1,437 matches
-
las moștenire făclia mea s-o duci mai departe. -Smerit mă supun, slăvite. -Pe-această cărare să mergem. Să ne grăbim. Vrăjmașii să-i surprindem pe căile pedestre. Ascultă și întipărește în minte păstreză tainele, sublim. -Cu litere de foc le-ntipăresc și veacuri nu le șterge. -Acum știi că sufletul este copilul cerului viu. Ai contemplat originea și sfârșitul său în lege, când el coboară-n trup, deși slab, în el de sus impulsuri se înscriu. Aceste energii cu suflu, ne
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dădea seama din ce în ce mai mult că unii din cei prezenți se încruntau. Văzu, de asemenea, că nu era singurul care observa că argumentele lui aveau efect. Medellin aruncă o privire de-a lungul mesei de conferințe și pe față i se întipări o expresie de neliniște. Făcu grăbit un semn funcționarului de lângă el: \ Vrei, te rog, să citești exact cuvintele trădătoare rostite de Trask? Secretarul se uită pe hârtiile lui, apoi desfăcu mai multe foi ale unui manuscris și spuse cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
RAPORT PESTE O SĂPTĂMÂNĂ SAU DOUĂ? ÎNTREBĂ MARIN. JUDECĂTORUL SE ÎNCRUNTĂ. \ N-AR FI RĂU. DAR AM ALTE SARCINI, MULT MAI IMPORTANTE SĂ ÎȚI DAU. NU TE PREOCUPA DE ASTA. DUPĂ ACEEA SE CONCENTRARĂ ASUPRA MÂNCĂRII, CU O EXPRESIE GÂNDITOARE ÎNTIPĂRITĂ PE FAȚĂ. DAR, ÎN CELE DIN URMĂ, EL FU CEL CARE SE UITĂ LA CEAS ȘI SPUSE: \ E TIMPUL SĂ PLECI, DAVID. MULT SUCCES. ASTFEL SE SFÂRȘI DEJUNUL. În drum spre aeroportul militar, Marin reflectă la tot ceea ce se petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
BRAȚ ȘI OMUL SE PRĂBUȘI INERT, CA O PĂPUȘĂ DE CÂRPĂ. CARROLL ÎL ANUNȚASE PROBABIL PE MARELE JUDECĂTOR, FIINDCĂ UȘA SE DESCHISE DINTR-O DATĂ ȘI MARIN DISTINSE CA PRIN CEAȚĂ SILUETA DICTATORULUI. ACESTA RĂMASE ÎN PRAG, CU O EXPRESIE PERPLEXĂ ÎNTIPĂRITĂ PE FAȚĂ. CLĂTINÂNDU-ȘI CAPUL SĂU LÉONIN, SPUSE: ȘI LĂSAȚI-L SĂ SE ODIHNEASCĂ. DUCEȚI-L LA... MARIN NU APUCĂ SĂ AUDĂ UNDE TREBUIAU SĂ ÎL DUCĂ. CEDASE NERVOS. MAI SIMȚI CUM MÂINILE ÎL APUCAU, DUPĂ CARE SE CUFUNDĂ ÎNTR-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SĂ-L APERE PE EL. PROBLEMA ESENȚIALĂ ERA CĂ EL NU VOIA CA EI SĂ ÎL RECUNOASCĂ PE DICTATOR ÎNAINTE DE MOMENTUL DECISIV. "...TREISPREZECE, PAISPREZECE, CINCISPREZECE", CONTINUĂ EL SĂ NUMERE. SCENA, AȘA CUM ARĂTA ÎNAINTE DE SECUNDA ÎN CARE ACȚIONĂ, ÎI RĂMASE VIU ÎNTIPĂRITĂ ÎN MINTE; TOȚI CONDUCĂTORII DE GRUP, ADUNAȚI ACOLO CU EXCEPȚIA LUI MEDELLIN ȘI A REDUTABILULUI SLATER; WADE TRASK LEGAT DE UN SCAUN LA UN CAPĂT AL MESEI; ȘI MARELE JUDECĂTOR, IMACULAT, ÎMBRĂCAT ÎNTR-UN COSTUM ALB, CARE TOCMAI ÎNTORCEA CAPUL ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
credea că are de-a face cu David Marin, asta însemna ca să fi preluat controlul asupra lui înainte ca acesta să își recapete adevărata identitate. Dar când se întâmplase asta? Marin privi pe rând chipurile din jurul lui, pe care erau întipărite expresii preocupate. Cu un gest hotărât își scoase din buzunar neutralizatorul hipnotic, îl reglă la cantitatea minimă, care provoca o transă de aproximativ treizeci de minute pentru un individ obișnuit, și spuse încordat: ― Domnilor, cel mai bine este să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
difuzor minuscul fixat pe osul urechii interne. Marin dădu din cap în semn de înțelegere. ― Deci telepatia este exclusă. Totuși, circuitul a fost implantat în creierul tău. Cum îți explici că și eu am auzit? Pe chipul lui Trask se întipări o expresie de oboseală. ― David, într-o zi am să-ți prezint teoria mea asupra vieții și a efectului de duplicare. Dar acum tot ce vreau este să-ți descarci neutralizatorul asupra mea. Avem de-a face cu o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
sar stânci de fier, În lupta dusă de brigadier... Este 1 mai muncitoresc, tovarăși, după cum anunță chiar el, În timp ce se așază la masă și face semn patronului să-i aducă nelipsita sticlă de Tămâioasă. O primește cu zâmbet de satisfacție Întipărit pe chip și o mângâie tandru. Pare În formă, e proaspăt bărbierit, iar Gore și Gicu Îi admiră uniforma de campanie fără nicio reținere. Sandule, parcă mergi la Cântarea României, ai scos salopeta de la naftalină? Te pregătești și de defilare
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
o nevoie personală? Viață de artist, voi fi Și eu ziua trist! Iar noaptea o să visez butoaie pline lângă care să mă-ntind cum se-ntinde Șarpele la soare... Tu ești trist de când ai venit pe lume, ai o tristețe Întipărită pe figură, ții minte ce moacă aveai când te-ai nenorocit? Gicu Știe unde bate Sandu, așa că Îi sticlesc ochii de bucurie Și intră imediat În horă. Oho, curgeau apele de pe el În Șiroaie recei, iar popa zicea că bărbatul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
un fel, cînd într-altul, dar omul nu ia seama. 15. El vorbește prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sunt cufundați într-un somn adînc, cînd dorm în patul lor. 16. Atunci El le dă înștiințări, și le întipărește învățăturile Lui, 17. ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mîndrie, 18. ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile săbiei. 19. Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui cînd o luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
-o din nou... ... Din acea noapte, hangița parcă trăia doar în vis. Făcea totul ca mânată de iele... Ascultându-l pe bătrân, Neculai gâfâia de încordare. Când povestitorul s-a oprit, l-a privit cu ochii dilatați și cu rugămintea întipărită în străfunduri: „Nu te opri tocmai acuma, bade Pavăl”. În cele din urmă l-a întrebat, pe bătrân: Da’ când o venit frigul, când s-o așezat omătul, ce-o făcut? -Apoi văzut-ai tu haiduc care să nu știe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ochelari și arme și se cățără agil pe motociclul spațial Honda. Trebuia să atragă după el vifornița și furia găurii negre pe trasee secrete și se grăbea viclean să-i ofere o falsă momeală, pentru a deruta inamicul. I se întipări pe mutrișoară un zâmbet cinic și porni imediat; se auzi zgomotul vehiculului tușind cu intermitențe, apoi dispăru într-un nor de praf stelar! După clipe, ce durară în timpul argonauților ore nesfârșite, apăru cu misiunea îndeplinită... avea năsturașul în buzunar... potolit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu mă simțeam bine acum și nu mai puteam citi nimic. Dar poate că așa trebuia, poate că asta era o perioadă intermediară, necesară până la performanța finală, când fiecare rând, în ciuda vizibilității lui de o nanosecundă, avea să mi se întipărească limpede, pentru totdeauna, în memorie. Am perseverat. Ferestruica îmi cădea acum parcă direct pe ceafă, îi simțeam tăișul rece la fiecare reluare da capo a exercițiilor de citit rapid. Rândurile textului erau acum fluide și evanescente ca fumul de țigară
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spital, pe cerul înstelat strălucea luna. Teama care o însoțise toată după-amiaza se risipi complet. Acum și-o putea explica. Conducea liniștită pe șoseaua aproape liberă spre casă, în fața ochilor i-apărea mereu chipul palid al tânărului, care i se întipări în minte. „E frumos ca un înger” gândi ea, murmurând din nou o rugăciune. Avea un sentiment care i se părea ciudat, ceva o legase de el. I se păru frumos, dar sub nici o formă nu-și dorea să se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
puțină vreme la I.A.S. -L-ai mai văzut de atunci? -Nu... Păi unde? -Zilnic trece cu bicicleta chiar și pe la noi prin sat. -Dacă l-ai revedea, îl recunoști? -Da, sunt sigură. închizând ochii, chipul lui care i s-a întipărit în minte, îi apare ca și cum l-ar fi cunoscut dintotdeauna.Văzând-o că închise ochii, Livia zise: -Doamne! Ramona tu te-ai ... privind-o fix. -Nu... Nu cred, doar mi-e milă de el, numai eu știu cum l-am
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
târziu gândindu-se la diferite aspecte ale vieții, fiind convinsă că fiecare om este supus destinului său. Chiar și acest nefericit incident, cum îl considera mama ei dar nu și ea, era o frântură a destinului, un vis care se-ntipări în sufletul și mintea ei. Marea lui voință de a trăi dându-și seama de situația în care se află luă locul slăbiciunii și chiar și a silei de sine-însuși în anumite momente ale vieții sale. El devenise conștient chiar
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de gaze făcea zgomot. Radu își îmbrățișă tatăl, amândoi se priveau cu un zâmbet trist. Tatăl lui Radu acum pensionar de mină, încă nu avea șaizeci de ani, dar fața lui era foarte brăzdată de cute adânci pe care se întipărise umbra durerii. Era un om slăbuț, cândva de statură mijlocie. Acum se frământa, neștiind ce să-i spună fiului său în legătura cu starea sănătății mamei sale. -Radu, așează-te, trebuie să mănânci. Radu mâncă în tăcere amânând momentul de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
să-l vadă. în casa ei nu se ducea niciodată, deoarece nu vroia să dea ochii cu tatăl său vitreg, față de care avea un fel de spaimă chiar și acum. Mama lui se temea pentru el văzându-i tristețea aspră întipărită pe privirea aiurită și glacială. Cu frații lui, care și ei acum erau cu serviciul în Sibiu era foarte rece, schimbând doar câteva vorbe atunci când se întâlneau, fără să-i invite vreodată acasă la el. Deși își iubea mama, frații
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
său, ci își dorea, dacă ar fi cu putință să o ia adupra lui. Vroia ca fiul său să fie descătușat de suferință. Nu-i putea vedea chipul înlăcrimat, pentru că nu dorea să-l aibă în imaginea care i se întipărea, îndurerat și trist. încă îl percepea ca fiind un copil inocent. Avea regrete, pentru că nu mai avea puterea de altă dată și Radu crescuse prea repede. Dar se consola cu faptul că l-a putut întreține și îndruma spre o
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a început să o ignore din cauza aroganței și încăpățânatei ei mândrii. El se îmbăta des, uneori chiar lipsind de acasă. Acum toate gândurile ei se îndreptau spre Ionuț și Radu, păstrându-le vie și nealterată imaginea care i-a rămas întipărită la spital când ea s-a despărțit de copil. Acum, după decesul tatălui și a fratelui ei se simțea atât de străină și deja începuse să regrete că s-a despărțit atât de ușor de propriul său copil. Cu toate
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
este mai degrabă o încercare metateoretică de a examina cum sunt situate teoriile în ordinile sociale și politice predominante, cum afectează această situare teoretizarea, și, cel mai important, posibilitățile de a teoretiza într-o manieră care contestă nedreptățile și inegalitățile întipărite în ordinea mondială existentă. Relația teoriei critice cu ordinea predominantă trebuie să fie explicată cu grijă. Deși refuză să ia ordinea predominantă așa cum o găsește, teoria critică nu o ignoră pur și simplu, ci acceptă faptul că oamenii nu fac
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Abgar din Edessa a trimis un pictor ca să facă portretul Domnului. N-a putut, din pricina splendorii strălucitoare a chipului său. Atunci Domnul și-a pus el însuși o bucată de pânză pe chipu-i divin și însuflețitor și și-a întipărit pe ea propriul portret"). De asemenea, cele două perioade au în comun independența imaginii sacre față de privire. Ea nu are întotdeauna nevoie să fie văzută pentru a acționa. Chiar dacă Gorgona îi împietrește numai pe cei care o privesc, creaturile lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nostru, este singurul Domn. / Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. / Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. / Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. / Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini, și să
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
rațional, ci, ca om duhovnicesc, o depășește pe aceasta. El se poate jertfi din iubire, ceea ce nu pare rațional, dar e de fapt o stare mai presus de rațiune, sau o stare de adevărată raționalitate. Am putea spune că omul, întipărit de puterile dumnezeiești prin Duhul Sfânt, poate fi înțeles în calitatea lui de chip al lui Dumnezeu, sau chiar de icoană vie a Lui, cum i se spune chipului în grecește. La această stare de icoană a ajuns Hristos ca
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
singură formulă energică: "Aveți puțintică răbdare", "Eu cu cine votez?", "Curat așa, coane Fănică.", "Rezon!", "Eu, familia mea de la patruzopt". Atât. Poți învârti manivela, dar e fără rezultat. Formulele sunt totuși puternice și, prin simplitate energică, prin repetiție sistematică, se întipăresc ca medalii imperiale; de aici, din acest proces psihologic, în parte, și succesul caragialismului. De ar fi oameni adevărați, eroii săi ar fi mai insesizabili; nereprezentând decât o singură atitudine, o reprezintă cu o energie ce o delimitează cu preciziune
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]