9,278 matches
-
era ceva ca un anunț, o proclamație tipărită, destul de neglijent, cerneala se întinsese. "Ia și citește, domnule Bîlbîie, și te rog să-mi prezinți un raport amănunțit. Nu mă interesează toate fleacurile legate de mascarada asta, cît cealaltă jumătate. Cea întunecată. Undeva există încă o parte, nevăzută, tăcută, grea. De aceea, cu adevărat primejdioasă. Celor mai mulți dintre oameni, chiar și dintre oamenii care lucrează la noi ori cu noi n-am cum să le explic că e vorba doar de un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
își zicea, măcar acolo, în văgăuna lui, pentru că în Vladia așa ceva era cu neputință. Leonard Bîlbîie în acele secunde nu era altceva decît o fîșie de cer înnorată, care. te putea face să crezi că lumea întreagă este umbrită și întunecată. Se schimbă vremurile, domnule adjutant, Generalul renunță cu totul, și la București vom avea guvern civil, de bărbați politici, nu de militari. De aceea și-a luat zborul prințul nostru, cu avionul, fără oprire, de-a dreptul la Băneasa. Degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai mare decît o căruță în care se duce fînul. A băut, întîi, o cană, apoi o sticlă, apoi o jumătate de duzină de sticle și cînd a ajuns la o ladă a simțit că e în pragul unei lumi întunecate, străfulgerate din cînd în cînd de luminile palide ale unei realități și mai palide. Se simțea în același timp împins și atras de întunecimea care îl înconjura părîndu-i-se că întrevede contururi și căi atrăgătoare. Nu trebuia să mai facă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de albi și scara contrasta puternic pe acest fond, ducînd desigur sus, unde, într-una din camerele cu vederea către dealurile înzăpezite, dormita, probabil, domnișoara Sofie. Ce altceva putea face o ființă atît de străvezie pe o vreme atît de întunecata? Nu ninsese de multișor, dar deasupra tuturor stăruiau nori plini de zăpadă. S-a așezat mai comod, picior peste picior, eh, bocancii erau mînjiți, acum era prea tîrziu, îi scosese chiar la vedere, "niciodată nu știm dacă este sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zăpadă ori țopăia prin lutul cleios, ocolind butucii de vie care țineau coasta rîpoasă să nu se prăvale peste așezare, și atunci i se părea că o vede în fața ochilor, exact în aceeași rochie de catifea vișinie, ca o flacără întunecată ce alunecă de ici-colo, apărînd exact în locul în care îți arunci privirea, după ce îndrăznise totul s-a liniștit în el. Și el auzise, o vreme chiar i se păruse că apariția în somnul său a guvernantei se datora acestui fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar niciodată n-o văzuse pe K.F. cu ea, era a Sofiei, sigur că era a domnișoarei Sofie, rochia albastră cu care venise Sofie la Vladia, văzînd-o rezemată de lemnul ușorului, cu o mînă ridicată deasupra creștetului, lipită de blana întunecată a ușii, ca un semn de salut princiar, molatec și plin de subînțelesuri pe care nu avea curajul să le cerceteze, să le înțeleagă, atunci i-a trecut prin minte cuvîntul "splendid"! Prima dată îl auzise în gura prefectului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rafală de hămăituri, singura cale care-l scotea din orice situație. Reușise să prindă de două ori privirea lui Balbo, a simțit că italianul a reacționat, o scînteie s-a aprins o fracțiune de secundă în ochii lui umezi și întunecați, ai putea crede că e adevărat ce se spune încă din vremea războiului, că doi zburători adevărați se recunosc dintr-o singură privire. Mai avea doar doi-trei pași pînă la grupul în mijlocul căruia Italo Balbo povestea o întîmplare de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
burtă, la pupături sonore care îl făcură să se pleoștească pentru o clipă. Toată profeția prințului nu era decît o gargară și el prostul... Dar n-a fost decît o clipă. Reuși să prindă privirea prințului, era aceeași, tristă, grea, întunecată. Corvino dădea detalii, poate inutile, zburătorii se cunosc și se recunosc după semnele lor. În jurul celor doi aviatori se produse din nou îmbulzeală, încercă să se țină aproape, dar nu reuși, rămase la marginea cercului, cînd apăru ca din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în grad ca furnica pe cireș. "Trăim zorii unei noi lumi, o lume a tehnicii și a curajului, de fapt a curajului și a tehnicii, pentru a fi mai exacți, iar îndrăzneala este aceea care alege oamenii noi din fierberea întunecată a mulțimii, așa cum se alege spuma mării deasupra valurilor. Cei îndrăzneți, cei curajoși, cei care au puterea să-și poarte propria viață în palma deschisă, întinsă viitorului, ei constituie o singură categorie, indiferent de partea cui se află deocamdată, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și de neliniștitor, încît n-a mai putut suporta și a dat ordin să fie tăiați. Mai în fiecare dimineață se ducea la fereastră să vadă petele alburii, rotunde, ale trunchiurilor retezate ca doi bănuți de argint lucind în iarba întunecată. Îi părea rău că s-a întâmplat așa, dar n-avusese încotro. O săptămînă de insomnie l-ar fi ucis mai repede decît se aștepta să moară după toate semnele. Îl dureau mușchii după o noapte de somn, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în preajma lui și nu mai semăna nici cu cel pe care funcționarii îl purtau în mintea lor. Cel din fața sa era un bărbat la capătul drumului, ostenit, vlăguit, în jurul său se întrezărea o umbră care anunța să devină tot mai întunecată, tot mai mare. "Te-am întrebat ceva, domnule Bîlbîie, sau trebuie să repet?" Vocea era aceeași, tonul iritării îl recunoșteai imediat. "Vă rog să mă scuzați, dar mă gîndeam să răspund cît mai precis. Prințul Pangratty m-a introdus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stafide. Nu era bolnav, nu ținea nici un fel de regim, dar iaurtul și plăcinta caldă îl făceau să se simtă cu adevărat bine dispus, capabil să reziste pînă aproape de orele 18 în cămăruța lui cu telefon din aripa cea mai întunecată a clădirii în care fusese instalat Serviciul încă de la înființare. Lui Radul Popianu nu-i venea să-și creadă ochilor. În fața lui, aplecat peste borcanul de un sfert de litru, mînuind lingurița cu coadă lungă, argintată, mînca preocupat, cu înghițituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihail nu-l putea întrezări din cauza întunericului în care se afunda. Ceea ce-l neliniștea profund era chiar amenințarea acestui întuneric. O amenințare pe care o simțea chiar în viața sa, cu cît înainta, cu atît jur-împrejurul său era tot mai întunecat, iar firul de lumină pe care îl urma, care se năștea întotdeauna cu o clipă înaintea pasului ce-l avea de făcut, devenea tot mai subțire și mai tremurător. Știa că la capăt se afla ceva care nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încurce în propriile gesturi ori gînduri. Era o descoperire colosală a lui Mihai Mihail, și el era omul care putea să o exploateze fără să dîrdîie de frică la rîndul său. Șerban Pangrătty își mută privirea, Mihail era în continuare întunecat, din ce în ce mai pămîntiu, cu sprîncenele încruntate, cu toate că se străduia să schițeze cu buzele vineții, crăpate de o febră apărută din senin, un zîmbet-rînjet. Sigur că nu-i venea ușor, trebuia să-și apere și morții, nu doar pe cei vii, contrazicîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și mai ales nu eram deloc în situația să-l pot ajuta. Trebuie să vă spun, domnule Mihail, că locotenentul Georgescu e un om în preajma căruia nu e bine să stai prea mult. Are o tăcere și privire atît de întunecată, încît poate dărîma pe dinlăuntru orice suflet. Este înspăimîntător și la vedere, nici nu știu cum l-au primit la școala de ofițeri. Cenușiu-vînăt la față, ochi mici, negri, ascunși de sprîncene stufoase și gene dese, ca niște perdele, încît nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
morților - fără Îndoială inspirată dintr‑un precept biblic - În ideea de a se Îndrepta nedreptatea umană, ca toate făpturile Domnului să primească un loc egal În viața veșnică. Mi‑am dat seama că Enciclopedia n‑a pătruns până În Îndepărtatele și Întunecatele vremuri istorice, Începuturile acelei scrieri datând cam de prin anul 1789. Acea bizară castă de erudiți trebuie să fi avut pretutindeni prin lume tot felul de adepți care scormoniseră prin pomelnice și prin biografiile oamenilor, cu tenacitate și discreție, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
piept pe câinele Kitmir, ca pe mielul jertfit, ca pe un idol păgân, purtându‑l peste abisuri și hăuri, ținându‑l la piept ca un păstor cuvios, cu ochii‑n pământ, neîncumetându‑se nici el să se uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși pe jumătate, aproape stinși. Nici el, Dionisie, nu putea prinde privirea lui Kitmir, chiar când băiatul se oprise lângă el la intrarea În galeria Îngustă, ca să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și cu grădină de jur Împrejur. Dar Înăuntru... Băncile (pentru că li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c‑un centimetru, cine naiba mai știa, dar la fel de Întunecate, de un verde Închis, și tot așa de răzuite, zdrelite, cu pete de cerneală și cu crestături care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decât verdeînchis (cum fusese cândva), roasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să ajungă ceva în viața trebuia să se așeze într-un loc cu cer senin și să-și dedice câteva ore studiului stelelor, încercând să memoreze locul pe care îl ocupă acestea în fiecare moment, în trecerea lor pe bolta întunecată a cerului. Tapú Tetuanúi n-avea cum să știe, căci nimeni din jurul său nu stia și nu era în măsura să-i explice, ca acela era cerul cel mai înțesat de stele din câte există. Însă acesta era adevărul. În comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pradă, însă atunci când vârfurile ascuțite ale țărușilor, făcuți din lemnul foarte dur de aito, începură să-i perforeze intestinele, introducându-i în sânge veninul de Nohú, se scutură tot și, cu o violență zvâcnire a cozii, se scufundă în apele întunecate, pierzându-se imediat în beznele adâncimilor. Doar atunci Vahíne Tiaré își dădu frâu liber lacrimilor. Faptul că, pentru moment, Teatea Maó dispăruse în adâncimi nu însemnă nicidecum că nu se putea întoarce în orice clipă, căciveninul de Nohú, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și Tovarășa Lătrău se așază și spune: — OK. Spune: Dă-i drumul. Cu toții lăsaserăm bilete cu explicații în dimineața aia. În zori. Strecurându-ne în vârful picioarelor, cu valizele după noi pe scări întunecoase, apoi de-a lungul străzilor lungi, întunecate, având drept companie doar camioanele de salubrizare. Nici n-am văzut răsăritul soarelui. Pe scaunul de lângă Tovarășa Lătrău, Contele Calomniei scrie ceva într-o agendă de buzunar, cu ochii sărindu-i de la ea la propriul stilou. Și, aplecându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
porumb, privindu-ne pe toți în oglinda retrovizoare, mestecând sarea și grăsimile, spune: — Cum așa? Directoarea Tăgadă își mângâie pisica. Doamna Clark își mângâie sânii. Domnul Whittier, scaunul lui cromat cu rotile. Sub un felinar, la colțul următor, așteaptă silueta întunecată a altui scriitor aspirant. — Cel puțin Anne Frank, spune Tovarășa Lătrău, n-a trebuit să meargă în turnee de promovare a cărții ei... Și Sfântul Fără-Mațe apasă frâna și rotește volanul să tragă pe dreapta. Obiective turistice Un poem despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și sub pielea subțire, alb-albăstrie, a șarpelui se zăresc cocoloașe de hrană pe jumătate digerată. Asta e singura explicație rezonabilă. Un groaznic monstru marin, un șarpe marin care n-a văzut niciodată lumina zilei, stătea ascuns în gura de scurgere întunecată, așteptând să mă înfulece. Așa că... dau cu piciorul în pielea lui alunecoasă, elastică, plină de gâlme și vene, și pare că iese și mai mult din gaura de scurgere. Acuma e lung cam cât piciorul meu, dar tot se ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
am ieșit, Agentul Ciripel ne spune: — Zâmbiți. Ceea ce domnul Whittier ar numi camera din spatele camerei din spatele camerei. În prima clipă a noii noastre vieți secrete, lumina ne izbește atât de repede și cu atâta strălucire încât întunericul e și mai întunecat decât bezna. Momentul ne găsește agățându-ne unii de alții, clipind orbi, dar încrezători, în vreme ce vocea doamnei Clark ne conduce prin ușa de oțel. Momentul acela video: adevărul despre adevăr. — Simțul mirosului e foarte important, spune Mama Natură. Purtându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu atingi niciodată arcul părții dorsale a piciorului stâng. Și mai ales nu zona lui extrem stângă. Dar nu-ți spun și de ce. Asta-i diferența dintre terapeuții care lucrează pentru partea luminoasă a branșei, față de cei care aleg partea întunecată. Te duci la școală să studiezi reflexologia. E știința manipulării piciorului uman pentru a stimula anumite părți ale corpului. Se bazează pe ideea că trupul e împărțit în zece meridiane energetice diferite. Degetul mare de la picior, de pildă, e legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]