1,080 matches
-
tăinuită întru mine, și dăruieștemi răspuns bun înaintea înfricoșatei Tale judecăți. Da, Doamne, în marea Ta milostivire și în nemărginita Ta iubire de oameni, primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plîns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele! Cu patimile Tale vindecă patimile mele! Cu rănile Tale tămăduiește rănile mele! Cu sângele Tău curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de-viață- făcător! Fierea cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
le fiu supus ascultător și să nu fac nimic care să-i amărască și să-i întristeze. Răsplătește-le Preabunule, cu darurile Tale pentru dragostea și grija neadormită ce întotdeauna o au pentru mine. Apără-i de toate nenorocirile și întristările. Dă-le viață lungă, fericită, liniștită și cu bună înțelegere. Fă-i părtași binecuvântării Sfinților Tăi. înmulțește roadele ostenelilor lor. Povățuiește pașii lor în căile mântuirii și ale fericirii veșnice. Fă să prisosească în toate cele bune, ca să te binecuvântăm
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
le prezice că vor avea un singur copil, Făt-Frumos cel drăgăstos, de care nu vor avea însă parte (ca și Euphorion, fiul lui Faust și al Elenei, va aspira la ființă 787). Cuvintele unchiașului "dorința ce ai o să-ți aducă întristare"788 prefigurează problematica darului, depășirea limitei umane și asumarea unei vini tragice. Înainte de ceasul nașterii copilul "se puse pe un plâns de n-a putut nici un vraci să-l împace"789. El tăcu doar după ce împăratul îi făgădui "Tinerețe fără
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Și o dată ce a acces la sacru, omului îi este interzis, pentru că el nu corespunde dimensiunii sacrului: emoțiile, durerile, bucuriile sunt pur omenești. Lumea sacră este ne-umană, este "loc de verdeață, loc de odihnă unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit". Este acel "locum refrigerii", al răcoririi, al potolirii setei - considerată ca maximum de suferință omenească, despre care vorbea și Eliade în Insula lui Euthanasius: "În sens mistic deci, apa care potolește setea mortului curmă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
32 Dan Botta, Charmion, în op. cit., vol. IV, p. 44. 33 Ibidem, p. 46. "Credința veche a Thraciei - relevată și de Herodot - a concepției prin păcat, a existenței considerate ca o decădere a sufletului din condiția lui divină, ca o întristare, ca o durere - credință inerentă marelui idealism" (Dan Botta, Unduire și Moarte, în op. cit., vol. IV, p. 77). 34 Dan Botta, Despre arta poetului, în op. cit., vol. IV, p. 184. 35 "Sub Septentrion, acolo unde mari paseri stymphaliene își scutură
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
are vreun înțeles, tânăra își dă seama că toți cei apropiați au părăsit-o și își resimte dureros singurătatea : Nu mai e nimeni lângă mine... Niciodată n-am fost atât de singură (III). În ultima discuție cu Ahile, ea resimte întristarea că nu a reușit să se facă înțeleasă nici măcar de cel iubit (mâhnirea mea e mai cumplită acum, dându-mi seama cât de puțin mi-ai înțeles iubirea) și mai încearcă o dată să arate că moartea nu înseamnă aneantizare, că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
A. Rosetti nu mai este. În astă noapte, la orele 2 jum., marele cetățean, zia ristul strălucit, luptătorul neobosit pentru drepturile poporului, omul politic consecinte [consecvent] s-a stins. Pătrunși de cea mai adâncă durere în fața acestei morți, luăm haina întristării și a jalei împreună cu toți aceia pe cari Rosetti i-a iubit și pentru cari a luptat.“ În testamentul său Rosetti lasă ca ultimă voință să fie înmormântat cât mai simplu, cu un dric cu doi cai, fără doliu, cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ale libertății, razele redeșteptării noastre morale. Uzurpatorii și trădătorii de la 9 august știau bine simțimântele cavalerești ale poporului român, tocmai pentru aceasta ei se țineau departe de malurile Dunării române și-și căutau sprijinul în puterea geandarmului de la Reni. Cu întristare și amărăciune ne gândim că până acum n-am răsplătit cu nimic poporului român pentru toate astea. În temelia libertății noastre, zac osemintele fiilor României, iar noi nici două cuvinte de mulțumire n-am pronunțat până acum. știți oare pentru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Cumulate, aceste simptome intruzive determină o detresă intensă și pot genera alte stări emoționale: suferință, vinovăție, teamă sau mînie. Simptomele intruzive ale SSPT Amintiri supărătoare sau imagini ale incidentului Coșmaruri legate de eveniment sau alte aspecte traumatizante Flashbackuri (retrăirea evenimentului) Întristarea la evocarea evenimentului Simptome fizice de exemplu, transpirație, ritm cardiac accelerat sau tensiune musculară determinate de evocarea evenimentului 1.3.2. Simptomele de evitare Amintirile și evocările evenimentelor traumatice sînt foarte neplăcute, determinînd o detresă considerabilă. Prin urmare, persoanele cu
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
al oamenilor, doar prin formă: al său era rotund, pe câtă vreme al nostru este dreptunghiular. Nu? În rest, ambele gropi au menirea să-i "odihnească" pe cei așezați în "locuința" subterană, în "câmpul cu verdeață, unde nu este nici durere, nici întristare și nici suspin, ci viață fără de sfârșit". Nu? Nu-i așa? Cel puțin așa ni se spune mereu de către slujitorii Templului. Realitatea e că: "Din veac în slujbă viermii sunt Sub glie-i văd lucrând, lucrând Intra-voi iar sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se va putea întâmpla, sub nicio formă, ceea ce a pățit nefericitul florentin Giovanni Battista Lulli, căruia i-a expirat viza de ședere pe planeta Pământ, primind un pașaport cu valabilitate "sine die" în spațiul unde nu este nici durere, nici întristare și nici suspin -, doar la câteva zile după ce s-a lovit cu bagheta la picior, în timpul dirijării cu "pathos" năvalnic a unui TE DEUM de veșnică preamărire a Tatălui nostru Ceresc... Doamne ferește! (Apud von Loon) Desigur, "bagheta" meșterului Tiron era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rațiunii și al coerenței? Mi-a răspuns fără nicio bucurie particulară, dar loial. Punct cu punct. I-aș rezuma cam așa spusele: 1) Faptul că există mai multe căi pentru a ajuge la Domnul poate inspira atât bucurie, cât și întristare. Au existat dintotdeauna mai multe locuințe în casa Tatălui Ceresc. Trei islamuri, șase sau șapte iudaisme, vreo zece creștinisme. Și atunci e normal să aibă loc și certuri de familie, mai ales când toți sunt înghesuiți într-un același spațiu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe loc. Macaulay. Totdeauna când vedeți un popor revoltat, pricina trebue căutată în greșalele guvernanților. O'Connel. Guvern bun poate fi numai pentru națiunile hotărâte să se guverneze singure. Gambetta. Et nunc, reges, intelligite; erudimini, qui judicatis terram. Vezi, Doamne, întristarea mea. Perduți sunt copiii mei, fiindcă vrăjmașul s-a întărit. A pus mâna sa vrăjmașul pe tot ce-mi era mai scump. A zdrobit regatul și pe principi. Lăsați-mă, amar voi plânge; nu încercați a mă mângâia. Eremia. Vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înmormântările "boierilor". Cineva îl pâcâlește c-a murit doctorul Haralamb dela Puiești, douăzeci de km. depărtare. O pornește pe jos prin glodurile primăverii. Când intră în Puiești, vede pe doctor ieșind cu docarul de-acasă. Se oprește și dă cu întristare din cap: Îhî! Prț! n-a muritî! A vinită degeaba! Vântul era așa de puternic, încât puteai să te sprijini cu spatele în el. Se străduiau și se grăbeau ca să îndeplinească destinul. Se grăbeau cât puteau ca s-ajungă ceasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de melancolie. Am vedenia poetului anonim, strămoșul meu din veacul cel negru al poporului, care a cântat cu întristare: Amărâte codru des, Ia acù am înțeles Că din tine nu mai ies; C-am intrat la tinereță Ș-am ajuns grea bătrâneță, Am intrat copil blajin Ș-acù-s singur și străin... Urmașul de astăzi al poetului vechi nu-i nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au căzut vitejii cei buni și oastea cea bună și vitează și tinerii husari viteji. Este vorba de vitejii, care se numărau printre boierii mari, printre oșteni buni și tineri, și nu de o anumită categorie de oșteni. „Și mare întristare a fost atunci în țara Moldovei și în toate țările și la domnii dimprejur și la creștinii dreptcredincioși, cînd au aflat că au căzut vitejii cei buni și neînfricați, și boierii cei mari și oștenii cei buni și tineri și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ne gândim ce mult a suferit. Suferința a fost fără margini, cum alta nu mai poate fi. A suferit alături de Fiul ei și amândoi Sau jertfit. Unul pe Cruce iar altul pe altarul Durerii. A leșinat de suferință, durere și Întristare. Și cu toate câte au suferit Încă ne iubesc și ne ajută amândoi, Fiul și Mama. Ei caută să ne bucure, să ne ajute, să ne salveze. Să cugetăm În inimile noastre cele Împietrite, ce dăm noi În schimb? De
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
dar să și le mai Împlinim. Nici nu ne iubim cum ne-a rugat Domnul Iisus. Dorința Lui așa a fost, să ne iubim duhovnicește, apoi a dat poruncă, și nici cu poruncă nu ne iubim, tot ne dușmănim. Câtă Întristare Le aducem când nu facem voia Lor. Cât de mult suferă când facem păcate fel de fel. Oare ce vom răspunde pentru ele În fața Judecătorului cel Drept. Greu, greu va fi răspunsul. Zilnic ar trebui să cugetăm la acest răspuns
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
inimă. E foarte impresionant și trist ce vezi. Apoi ne oprim la altarul ortodox, că e alăturat de cel catolic. Vezi pe Domnul pe Cruce și Sfânta Maică lângă El iar de cealaltă parte este Sf. Ioan Evanghelistul. Este mare Întristare ce poți vedea. Este totul din aur. Am Îngenuncheat rugându-ne tainic, am privit stânca, am atins-o prin acea rozetă de aur special făcută. Am privit cu duioșie și smerenie pe Domnul și Sfânta Mamă, parcă i-am Îmbrățișat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
să ne-ntâlnim O, Părinte bun Iustin Căci bătrânul din poveste Iustin Pârvu se numește! Mănăstirea Petru Vodă-Neamț (A plecat la Domnul pe 16-06-2013. Dumnezeu să-l ierte! Cu Sfinții să-l odihneascăă. Plecarea lui ne-a zdrobit inimile de Întristare. S-a mai stins un bec pentru România! Regretăm cu lacrimi plecarea lui. Amin. Ștefan cel Mare 22.10.2006 Ștefan cel Mare și Sfânt Ai luptat pe-acest pământ Ai luptat cu biruință Și ne-ai crescut În credință
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
subl. ns.). La destulă vreme după cronicarii moldoveni, apreciind și el domnia lui Bogdan cel Orb, Th. Codrescu scria: „După o domnie strălucită de 12 ani și 9 luni, Bogdan moare la Huși în 18 Avril, și se îngroapă cu întristarea țării la Putna, lăsând doi fii: pe Ștefan și pe Petru”. Nicolae Iorga sublinia că voievodul murise ca apărător al hotarelor țării: „Bogdan Vodă, care stătea de strajă, la Prut, la marginea codrului Tigheciului, în Huși, pe vremea când, în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
construcții metaforice ori formează sintagme împreună cu diferite epitete sugestive și chiar metaforice". Sunt, așadar, urmărite aceste construcții, punând în evidență valoarea estetică a metaforelor astfel promovate. Un exemplu: În haină de imagini cu frunte visătoare/ Apar în fața lumei zâmbind cu întristare", din poezia Poveste. Această construcție metaforică atrage atenția Lucia Cifor dezvoltă "conotația bogăției spirituale a poeziei". Domnia sa mai remarcă la Eminescu exprimarea prin "imagini sensibile", exprimare specifică artei "o idee hegeliană", însă "consubstanțialitatea formei lingvistice cu conținutul" este de sorginte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu an de-a rândul spre mai bună îmbelșugare Cu un strop de vin de țară, cu o veselă urare, Am sărbătorit frățește împrejurul mesei mari Sfânt-a anului rodire ca și harnicii plugari. Dar s-a întâmplat adesea cu-ntristare de-am văzut Cum pe brazda răsturnată dragi tovarăși au căzut Dintre chiar fruntașii noștri, chipuri ce ne amintesc Munca din copilărie și amorul cel frățesc. Și rărită a fost ceata vrednicilor lucrători Ce adună-n stup de miere hrana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unică și individuală dăruită de destin fiecăruia dintre noi, această părticică din marele dar pe care ni l-a făcut divintatea acordându-ne un timp determinat numit „viață” și pe care depinde de noi cum o vom valorifica. Privesc cu întristare cum o mulțime de oameni inconștienți irosesc acest bun neprețuit, timpul, dat pentru a trăi, cum în special tinerii se complac în distracții și plăceri lipsite de valoare și de conținut, cum își irosesc timpul cu certuri, dușmănii, lupte pentru
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pironit în pat și când rămâne el singur cu durerile sale, gânduri sfinte îl cercetează. Atunci își dă seama cât prețuiește sufletul. Atunci își dă seama că bogăția nu valorează nimic, că plăcerile și fala lumii acesteia sunt deșertăciune și întristarea duhului. Dumnezeu ne trimite suferințe ca să ne încerce. Pe acela pe care Dumnezeu îl iubește îl și pedepsește. Suferințele, durerile sunt o dovadă a deosebitei dragoste a lui Dumnezeu față de noi. Toți sfinții și fericiții din cer au ajuns prin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]