am nici o ezitare. Trag pe dreapta și mă culc. Așa am făcut și atunci. Am oprit la umbră și m-am întins pe banchetă. Prin parbriz vedeam undeva albastrul neverosimil al mării, valurile care veneau de departe. Dar deodată marea s-a făcut netedă și lucioasă ca gheața unui patinoar. Și era chiar un patinoar. Iar pe el luneca o femeie nemaipomenit
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
era pe la sfîrșitul lui iulie, o zi de foc. Și-acum, în mașină trasă pe dreapta șoselei județene nepietruite, sub un copac bătrîn, o salcie scorburoasa, rătăcita pe acolo, ne uităm de jos la el, cum ședea pe bancheta microbuzului, întins cu mîinile pe piept, cu chelia lui mînjita de noroi, probabil de la căzătura. Șoferul, Viorel, un țigan mereu voios, îi ținea mortului la căpătîi o lanternă aprinsă, în loc de lumînare. Se dusese Z. Tot așteptăm să se trezească, să ne facă
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
Michael Douglas și Sharon Stone (un moment, după părerea mea, lung, facil și inutil), de cîntece patriotice muncitorești este stînjenitor, neinspirat și, oricum, nedus pînă la capăt. De aicea, poate, un dezechilibru în marele mecanism, cu mii de semne și întins că o caracatiță asupra spectatorului, conceput de Alexandru Tocilescu. Primele două acte, chiar în această surprinzătoare, postmodernista (că tot e la modă curentul și provoacă, întocmai ca montarea, polemici nenumărate) și baroca, am putea spune, viziune și realizare sînt explozive
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
nu este decît un nimic". Tranziția de la descalificantele dezvăluiri la gestul adorației se săvîrșește conform unui protocol abil, în trepte. Cu cît supirantul e aparent mai secătuit de blazare și viciu, cu atît se arătă mai înzestrat cu puterea convingerii: Întind brațele să te caut. Ascut urechea să-ți aud glasul. Îmi apare mereu, obsedanta, chinuitoare, silueta ta coborînd nonșalanta scările sau lenevesc căzută pe o bancă. Și ochii. Și mustrarea mirata din privire... Și atîtea. Pot toate acestea umple o
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
nu altfel decît ar fi făcut-o oricare licean, în vederea unei discuții libere la ora de literatură universală! Confuziile glas auctoriala personaj abundă. Spațiul nu-mi permite decît un exemplu: "Dar milă lui Dostoevschi, izvorîta din mila Mântuitorului lumii se întinde și asupra hulitorilor înșiși. Departe de a-i uri, el îi iubește și se roaga cu toata smerenia pentru ei. Cand Aliosa îi cere permisiunea ca să meargă la mînăstire, acelasi tata bețiv și desfrânat îi dă voie, spunîndu-i la plecare
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]