1,090 matches
-
cal sur. PALINDROMAN Serban FOARȚ| Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecut) Carmen se uită discret la ceas: era târziu, aproape miezul nopții. Vasile Elisav se ridică. Ieși. Intră în camera de baie, a cărei ușă o lăsă întredeschisă, deoarece-și spăla, acum, numai obrazul, dar cu fervoarea unei sacre abluțiuni, astfel încât nu desluși prea bine apelul telefonului mobil, lăsat să zumzăie în gol, fără să-i pună nimeni punct, vreo patru-cinci măsuri din Zauberflöte. — Ce-i asta, întrebă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de parcă ar fi înfățișat un simbol. Se întrebă ce simbol putea înfățișa o femeie stând pe trepte, în umbră, și ascultând o muzică îndepărtată“. Femeia înfățișa moartea. Încercați să vă imaginați sfârșitul petrecerii: toată lumea ghiftuită, toată lumea amețită, îmbujorată, prin ușa întredeschisă frigul se insinuează punând culoare în obraji celor Trei Grații... brusc, lumina se stinge, un singur reflector luminează o femeie stând pe treptele scării, de undeva, de departe, răzbește o voce răgușită, cântând stângaci. Gabriel le spune invitaților aflați pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
mă așteptați câteva minute în anticameră? Îi spun că nu-i nici o problemă, mă ridic de pe scaun și ies din birou. Secretara nu se vede nicăieri. Rămân în picioare și aștept. N-am închis ușa biroului, am lăsat-o puțin întredeschisă. Trece un minut, iar eu nu mai am curajul să o închid pe dinafară, am impresia că ar fi o impolitețe să mă mai manifest în vreun fel. În anticameră e liniște perfectă, așa că îi pot auzi vocea. Vorbește la
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe patroana barului din colțul străzii mele: stă pe o parte și privește vag în direcția noastră. Are un corp frumos cu picioare lungi și bronzate. Mă întreb fără rost la ce se gândește oare, deoarece stă nemișcată, cu ochii întredeschiși. În câteva secunde am uitat de Mariana. Ea, cu gândurile ei de femeie, eu cu gândurile mele de bărbat. Nimic nu se va schimba, suntem tot mai departe unul de altul. Anul ăsta ne-am întâlnit, la anul, poate nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
le luase valul vieții la vale și pe ele. Acum trebuia să accepte și cerințele lor. Fetele erau mari, terminaseră liceul, ce Dumnezeu! Acum băieții aveau voie să vină la ele acasă, dar tot nu era loc de desfășurare. Ușile rămâneau întredeschise, ca activitatea lor să poată fi supravegheată. Nu mai era ca atunci când fetele erau singure, când plăcerile de pe lume se mutau în grădina lor. Acest program a durat câteva luni, aproape un an, cu program de schimb, la ore când
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
l-au citit pe Yeats de pasărea de aur din Navigând către Bizanț și Bizanț. Amintirea e prozaică, banală, prin urmare cu atât mai aproape și mai sfâșietoare: Și privește așa-n jos de pe cracă Cu gâtlejul gol și ciocul întredeschis Pe când sub pomul lucitor Un țânc care poate sunt eu de altă dată Își răsucește mașinuța nou nouță. În Nu despre trandafiri găsim o explicație a tainei lui Mole: N-am scris niciodată Un poem despre trandafiri... N-a căutat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o astfel de muscă la nas. Credința e răspândită la români, italieni, germani, dar și la americanii din Statele Unite. - Îi curge sânge din nas celui deochiat. Gura, buzele Gura bine închisă - dovedește hotărâre, feminitate; Gura încleștată - frică, fire supărăcioasă; Gura întredeschisă - ins nehotărât, neliniștit, fricos; Gura deschisă (de gură-cască) - om cu posibilități intelectuale minime, individ foarte slab, cu idei mici și primitive; Buze cărnoase - tip senzual, uneori romanic și sentimental, iubitor de amor carnal; Buze mari, groase - fire voluptuoasă, brutală, expansivă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
o astfel de muscă la nas. Credința e răspândită la români, italieni, germani, dar și la americanii din Statele Unite. - Îi curge sânge din nas celui deochiat. Gura, buzele Gura bine închisă - dovedește hotărâre, feminitate; Gura încleștată - frică, fire supărăcioasă; Gura întredeschisă - ins nehotărât, neliniștit, fricos; Gura deschisă (de gură-cască) - om cu posibilități intelectuale minime, individ foarte slab, cu idei mici și primitive; Buze cărnoase - tip senzual, uneori romanic și sentimental, iubitor de amor carnal; Buze mari, groase - fire voluptuoasă, brutală, expansivă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
mai ales în pronunția consoanelor labiale - p, b, linguo-dentale - t, d și linguo-velare - c, g. Iată mecanismul acestui clămpănit ce dă un aspect neplăcut vorbirii: limba este împinsă anterior atingând dinții inferior, partea ei dorsală rămânând departe de palat; gura întredeschisă, buzele inerte, vălul ușor ridicat, în timp ce laringele se strânge auzindu-se un zgomot de clapă în închidere. Este în realitate un zgomot epiglotic produs prin asinergia de contact a epiglotei cu baza limbii. Această afirmație se bazează pe faptul că
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
naturii sale contravine propriului destin ("Eu nu am dreptul să desfac nimic din ceea ce am făcut. Ai să rămâi așa cum ești, asemenea lui Moshe Dayan, pînă la sfârșitul vieții"874) și face posibilă împlinirea previziunii cutremurătoare a încăperii cu "ușa întredeschisă", de la ferestrele căreia nu se vede niciodată apusul soarelui, amănunt care "a constituit multă vreme o mare taină... O tragedie încheiată printr-o crimă, dar atât de misterios, atât de iscusit camuflată, că nimeni n-a putut bănui nimic"875
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
amintește de Dante pentru care Beatrice reprezenta "teologia, așadar misterul mântuirii"901. Așa cum cifra 99 din povestea boierului putred de bogat este o cifră mistică și nu poate fi analizată cu instrumente matematice, zguduitoarea revelație a poveștii camerei cu ușa întredeschisă depinde de limbajul "în care poate fi înțeleasă, și tradusă"902. De aceea, cele două coduri de interpretare, al lui Dayan și al lui Albini (reprezentantul sistemului represiv, tot o "oaste secretă" ca și Fedeli, dar cu alte semne, simboluri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tradusă"902. De aceea, cele două coduri de interpretare, al lui Dayan și al lui Albini (reprezentantul sistemului represiv, tot o "oaste secretă" ca și Fedeli, dar cu alte semne, simboluri și parole de recunoaștere) sunt ireconciliabile, declanșând tragedia "ușii întredeschise": internarea lui Dayan, injectarea cu "serul adevărului", staza într-o "durată personală, fără controlul calendarului"903, timp în care memoria îi rămâne "la fel de excepțională"904. Tot o problemă de limbaj este întrebarea justă, pornită din nevoia urgentă a cunoașterii adevărului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fie. Nu imagini ale imposibilului unei irealități inaccesibile, evazive ori evanescente, ci ale inaparentului în care se (s)pune ceea ce apare. Se arată în fulguranța diafană a unei armonii reale. Viziune de o clipă care nu se împlinește decât în întredeschisul poemului, dincoace de care "neîmplinita armonie" măsoară sărăcia și uscăciunea, iluzia dezimaginării: Și-n sbuciumul de clopote adânci,/ Scutură-te jale, usucă-te, creangă". Dinamica ascendentă a imaginii (Iulian Vesper) Un poem care ne înfățișează pe viu - în chiar devenirea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de puțin și în câtă vreme! cât ni se păreau de ispititoare în combinezoanele lor mătăsoase și plăcute la atingere, în jupoanele lor negre, în sutienele lor cu bretele late, cu coafura abia deranjată, cu machiajul întotdeauna intact, cu gura întredeschisă și privirile scânteind de depravare, de inocență sau de dorințe nicicând potolite, mereu refulate..". Cinematograful francez nu se lasă nici el mai prejos. Cine nu-și amintește de Brigitte Bardot și de extraordinara ei transformare, din fata cuminte de familie bună
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
regulă, bătrâne? Dispare pe terasa. El sade tăcut câteva minute, apoi o urmează. Pe urma scoate din buzunar o agendă, formează un numar și așteptând să i se răspundă, privește fix la ușă de la ieșire care pare să fi rămas întredeschisa, comunicând evaziv vocii de dincolo: - S-a rezolvat!.. CONSECINȚELE Cerul se înnorase puternic și începuse deja să picure. Pășeau amândoi pe strada îngustă printre cele două șiruri de case vechi cu balcoane pline de muscate multicolore. Vântul începea să legene
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
n-a sunat-o, n-a deranjat-o câtuși de puțin, fiind cât se poate de inteligent, așa cum îl consideră pe bună dreptate Lăură. Decizia ei venise că o consecință firească a unei ipoteze care trebuia testată, ca o ușă întredeschisa lăsată pe parcursul scrierii viitoare a unor pagini... -La dracu cu inhibițiile prostești, la naiba cu prejudecățile obscure, la dracu cu angoasa existențiala și mai cu seamă la naiba cu imagini produse de imaginație care sunt total rupte de realitate. -A
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
simțeam etern prin nimicuri Și iertam toată ipocrizia Acestor simpatici poeți potlogari. XXX Să te poți aruncă de la etajul zece Al unei cărți; Să auzi În tăcerea pământului Tot ceea ce a coborât În uitare Să tragi de guler de la geamul Întredeschis Ochiul indiscret al filozofiei - Iată o clipă de frumusețe omenească. Șarpele strălucitor Elicoptere de mătrăguna Peste pălăria păioasa a visului evadat Număr cătușele la mâinile șarpelui strălucitor În gură apelor Înjur Numai pe oamenii cu echilibrul perfect Nebunii și-au
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
liberă." "Dar abia mă țin pe picioare! E căzut în cap doctorul Sinus al dumitale!" Șeful de sală își astupă urechile cu mâinile ca să nu mai audă asemenea blasfemii, și se grăbește să-și strecoare coada de coțofană prin ușa întredeschisă. Rămâne împietrită. Se trage asupra ei, prin ușa închisă. Se aude un troznet și pe culoar cad două bucăți de stofă neagră. El se întoarce fără cozile fracului, și se apucă să spintece cu un cuțit cele două suluri portocalii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
rânjească. Ca să ajungi la gheretă, trebuie să cobori câteva trepte de piatră și apoi să urci alte câteva. Un firicel de apă se curge în continuu pe trepte, ceea ce explică de ce le acoperă un mucegai verde. Ferestrele camerei rămân mereu întredeschise și e frig, foarte frig. Ea dârdâie. Nu vor să-i dea o pătură, pretind chiar că spitalul nu are așa ceva, e periculos să învelești prea tare bolnavii, asta le crește febra. "Și să răcești nu e periculos?" Nimeni n-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la toate aceste asemănări și deosebiri, locotenentul nu se grăbise să meargă până la capătul cercetării, pentru că gândea, presupun, că nu există mister care să aibă de câștigat, dacă e dezlegat. În dimineața următoare, niciun reflex de foc pe vreo fereastră întredeschisă, oricare ar fi fost ea; de altminteri, erau toate închise, cu storurile lăsate. Seara următoare, locotenentul și-a petrecut-o la Cetatea Albă, antrenat de niște camarazi care descoperiseră câteva cârciumi deochiate cât cuprinde, unde cântau tarafuri de țigani. Doar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unsă cu unt: cranț. Nimic mai bun pentru a savura cafeaua matinală decât pâinea prăjită unsă cu unt. Cu condiția să ai unt. Și cafea. Soția lui e deja în hol, pe picior de plecare. Își vâră capul prin ușa întredeschisă: "Te întorci la prânz?" El izbucnește în râs: "Ce mai e și ciuperca aia?" "O beretă." "Roșie?" "Da, roșie. Ai ceva împotrivă?" "Nu, dar ansamblul..." "Ce e cu ansamblul? Ai curajul opiniilor tale!" Opinia lui e că părul ei, paltonul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o mișcare de umăr, moștenită de la mama ei, și iese trântind ușa. "Ce are?" Nevastă-sa, care ieșise din cameră, mănâncă în bucătărie. În picioare, tot cu bereta roșie pe cap. S-a săturat de diminutivul rusesc!", țipă prin ușa întredeschisă. "S-a săturat de un diminutiv tolstoian?" "Mai lasă-mă în pace cu titanul de la Iasnaia Poliana!" " Dar poți fi de partea socialismului național fără a-ți renega admirația pentru marele boier scrântit întru Hristos, nu?" "Nu! Cât timp o să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nu! Cât timp o să mai târâm după noi tincheaua cu studiile făcute în Uniunea Sovietică? Suntem români, să facem și noi ca toți românii." Râde pe sub mustață: noi, care noi? Soacră-sa vâră un cap plin de bigudiuri prin ușa întredeschisă: Tot timpul vă găsiți să vă certați când să mă odihnesc și eu!" Dar nu ne certăm, discutăm!" "Urlând?" Se lasă pe un scaun: Când mă gândesc că am preferat prostituatei această virtute arțăgoasă, dacă o fi adevărat că virtutea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sincopat, acele pauze în expresie (!), nu sînt un dar pentru oricine. Nu vreau să cred că recunosc poeții după ochi, dar după cuvinte îi recunosc repede. M-ai învățat, acolo, fără să știi, că meandrele prudenței sînt întinse. Dincolo de ochiul întredeschis al celui care vrea să vadă de toate, cîteva oglinzi fără viitor ni s-au relevat la amîndoi în culori, sumbre culori. Am citit "Viața lui Isus" și Fiul-Omului mi-a părut un egoist, un fanatic. O clipă mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mai nestăpânit decât toți hohotește Pavelescu (inspector general al trenurilor regale - n.n.). Plânsul acesta de bărbat în toată firea, dă ceremoniei un aer de dramă încordată. Cineva îmi șoptește că Regele abdicat ascultă cu Elena Lupescu de dincolo de ușa rămasă întredeschisă. Ceremonia e foarte scurtă. Se citesc documentele juridice unde Ion V. Gruia, numește pe Antonescu «șeful statului», ceea ce m-a indignat. Patriarhul primește jurământul noului Rege, alcătuit din câteva cuvinte rostite ca un suspin. Generalul îi spune tot atât de puține cuvinte
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]