2,580 matches
-
a secolului, Venantius Fortunatus, provenea din Italia, unde avusese parte de o îngrijită educație literară la Ravenna. 1. Avitus de Vienne Continuarea tradiției literare în cultura creștină, fără apariția nici unei întreruperi în timpul trecerii de la societatea romană la regatele romano-barbare, este întruchipată cel mai bine de Alcimus Ecdicius Avitus, care a știut să îmbine activitatea practică de episcop al importantului oraș Vienne cu grija pentru o poezie rafinată și de un bun nivel artistic. însă, din multe puncte de vedere, Avitus era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu crea un brusc disconfort societății. Tineretul, partidele istorice renăscute, preconizau reforma dură, radicală, cunoscându-i prețurile, dar contând pe rapiditatea operației. Aceasta, la rândul ei, făgăduia o spectaculoasă redresare. Scheme abstracte, acuzând interese opuse, într-o perspectivă de anvergură, întruchipând trecerea de la un regim totalitar, pietrificat, dar intrat în reflexe, la democrația liberală a tuturor inițiativelor. Electoratul a votat cu repetiție calea moale, care a început, de îndată ce și-a dat pe față neajunsurile, să-l nemulțumească, iar mai apoi să
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
românitatea mea. Imagine care, cel mai adesea, este fie exaltată, fie caricaturizată, comportând cu o rea permanență extremisme falsificatoare. Astfel, numai pentru a indica două exemple din viața mai recentă a literelor noastre, extremele imaginii de sine a românilor sunt întruchipate de Sentimentul românesc al ființei de Constantin Noica și de Sentimentul românesc al urii de sine de Luca Pițu. Între celebrarea cultică și deriziunea notorie, imaginea românismului pare a nu-și afla un echilibru și o stabilitate. Toate aceste observații
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
se folosește de adult ca de un instrument (folosește mâna adultului pentru a lua ceva). Nu-i interesează plecarea părinților sau prezența străinilor. Preferă obiectele, pe care le miroase, le pipăie, le duc la gură. Nu le plac jucările care Întruchipează ființe vii, ci obiecte. Le folosesc În mod stereotip și repetitiv: Învârtitul unei moriște Îi poate interesa la nesfârșit sau răsucitul unei hârtii, răsfoitul unei cărți etc. Se pot atașa exclusiv de un obiect pe care nu-l părăsesc niciodată
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
unul simbolic -, 6∀ ϑΞΠΤ< presupune o infinitate de referenți virtuali. Vom afirma chiar că ne aflăm aici în fața unui caz tipic de „intoxicație a rețelei”, similar practicii serviciilor secrete. Un mesaj extrem de coerent, prevalându‑se de numele unei persoane care întruchipează autoritatea însăși (Pavel), provoacă cititorilor‑auditori o stare paradoxală de „neliniște odihnitoare”, pe fondul unui teribil haos mental. Ei nu mai știu de fapt ce trebuie să creadă în această privință. Autorul epistolei creează exhaustiv numeroase imagini simbolice, extrem de vagi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o făptură semisălbatică și de stirpe joasă, vine la Iași în fruntea mârzacilor săi și pradă cetatea. Îl ucide însă un tânăr moldovean, Bogdănuț, care o îndrăgise pe domniță. Aici, îndărătul personajelor și împrejurărilor istorice reale, intervine mitul dragonului. Timuș întruchipează monstrul căruia i se dau jertfă fecioarele, iar Bogdănuț este un alt Perseu, salvator al Andromedei. Cu conștiința unor asemenea analogii, S. traduce sugestiile lor în amănuntele realiste ale narațiunii, fără să îi trădeze nicăieri verosimilitatea. Trimiterea la arhetipuri nu
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
ctitoriile Cantacuzinilor, numără cincizeci și cinci de personaje și seamănă cu cel de la Filipeștii de Pădure, zugrăvit (din porunca marelui spătar Toma, fiul lui Matei Cantacuzino) tot de Pârvu Mutu, în care șaizeci de personaje se așază pe trei planuri, întruchipând în ambele locuri „compoziții vaste și echilibrate”. Sunt aceste picturi declarații limpezi privind „mândria și solidaritatea unui clan oligarhic atotputernic”, construit cu sistemă. Această declarație „participă cu semantica ei inconfundabilă” la alcătuirea picturii de la Hurez, pe care Constantin Brâncoveanu a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
forme de creație, Începutul conturării precise a unor idealuri de perspectivă. Este vârsta În care Eul Începe să se cristalizeze ca independent, capabil de a se manifesta liber și deplin. Vârsta adultă este cea a echilibrului și a stabilității. El Întruchipează imaginea valorilor morale ale unui Supra-Eu stabilit și solid, sigur de sine. Seriozitatea, felul de a fi egal, echilibrat, impresia de siguranță de sine, Încredere sunt numai câteva dintre cele mai importante semnificații moral-valorice ale vârstei adulte. La acestea se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
era admirată de toți cunoscătorii, era Înzestrat cu diverse accesorii, cum ar fi frâul de argint, șaua de Buhara, harnașamentul bogat ornamentat și altele. Aveam de gând să-l ofer majestății sale Împăratul Austriei, Francisc I, Împreună cu o pictură care Întruchipa un domn călare pe un armăsar. Am Îndrăznit să fac aceasta ca un adevărat supus austriac și pentru a-mi arăta - după o absență de douăzeci de ani - loialitatea față de monarh. Mărturisesc că dorința de a Îndeplini acest act de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Parte din piesele de teatru, reunite în volumul Fulger în prag de veac (2002), au aceeași sursă de inspirație ca și nuvelele sau romanul. Drama Dacia Felix are în vedere ultimele zile dinaintea cuceririi Daciei, nelipsind nici aici elementul romantic, întruchipat de preafrumoasa soră a lui Decebal. Există însă și satire contemporane, cum este Lumina în culise sau Nu avem autori, în care personajul principal al unei piese istorice refuzate de teatre din cauza lipsei de implicare în actualitate își face apariția
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
de durere și suferință. Simbolul acestui etern condamnat e Werther (eroul lui Goethe), căruia S. îi dedică o lungă poezie. Dar individul tinde către eliberarea din această stare, tentativa, zadarnică, fiind făcută de dragul unui ideal. Acest tip uman ar fi întruchipat de Faust, căruia îi consacră, de asemenea, versuri. După „crude îndoinți”, căutând salvarea în vis și visare, poetul crede că moartea e unicul liman. Versurile lui, foarte răspândite în epocă, au fost reproduse în numeroase reviste până pe la 1900. A
SKELITTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289714_a_291043]
-
derutante ale speranței decapitate. La Auschwitz bântuie fantoma unui înger, simbol cu semnificații multiple, de la aceea de produs al halucinației colective până la cea de păzitor al memoriei (încarnat în persoana medicului Godieu), sau la aceea, paradoxală, a sinuciderii ca mântuire (întruchipat în tânăra Elsa, scăpată cu viață din camera de gazare, dar care alege totuși să moară). Interesul simbolisticii vine mai ales din substratul său beckettian: în lipsa lui Dumnezeu, „îngerii bătrâni” nu au cum alege decât propria lor moarte. Dipticul Noaptea
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
este nici de ordine religioasă, nici de ordine politică, nici de ordine economică”, ci „pur și simplu de esență metafizică”. Proiectând o aberație cu evident substrat social în sfera metafizicului, transmițătorul gândurilor lui S. îi oferă lui Ghiță Blidaru (personaj întruchipându-l pe Nae Ionescu) ideea pe care acesta o va dezvolta absurd în prefața la roman: „Există o obligație metafizică a evreului de a fi detestat. Asta este funcția lui în lume. De ce? Nu știu. Blestemul lui, destinul lui.” Incluzând
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
dictatorială, autoritară, a „șefului”, bărbatul-soț și tată, în raport cu ceilalți membri ai familiei sale. În aceste condiții femeia - soție și mamă - și copiii vor avea statut de „supuși”. Ne găsim în fața unui model cultural ancestral care persistă. Bărbatul este „șeful familiei”, întruchipând arhetipul autorității, iar femeia și copiii sunt „supușii” acestuia, care-i datorează ascultare. Această ierarhie a statuturilor și rolurilor în familie îi conferă bărbatului drepturi asupra celorlalți membri. Abaterea acestora din urmă de la datoria ascultării față de „șef” reprezintă un act
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și practicul Puiu Deleanu. Tipologia feminină e sugerată prin punerea în contrast a două imagini ale feminității: Olguța e un personaj-sinteză, asociind inefabilul și statuarul frumuseții feminine de tip clasic cu spiritul lucid, disociativ al femeii moderne, în timp ce Monica va întruchipa, într-un grațios tablou paseist, acel gen de eroină întâlnit în literatura patriarhal idilică. Triumfă perspectiva medelenistă, întrucât Monica exprimă poezia și statornicia fericirii conjugale, în timp ce rivalele ei ilustrează trei proiecții ale amorului corupt. Presa vremii și o mare parte
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
fel ca literatura. Un personaj-povestitor retrăiește sau recitește tot filmul în zece secvențe (câte etaje are blocul care îi servește drept scenă), căpătând o perspectivă distanțată asupra întregului. Căci pivnița clădirii, unde se preumblă, ca într-un coșmar lucid, protagonistul, întruchipează dedesubturile așa-numitei realități. În Uscătoria de partid (1997), cuprinzând tot proză scurtă, unitatea narativă minimală nu mai este secvența filmată, ci mai curând instantaneul de tip fotografic. Renunțând să se mai travestească în regizor sau în cameraman, povestitorul-reporter se
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
M. V. Pop semnează nenumărate articole despre muzica rock în revistele „Vox Pop-Rock”, „Rocker”, „Art & Roll”, „Sunete” ș.a. A publicat un volum intitulat 10 legende ale bluesului (1997), cu biografiile unor reprezentanți ai acestui gen muzical. Narațiunile din Prunele electrice (1996) întruchipează un exemplu fericit de abordare a tematicii rurale cu mijloace prozastice moderne, prezentând o combinație validă de textualism și scrupul documentar. Ruralitatea observată de U. este cea modernă, declinantă, amestecată și dizarmonică, perturbată de modernizarea forțată sub regimul comunist, departe
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
manifestate într-o versiune deloc desuetă. El însuși revendicându-și o dublă descendență - din Marin Preda și din Școala de la Târgoviște -, U. schițează o autocaracterizare acceptabilă. Din perspectiva subiectelor, dar și a construcției și scriiturii, textele au o diversitate marcată, întruchipând un caleidoscop cu o mare varietate cromatică: piesa titulară, Prunele electrice, este cronica aventurilor unei formații neprofesioniste de muzică rock, confruntate cu obtuzitatea mărunților îndrumători culturali ai sistemului. Țuică de prună consemnează ca un ritual inițiatic participarea unui adolescent la
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
de personajul feminin, Eva. Dăruindu-și fecioria logodnicului surorii sale, Eva își face din acesta un zeu. „Fiul risipitor”, care vine parcă din altă lume, pentru scurt timp și numai pentru asemenea aventuri, spre a se lăsa apoi îndelung așteptat, întruchipează pentru ea masculinitatea ideală, virilitatea absolută. Rareori în literatura română erosul apare, ca aici, în plinătatea manifestărilor lui carnale, dar cu o atât de inocentă impudoare. După 1948 T. a reușit să se sustragă, în cele mai multe romane - o singură excepție
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Mitru Vaduri, Mitru Elian. Schițele din Dincolo de poveste, ca și romanele Bărzăunul și restul lumii (1981), Aventură dincolo de timp (1990) sunt narațiuni agreabile, având în centru peripețiile unui grup de copii. Personajul central, Bărzăunul, regăsibil în majoritatea cărților lui V., întruchipează adolescentul dornic de a întreprinde noi explorări, fascinat de istorie și de peisajul ținuturilor în care trăiește. În Aventură dincolo de timp autorul pornește de la universul copilăriei și al adolescenței pentru a face trecerea către literatura fantastică. Îmbinarea realului cu fantasticul
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
valorilor. Sub semnul raționalismului și al istorismului, esteticianul călăuzit de idealul valorilor vede în artă forma cea mai înaltă a muncii, „un produs al lucrării de transformare a materiei”. Artele umanizează și modelează; Goethe (citat frecvent în Estetica) pare a întruchipa idealul omului complet. Forța esteticului ține, în cele din urmă, de ridicarea din contingent și, astfel limitat în cercul kantian al frumosului, în „etero-cosmic”, se ajunge la perceperea „sufletului lumii”. Poezia, artele vizuale, muzica, teatrul, arhitectura, urbanismul - iată principii în
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
mai insolubile”: Stéphane Mallarmé (Virtuți de diletant și fatalități de artist), André Gide, Paul Valéry, despre care a scris în repetate rânduri, în fine, Marcel Proust, căruia i-a consacrat un amplu studiu încă înainte de primul război mondial, scriitor ce întruchipa cel mai bine ideile expuse în Valori umane și Polemică abstractă. Flexibil și sceptic, teoreticianul a fost în schimb excesiv în chiar susținerea autonomiei esteticului, ca și a criticii pur estetice (deși uneori se va abate el însuși de la aceste
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
urmele lui Vasile Pârvan (1983), de scrutarea „dilemelor” istoricului (1985) și de repunerea în circulație a scrierilor, inclusiv a celor inedite (Corespondență și acte, Scrieri, Memoriale, Idei și forme istorice. Patru lecții inaugurale etc.). Lui A. D. Xenopol, definit emblematic a întruchipa „istoriografia română la vârsta sintezei”, i se consacră studii privitoare la viață și operă, atenția îndreptându-se și spre scrierile literare, cum ar fi, de exemplu, memorialistica, i se editează Istoria românilor din Dacia Traiană. De altminteri, și alte lucrări
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
primarul, și o mamă habotnică, teroarea satului, care, prinzând de veste că insul vrea să se însoare cu o rudă, îi „ia” acesteia umbra și o îngroapă în zid spre a-i provoca moartea. Păzitoare a vechilor rânduieli, baba Savila întruchipează primitivitatea, bigotismul, dar și bunul-simț popular, exprimat în curajul de a fi ea însăși, de a nu ceda modelor, în dârzenia cu care împiedică de a se făptui ce nu se cade. Dramaticul e covârșit însă de comic. Având ca
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
sunt încredințați spre îngrijire și educare, dar aceștia nu le aparțin. În eforturile lor zilnice ei ar trebui să-și educe copilul astfel încât el să recunoască faptul că este creat după chipul lui Dumnezeu și că datoria lui este să întruchipeze cu ajutorul harului divin acea imagine cât poate mai bine. În preocuparea lor de a-și vedea copiii fericiți, unii părinți îi protejează în mod exagerat și intervin mereu pentru ei. Astfel ei sunt privați de posibilitatea de a-și asuma
EDUCAŢIA COPILULUI ÎN FAMILIE. In: Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]