2,732 matches
-
nimeni că există Vin și îngerii apoi Diafani, mângâietori Și cu care eu mă plimb Până dincolo de zori Cine-a mai rămas de strajă Peste câmpul de narcise Dacă numai mie mi se Pașii-ntipăresc pe plajă? Un copil aleargă-ntruna După luna de pe cer Că i-aș da așa, stingher Recompensă și cununa! Și-am să ies apoi din lume Pe o cale princiară Dacă plânge și n-aude Nimeni, noaptea o vioară Generația de schimb Spune-n șoaptă ghicitori
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340751_a_342080]
-
și urlu când sap într-un rest de stâncă ultima rută. Nu mai știu ce sunt, ce doresc, ce caut. Văd numai cum duc pe umeri prezența, că necontenit sunt tot mai precaut cu existența. Mistuit de dor mă frământ întruna în trecutul trist și în cel ce vine, speriat să nu pierd pentru totdeauna credința-n mine. Încotro mă duc fără crez și țintă parcă-atras mereu de-o ciudată forță dornică să am în gânduri o flintă și nu o
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340960_a_342289]
-
viață-n Do major. Astăzi compun alene, din ce în ce mai rar și pe hârtii străvechi, roase de molii. Predomină tristețea cântată de bemolii ce sorb orice diez și-orice becar. O singură romanță, de fapt un laitmotiv, fără să vreau mă obsedează-ntruna, dar corzile viorii-au plesnit. Mai e doar una și-n partitură-un ultim portativ!... Cassandra Cassandra lăcrimează. Prezice fără greș, dar nimeni nu o crede niciodată. Privește tristă Troia de greci incendiată și plânge lângă fiecare leș. Mânia lui
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340961_a_342290]
-
din capul lui Zeus, fulger-gând, de s-a cutremurat nemărginirea, a vrut Pallas Athena să își arate firea ca o zeiță-a forței apărând. Dar Metis, mama jertfă, în suflet i-a sădit iubirea de frumos și-nțelepciune. Povățuind-o-ntruna să facă fapte bune ea grecilor măslin le-a dăruit. Patroană a Athenei, oraș miraculos ce-a strălucit tot timpul prin grandoare, zeița a păzit-o fiind și-ocrotitoare a fiecărui meșteșug frumos. Grecii-au făcut din Pallas simbolul strălucit
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
un monstru și-acum, încet, încet, după ce-a dispărut și nu mai este decât în amintire, oribilă poveste, încep, din când în când, să îl regret. Nu-i uit privirea cruntă și ghearele de-oțel cu care-îmi sfâșia sufletu-ntruna, dar când mă biciuiește cu mult mai rău furtuna durerilor, parcă mi-e dor de el. Atunci slaba speranță că am să îl înving măcar prin legendara resemnare îmi lumina privirea și mai eram în stare ca rănile în liniște
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340996_a_342325]
-
se vedea un cap de mort în miniatură și încălțat în ciocate cu pinteni. Fizionomia sa era plăcută, dar și comică în același timp. Era brunet cu mustață și zâmbăreț. Dar partea comică consta în niște căști la care asculta întruna muzică din anii '70, până în anii noștri, pe care le ținea pe cap și faptul că datorită muzicii, de multe ori dansa pe stradă. Apropiindu-se de căpitan, îi spuse: - Hai, salut! Ce faci mă, căpitane? - Uite, șî io pe-
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
la oraș. Or chemat doi preoți, or tocmit gropașii, s-or apucat de pregătit pomana di după înmormântare. Zece găini și un porc o tăiat Ana, maică. - Niculaieeee, cui mă lăsași tuuuu?? Niculaieee, de ce muriși acumaaa? am auzât-o pă Ana întruna pin ocol. O tăcut numa' când s-o dus în grajd. O mângâiat pe grumaz caii, dup-aia s-o uitat în sus, la grindă. Biciul vechi demult ședea împlântat sub una din grinzi, lângă legătura de sânzâiene uscate. Demult
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
uscate. Demult i-o luat locu', la căruță, biciu-ăl nou, cumpărat din târg, de la Sângiorz ... Cătă sară, eu făcem plăcinte pă tigaie, să dăm oamenilor care veneu la priveghi, cu câte-on păhăruț de vinars, de sufletu' mortului. Ana să cânta întruna. - Ană, tătă viața te-o bătut! Ce-ai de plângi așe? și-o făcut cruce cumnată-sa. Ana o deschis larg ușa la casă, o-mpins-o ușor cu mâna pe Sâlviuca și cu glas limpede i-o zâs: - Dă-
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
nu prea-i reușește, că am pasul mare și hotărât. În schimb, roțile-s mici și necorespunzătoare pentru iarnă. Astfel că, lăsându-mi pașii-n hotărârea lor, încearcă să-mi încurce măcar roțile. Pfu, ce viscol! Două zile a nins întruna și alte două înainte a fost polei. Mă înarmez cu toate forțele cunoscute, din care voi numi doar trei pe care mi le mai amintesc de la fizică - forța centrifugă, aia centripetă și, mai ales, a de pardon! frecare - și dau
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
necontopite de țarini, au mai rămas case pitorești pitite, pe ici, pe colo, pe sub nuci și salcâmi, și încă nu s-au ivit prea multe monstruozități arhitecturale. La Itești se află mormintele străbunilor satului, iar printre tei și salcâmi picură întruna scânteile astrelor în care ochii lor veghează. Iteștiul este și va mai rămâne o așezare nesluțită, unde dorul cel mai covârșitor, care este dorul de vatra străbună, dă piept cu modernismul kitsch, invadator, și îl învinge...! Cei care l-au
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea./ Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide./ Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” - Tăcerea-ca-Mantră, ca Elixir Blagian, transfigurează Moartea, în MOARTE INIȚIATICĂ - și, iată cum SONETUL devine instrumentul soteriologic al INVIERII HRISTICE! Singura Glorie Regală, pe care THEODOR RĂPAN o admite: Gloria
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
este atitudinea sa profund creștin-ortodoxă, iconodulă. Deși, nu neapărat dogmatic-convențională - ci, chiar, posibil de regăsit în folclorul cu arome antic-dacice! - spre exemplu, atât de eminesciana reinterpretare a mitului solaro-selenar, adică, mai exact: apollinico-artemizian, al Dalbilor Pribegi!: „Lumina din icoană plânge-ntruna,/ Pe cer rămas-au soarele și luna/Să-mi binecuvânteze pas și floare!” (cf. Sonetul IX). „Melanholia” romantic-eminesciană, dar și dürer-iană („De dor nebun ascund Melanholia//Jertfire sugrumată” - cf. Sonetul XIV), ca și thanaticul - sunt sublimate (în excelentul Sonet XVIII
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
să fie atentă, căci contele putea să solicite divorțul, iar o femeie divorțată în Romagna se bucura de condiții grele. Puterea papală nu permitea femeilor divorțate să viețuiască împreună cu amantul. Zadarnice judecățile morale ale lui Don Juan. Teresa, îndărătnică, repeta întruna: ,, Desigur, eu vreau să rămân cu el, în cazul în care nu Vă va împiedica să rămâneți cu mine. Eu nu știu, e voia Dstră, dar aceasta e culmea! Să fiu unica femeie în toată Romagna care să nu-ndrăznesc
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
Tufănele, crizanteme, armonie de culoare, Răspândesc parfumul toamnei, Pana hăt, departe-n zare și-l combină-n Dulci arome, amărui, răcoritoare... Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
Tufănele, crizanteme, armonie de culoare, Răspândesc parfumul toamnei, Pana hăt, departe-n zare și-l combină-n Dulci arome, amărui, răcoritoare... Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
al lui Budină, am trecut podul și mi-a arătat ce armă găsise el și de care era tare mândru. Când stau acum și mă gândesc, mare noroc am avut amândoi, era vorba de un automat pe care îl țăcănea întruna, noroc că nu era încărcat! De teamă să nu mâncăm bătaie de la părinți dacă-l duceam acasă, l-am ascuns în primul tufiș, țin minte ca acuma, iar pe poteca pe care ne aflam, am pus un bolovan mare ca
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
Casa copilăriei mele, Leagăn de dor și-amintire, Izvor nesecat de iubire, Pân-la plecarea spre stele!. . . CĂSUȚĂ - neterminată. . . Grajdiul, era-n cas-cea-mare. Prispa mereu dărâmată, Unde stăteam noi, la soare. Două odăi luminate, Paturi, dulap și-un cuptor Vechi, dar întruna curate. . . Trudea măicuța - de zor. . . Acoperiș . . . cu șindrilă, Spartă și-n vreme de ploaie, Podu-l umpleam cu ulcele Și castroane, să curgă șiroaie. Tinda - cu beci, o scăriță, Luca - motanul gălbui, Mina - nebuna căpriță, Moli - lătra-n cușca lui. Curtea
CASA COPILĂRIEI MELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270]
-
mă cuprinde-ndată.. o liniște duioasă. Le prinde înserarea în cuib înghesuite Unde în nopți albastre au clipele tihnite Și gândul nu le zboară nicicând în viitor Căci în iubire astăzi e împlinirea lor. Și clipă după clipă se giugiuleau întruna Prin jocul lor sălbatic și-al penelor cu luna Se urmăreau în zbor ținându-se aproape Când cioburi de iubire se preschimbau în ape. Cu mintea-mprăștiată, uitau mereu de casă Trăind o nebunie-ntr-o dragoste frumoasă. Și-n calda
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
atâta timp, se lipi de bătrână, ieși din amorțeală ca și consolată de gândul că suferința celuilalt este mai mare decât a ta și începu să facă ceea ce știa mai bine: să-și apere cu devotament stăpâna și casa. Alerga întruna de la poartă la gardul din spate unde era cireșul și lătra. Lătra cu înverșunare la orice oră din zi și din noapte și la orice mișca în jur. La frunzele care cădeau, la păsările gureșe aciuate prin cireș, la pisicile
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
se spală ; vieții de mâine fiindu-i un martor din marea asistență mutuală . Vorbirea azi nu are însușire turnată chiar în forma cea mai bună . Timpul e singur cel ce nu dezminte că moartea vine grăbită din urmă . Dezastrul cade-ntruna peste țară ... Neputincioși, ne retragem în noapte, să nu vedem funebra demolare filtrându-se din sânge înspre moarte . În rogvaiv văd mulți realitatea, primenindu-și sufletul tot mai spre Vest și îmbrăcând haina lui Dumnezeu, nimic, altceva, nu contează în
MOARTEA VINE GRĂBITĂ DIN URMĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342389_a_343718]
-
fost destinul meu, pesemne, Îmi face și acuma semne. Operație pe coloană la olteni Mi-a zis un medic bun, oltean, Că operează de un an Un tip bărbos și cu artrită Ce-avea coloana... infinită. Recunoaștere Tot îmi spune-ntruna: Ești o nulitate ! Dar când merg la doctor după sănătate, Când pun euroii într-un plic regesc... Află și nevasta ce mult prețuiesc. La ieșirea din spital La câți bani nevasta-a investit în mine, Are o tendință veșnic să
N-AŞ STA ÎN SPITAL O ORĂ, DACĂ N-AŞ AVEA O SORĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342398_a_343727]
-
Ziua cea mare, Cu credință și răbdare!... BUCURIA MÂNTUIRII Motto: „Iert și eliberez trecutu-mi cu Iubire și-mi umplu sufletul cu Bucurie și Fericire! Mă rog mereu și azi, ca-n orice zi, lui Dumnezeu, ca fericirea-n mine-ntruna Bucurie să-nflorească; albă ca și crinu-nmiresmat scăldat în razele de soare și ca o sfințită lacrimă divină-n lumina îngerească, Mereu lui Dumnezeu cu bucuria-n mine cea mai mare, mă rog ca Fericirea sfântă-n suflet să-mi
VREMURI GRELE ŞI RELE de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342502_a_343831]
-
-l răzbun. Așa că, pașol na Berlin ! Nu ajung bine la recepția hotelului, unde pentru o noapte pe timp de vară nu mi-ar ajunge leafa pe o lună, și Herta reacționează. - Ce căutați la Berlin ? Aici plouă de două săptămâni întruna. Abia de o oră a stat. Chiar, ce căutam la Berlin ? Duș și pe straße. Apoi, cu metroul spre Charlottenburg Schlosse. O stație demențială. Puteam să vizitez doar stația și ar fi fost de ajuns ! Urcăm. Întunericul prinsese lumina soarelui
BERLIN, SCHNELL, SCHNELL! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342552_a_343881]
-
GÂNDURI BACOVIENE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În frunzele moarte un gând nerostit, se clatină-n vânt, împletindu-și cununa, doar fulgerul taie în noapte, cuțit, împlântat`n morminte flămânde întruna. Blestem nesătul se lipește de mine, mă trage-n adâncuri o foame nebună, bocancii se-nfundă călcând pe destine, o soartă într-un pumn de glod se adună... Putrede umbre mă scaldă în aproape, parcă aș fi și eu cioplit
GÂNDURI BACOVIENE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342665_a_343994]
-
aprinde o stea, sau poate asfinte, iar vântul azi noapte, nu plânge, adie... Nu-mi pasă, e toamnă, prin ceața văd luna, norii sălbatici speranța-mi petrece, mă reazăm de-o cruce uitată și rece, simțind cum se scurge viața întruna... Ascult cum plânge moartea-ntre morminte, cosind prin grădina vieții, iar și iar... și strâng la piept o umbră să m-alinte, căci îngerii se nasc astăzi... tot mai rar!.. Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Gânduri bacoviene... / Mihail Janto : Confluențe
GÂNDURI BACOVIENE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342665_a_343994]