1,754 matches
-
cuvîntului filosofie (și a întregii sale familii lexicale), admițîndu-se ca variantă și filozofie (singura considerată corectă în ediția din 1982 a DOOM), ținîndu-se cont de faptul că pentru filosofie există o tradiție culturală și destui utilizatori împătimiți, chiar dacă forma dăunează întrucîtva regularității sistemului; se admit unele forme de plural foarte folosite, dar care erau absente din normele anterioare: niveluri, alături de nivele, ambele ca plural al neutrului nivel; căpșuni, cireși, coperți (forme de plural feminin recomandate, alături de căpșune, cireșe, coperte, singurele admise
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
lingvistică își poate imagina că se pot da reguli simple și unitare pentru compuse. În ce mă privește, chiar dacă nu sînt tocmai încîntată de scrierea legată nicio, deplîng faptul că autoarele n-au decis să reunească componentele adverbului de aproximare întrucîtva (ca în ,o carte întrucîtva plicticoasă"), pentru care DOOM-2 indică (la fel ca ediția precedentă) scrierea întru câtva. În fine, trebuie amintit că DOOM-2 renunță la a mai recomanda despărțirea în silabe ,morfologică", de fapt etimologică (de tipul sin-o-nim), adesea
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
se pot da reguli simple și unitare pentru compuse. În ce mă privește, chiar dacă nu sînt tocmai încîntată de scrierea legată nicio, deplîng faptul că autoarele n-au decis să reunească componentele adverbului de aproximare întrucîtva (ca în ,o carte întrucîtva plicticoasă"), pentru care DOOM-2 indică (la fel ca ediția precedentă) scrierea întru câtva. În fine, trebuie amintit că DOOM-2 renunță la a mai recomanda despărțirea în silabe ,morfologică", de fapt etimologică (de tipul sin-o-nim), adesea contrară regulilor generale, intuiției și
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
vrafuri impresionante, „ideile literare" preexistente. Erudiția i s-a exersat pe liniamente îndeajuns de cuminți, tot astfel cum „critica ideilor ideologice, politice", pe care o invoca în ultimul timp, n-a depășit cadrele unui iluminism, așa cum era și normal, adus întrucîtva la zi. În conflictul său, exponențial, cu G. Călinescu fostul său învățăcel ne înfățișează o variantă a unei relații tipologice, cea dintre Salieri și Mozart, dintre Wagner și Faust. P.S. Ne-au surprins o sumă de aprecieri asupra lui Adrian
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Metamorfozele limbajului corporal sunt flagrante mai ales în imaginile din albumul Urmele Puterii. La sfîrșitul seriei de portrete, Gerhard Schröder adoptă atitudinea unui manechin, ținîndu-și trabucul în dreptul feței ; la începutul carierei, brațele îi atîrnau paralel cu corpul, dîndu-i un aer întrucîtva neajutorat. Și în albumul Im Schlafzimmer/ In dormitor, pe care l-am realizat fotografiind oameni și dormitoare în șase metropole: Londra, Paris, Roma, Berlin, New York și Moscova, le-am spus "modelelor" că pot alege ce postură preferă. Am fotografiat încăperea
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
funeste. Cît din această promisiune a devenit certitudine, asta nu este o problemă a Cronicarului, ci a criticilor literari. Cronicarului i se pare de aceea mai nimerit, lăsîndu-l pe diavol în plata cui se cade, să se gîndească la explicații întrucîtva mai pămîntești. Ce ar fi scris, bunăoară, G.C. dacă, măcar în unul singur, cît de mic, dintre manualele alternative de literatură română, și-ar fi găsit un locșor și opera sa în proză, eventual, lîngă aceea a președintelui său de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
ori de chinezi pentru a scrie fabule foarte pe înțeles despre lucruri care nu se schimbă. Între provincie a Răsăritului și provincie a Apusului, ne ducem traiul nehotărât. Iar nehotărârea se vede, firește, și-n módele literare. Orientul își redobândește, întrucâtva, frumusețea fără critică în poezia lui Macedonski. Binecunoscută, pentru reveria deșertului în care inspirația se ivește ca o oază e Noaptea de decembrie. Un vis de putere, al cărei deținător fără egal rămâne sultanul și, deopotrivă, visul unei vânători în
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
și paginile de jurnal și corespondența intimă), testimoniile celor care l-au cunoscut, articolele și cărțile care l-au vizat, scrise de-a lungul timpului de discipoli și adversari. Toate oferă nuanțe discrete sau mai puțin discrete, apte să modifice întrucîtva imaginea criticului perpetuată în manualele școlare și în unele istorii literare. Cum arată Maiorescu la capătul cercetării lui Alexandru Dobrescu: o personalitate duală (sigur pe el, olimpian, superior în public, cam dictator în relațiile cu discipolii și colaboratorii, oricînd dispus
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
fapt, originalul ebraic nu e traductibil. Își păstrează de-a pururi autenticitatea și unicitatea lui. Traducerea trebuie, atunci, să fie și exegeză, care să pună în evidență toate sedimentele limbii, toate nuanțele sensului... Da, toate nuanțele, fără ca acestea să fie întrucâtva atinse în integralitatea lor. Dumneavoastră, domnule profesor, faceți traduceri și scrieți în limba dumneavoastră, a noastră, românească, și în limba franceză. Dar vă dați seama că nici traducerea care se face între limba română și franceză, care au totuși rădăcini
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
și la sfârșit toți erau plictisiți. Spre sfârșit aproape nimeni nu mai asculta, cu toate acestea, din politețe se prefăceau cu toții că ar asculta, și numai prin faptul că se evitau unul pe altul cu privirea, reușeau să-și reprime întrucâtva zâmbetul de superioritate. Partea științifică, istorică, statistică și în general cea logică a expunerii erau foarte slabe. În mod sigur, impresia cuvintelor lui ar fi fost alta și ar fi lăsat dimpotrivă senzația de noutate dacă Tolstoi ar fi vorbit
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
fel de înțelepciune a rațiunii descătușate de obligația investigării strict utilitare de termen scurt, în care să fie inclus, firește, un interes efectiv (nu lipsit de căldura afectului) pentru lumea care ne înconjoară. O inteligență, deci, prin care te implici întrucîtva în ceea ce ți-e dat să Ťprinziť cu mintea și cu inima îngemănate - dar care-ți permite totodată - rațiune fiind (totuși!) - să și iei distanța indispensabilă pentru a cîntări mereu șansele de optimizare durabilă a relației tale de ansamblu cu
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
acasă. După elogiul "oarbei tâmplări" (casus fortuitus) din Cântul al II-lea, după refuzul unei organizări statale (de fapt, orice formă de ordine îi incomodează pe țiganii lui Budai-Deleanu), după dorința de-a se scurta, administrativ, drumul până la Spăteni, suntem întrucâtva lămuriți. Și amuzați. Mai mult, povestea despre Arghir e întreruptă în chiar momentul enunțării unei noi, intrinseci, reguli: "Ť...Deacă legii șsubl. meaț mele nu te vei supune/ Care eu acuș' de-amărunt ț'oi spune...ť// Tocma când fărșea
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
în secțiuni succesive, delirul utopiei construite pe potențe necunoscute, urmată de spaima de această himeră care impune căutarea soluției de a se debarasa de ea prin renegare. Alegoria politică poate ține de istoria momentului, dar și de cea imediat următoare, întrucâtva anticipată. Discursul romanului a mult mai general. E și anamneză și anticipație. Autorul plusează mereu ostentativ și atunci când discută în exces ironic despre viața sexuală a salamandrelor, cu amănunte dizgrațioase, dezgustătoare. Grotescul vizual și olfactiv își află în aceste descrieri
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
asta se întîmplă pentru că ești, măcar un pic, personaj al lui. E o parte din raiul tranziției de acum. Dintre toate cărțile pe care le-am citit în ultima vreme, aceasta are titlul cel mai expresiv: Raiul găinilor. Urmează subtitlul, întrucîtva lămuritor - fals roman de zvonuri și mistere. Autorul, Dan Lungu, nu e la prima carte bine scrisă, însă Raiul găinilor e primul lui text de dimensiuni mai mari, primul text care-i permite să construiască o lume coerentă, să-i
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
zeci de pagini în care nu te poți dezlipi din citit, deși ai în față poate cea mai banală scenă de viață cotidiană, pătrunsă de o anumită doză de ridicol și caricatural. Romanul aduce în contemporaneitate și tratează în regim întrucîtva parodic teme vechi ale literaturii. În primul rînd pe cea a locului în care nu se întîmplă nimic, cu toată suita de detalii care decurge de aici - nebuna orașului (Hleanda o cheamă și a prorocit cu voce neomenească, de pe vremea
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
lui Francisco Umbral. Un autoportret ambiguu, în care trăsăturile reale se deosebesc cu greutate de cele ale unui eu dezirabil: "Umbral vrea să fie Cela", spune Campmany în articolul amintit mai sus. "Cămilo José trăiește senzația literară că se prelungește întrucîtva în mine", afirma Umbral însuși, atribuind maestrului gîndul secret al discipolului.
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
un titlu despre care înclină să creadă că-i va șoca (irita) pe mulți cititori : „Nu puțini vor fi, probabil, oarecum șocați, dacă nu chiar iritați de titlul acestui eseu". Nu știu dacă va șoca (irita) acest titlu, dar nedumerește întrucâtva. „Trădarea criticii" este o exprimare echivocă și nu poți să nu te întrebi: în fond cine pe cine a trădat? Critica a trădat sau critica a fost trădată? Trecând de titlu, ne dăm totuși seama repede cine a trădat pe
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]
-
a Pontificatului său, starea sa de epuizare i-a făcut pe unii prelați să menționeze în mod public perspectiva, mai mult sau mai puțin apropiată, a decesului său. De atunci, starea lui Ioan Paul II părea să se fi îmbunătățit întrucâtva, grație adaptării tratamentului și unui program de muncă mai redus. Această ameliorare a durat însă doar până la internarea de urgență la spitalul Gemelli, în 1 februarie 2005, din cauza unor grave probleme respiratorii. Va fi externat după zece zile dar, după
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
aplec, plec!a. I-a apucat instinctul migrației către Apus pe români, după ce 2000 de ani au găsit de bine să stea în văgăunele Carpaților. E cam târziu, dar nu strică! (p.8). Rămas în țară, Băncilă sugerează admirabil, si întrucâtva simbolic, atașamentul sau la solul național (ceea ce nu-l va împiedica, ulterior, să urmeze și el o specializare la Paris, între 1925-1927 și 1929-1930) prin descrierea voluptoasa a noii sale perechi de ghete: Lațe de un decimetru, cu talpă de
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
reușește" viață: Nandris, de timpuriu universitar, bine instalat în specialitatea să de slavist; celălalt, B. Munteanu, se dăruie haotic obsesiei românești, insensibil la obiectivele necesități doctorale (lucrând concomitent în domeniul literaturii comparate). Exilul de dupa al doilea război îi va reuni întrucâtva. Grigore Nandris (care are o foarte bună până de epistolier!) rămâne un autor strict universitar; Basil Munteanu e unul din cele mai bogate spirite românești ale secolului 20, fără preocupări de carieră. Semnificativă este reacția lui Nandris la apariția așteptatei
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
o critică: "Omul de artă trebuie să-și facă de acum înainte educația în sensul artei colective." Generațiile foarte speciale care vor trece, fulgurant, prin istoria dintre războaie, "grămezi" de artiști sincronizați de-un ideal de desincronizare, îi vor da, întrucîtva, dreptate. În contra dlui Iorga și, voalat, în contra dlui Maiorescu pe care, vezi bine, politica l-a stricat, vorbește M. Dragomirescu. Între Iorga și Dragomirescu sînt, simplificînd mult, rupturile de armonie dintre dramaturgul fără speranță și cronicarul dramatic. Între al doilea
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
directoarea", ziarul 21.go.ro), esemes și mai ales - printr-o amuzantă localizare, cu fonetism popular, - iesemes: "nu-mi răspunzi la iesemes..." (aberatii.ro). Ideea orwelliană după care răspîndirea siglelor ar corespunde unei utopii negative a artificialului în limbă pare întrucîtva contrazisă: acronimia e la fel de imprevizibilă ca multe alte fenomene ale limbii naturale.
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
În plus, veacul al II-lea este deosebit de rodnic În scrieri creștine; multe dintre acestea aparțin unor autori cunoscuți, numeroase altele sunt ale unor autori necunoscuți. Mare parte dintre aceste texte sunt numite apocrife creștine cu caracter biblic, Întrucât sunt Întrucâtva paralele textelor biblice ale Noului Testament: evanghelii, faptele apostolilor, epistole și apocalipse. Între cele mai vechi apocrife putem să amintim Evanghelia lui Petru, aceea a Evreilor, așa-numita Protoevanghelie a lui Iacob, evanghelia Egiptenilor, Evanghelia lui Toma, Propovăduirea lui Petru
STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
constantul ei efort a fost să cîștige un timp pentru creație: "împovărată de un serviciu de 8 ore, de drumuri de la un capăt al Bucureștiului la celălalt, de dificultăți familiale inerente etc., mi-a fost dat să scriu în condiții întrucîtva neobișnuite colegilor de vîrsta mea care, obținînd statutul de scriitor mai devreme, erau mai protejați. ș...ț Am scris Ťîn capť în birouri, în autobuze încărcate, în bucătăria unei familii mari și chiar pline, mergînd pe stradă" (Postfață la Dimineață
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
sau preferința unui anumit mediu." Dramaturgul este liber să-și ia bunul său (subiectele, personajele) de unde le găsește, iar locul unde le găsește este viața însăși pe care o observă și asupra căreia reflectează cu seriozitate. Această seriozitate îl desparte întrucâtva pe Valjan de maestrul său, pentru că induce un alt tip de atitudine și de reflecție artistică. Caragiale este, în ciuda caracterului de două ori datat al comediilor sale (o dată prin raportare la contemporani, apoi prin raportare la o sumă de virtuți
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]