1,988 matches
-
și cu mai multă forță, și soneria emise un șuierat strident, impertinent. Ușa se deschise și întreg cadrul ei se umplu de silueta masivă, groasă, a filozofului. John Robert nu spuse nimic, dar se dădu îndărăt, cu stângăcie, în holul întunecos, pentru a-i face loc lui Tom, care păși, cu aceeași stângăcie, în spațiul din fața lui. Afară, lumina scânteietoare de aprilie dezvăluia un cer albastru, pufuri de nori albi, grăbiți, mărul din grădină torturat de vânt, un gard părăginit, știrb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înota, înota. Cu un minut înainte cățelul înota pe lângă el, și acum pierise ca înghițit. Valurile se bombau și se ridicau înalte cât niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se considere imbecil și anost, când sufletul îi clocotește de fantezii uluitoare? Cum avea să se termine totul, cum putea să se termine totul? George își spunea: „Sunt ca un câine turbat care s-a năpustit, urlând, într-o cămară întunecoasă. Cel mai bun lucru care mi s-ar putea întâmpla ar fi ca proprietarul meu să aibă curajul să mă înșface de ceafă, să mă smulgă afară și să mă împuște. Dar cine-i proprietarul meu?“. Răspunsul era limpede. Așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gazette îi scrisese lui Hattie, solicitându-i un interviu. Sper că i-ai spus un „nu“ categoric. Bineînțeles. Hattie avusese un vis urât cu o noapte înainte, un vis care continua să o obsedeze. Se făcea că într-o prăvălie întunecoasă observase pe un raft de sus ceva mic, roșu, translucid, care întâi i se păruse a fi o insectă hidoasă. Dar vietatea începuse să fâlfâie din aripi și atunci își dăduse seama că e o mică bufniță, foarte frumoasă. Bufnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu amărăciune. Își înălțase mâinile, încercând să o prindă, temându-se totodată să nu-i facă vreun rău. O voce îi tot spunea: „Dă-i drumul pe fereastră!“. Dar Hattie știa că genul ăsta de bufniță trăiește întotdeauna în camere întunecoase și că dacă i-ar fi dat drumul afară ar fi murit. Pe urmă privirea îi căzuse pe un alt raft, unde văzuse, cu groază, o pisică stând la pândă, gata să se repeadă la bufniță. Ești cam tulburată astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zis că sufleul îi era măcinat de o pasiune extrem de romantică și poetică. Fusese căsătorit, dar soția îl părăsise cu multă vreme în urmă, lăsându-l fără copii, iar cariera de cântăreț, cândva promițătoare, îi apusese. Locuia într-un apartament întunecos, la mansarda uneia dintre clădirile de cărămidă roșie de pe Knightsbridge. Lui Emma îi plăcea apartamentul, care-i amintea de cel al mamei lui, la Bruxelles, deși acesta din urmă era mult mai mare și plin de mobilă grea, belgiană. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu va mai dori să examineze nimic îndeaproape. Voia să-și petreacă restul vieții în pace, printre oameni care nu examinează lucrurile îndeaproape. Ajunse la Druidsdale și vârî cheia în broască. Îi tremura mâna. Deschise ușa și intră în holul întunecos. Se opri brusc. Ceva era în neregulă. Ceva se afla acolo. Ceva îngrozitor. Scrută întunericul. Stella ședea pe scări. — Hello, George. — Oh, Dumnezeule! George se lăsă să cadă pe unul din scaunele din hol. — Îmi pare rău că am picat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rău. Și pretinzi că iubești animalul ăsta? — Da, îl iubesc. — Mă umilești ca să mă poți iubi. Asta nu-i iubire. E ca și când ți-ai tortura animalul. Genul de situații care îl interesează pe N. Rămaseră un timp tăcuți în holul întunecos, Stella șezând pe scări, iar George pe un scaun, lângă ușă. Nu stătea cu fața spre Stella, ci spre un vechi cuier victorian, ornamentat, pe care-l cumpăraseră împreună la o licitație, pe vremea când erau logodiți. Vezi, am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la socoteală și mezaninul de pe strada Cazărmii. Din stradă, deschizând o ușă decupată într-o poartă grea de fier forjat dar dublată de tablă vopsită în verde, pătrundeai, pășind peste un prag înalt aproape cât un pârleaz, într-un gang întunecos din care, în numai câțiva pași ajungeai într-o curticică interioară. Iar acolo, printre zidurile blocurilor din jur, te-ai fi simțit ca pe fundul unui puț dacă n-ar fi fost fațada să-i zicem a blocului unde locuiau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ele. Să fi fost curtea unei case părăsite? Sau la gardul nostru se termina orașul și începeau vestitele pădurici de salcâmi, fără umbră și pline de praf, pe care nimeni nu le iubea? Odaia cea mare a casei era una întunecoasă fie că n-avea ferestre, fie că, mai degrabă, avea o singură fereastră pe care o țineau, dintr-un motiv oarecare, mai mult închisă, și anume cu oblon, decât deschisă. Iar în mijlocul odăii se căsca o gură de beci care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nori o pânză cenușie și deasă întinsă peste oraș. Ferestrele de pe latura lungă a clasei dădeau tot în Strada Principală, ca și anul trecut. Se vedea capul bulevardului Regina Elisabeta, cu castanii lui deși, afundându-se ca într-o pădure întunecoasă. Cătălin stătea de vorbă cu Nelu Manolache. Îl întreba: Noaptea tu visezi întâmplări? Eu visez locuri. Nelu Manolache râdea: Eu îl visez pe tata că vine și mă croiește c-un băț pe spinare. Aș zice că-s întâmplări, nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o conversație strict privată. Ieși pe culoar, pe care îl coborî pe gânduri și deschise ușa spre coridor. Îi văzu pe studenți, adunați în grupulețe, sporovăind în voie și râzând. Ieși pe coridor și închise ușa în urma sa. Coridorul era întunecos și foarte înalt. Trecu printre colegii săi și nimeni nu-i dădu nicio atenție. Se îndreptă spre palierul scării, unde lumina venea, discretă, dinspre curtea interioară a Universității. GETA Paul a întâlnit-o pe Geta, întâmplător, într-o cofetărie de pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și clădirea alăturată, unde se afla o cafenea cu mese scoase pe trotuar, unde probabil că poposeau actorii după spectacol, dar pentru Paul era prea puțin important ce făceau ceilalți actori după spectacol. El aștepta la capătul gangului. Gangul era întunecos și din el tăcerea adia spre stradă, împinsă de suflul vântului Zefir din Primavera lui Boticelli, acolo în dreapta tabloului, îndreptat spre Cloris, pe care voia s-o fecundeze, să-i insufle rod și s-o prefacă în zeița Flora a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
încoace. Mărunțică, cu o legăturică de buruieni în pestelcă, a pornit cu pas grăbit spre casa lui Toaibă... Îndată a înghițit-o întunerecul. „De-ar ajunge la vreme! Oare Maranda mai poate de durere?” - gândea în timp ce pășea șchiopătând pe ulița întunecoasă. Un gând fugar i-a străbătut mintea: „Numai pe front umblam așa prin beznă. Aici de bine de rău cunosc drumul, dar acolo la fiecare pas te putea aștepta o groapă, un șanț, un gard de sârmă ghimpată... tot timpul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a sensibilității ISO. Aceste efecte devin foarte supărătoare la fotoreceptori sub 4×4 microni. Pe de alta parte, fotoreceptorii de dimensiuni mari suferă de aliasing.( Este vorba de defecte ale imaginii care constau din apariția unor linii alternativ luminoase și întunecoase care apar - paradoxal - dacă obiectivul este de bună calitate. ) Pentru combaterea aliasingului se folosesc filtre anti- aliasing care “blurează” imaginea și reduc rezoluția. Rezoluția senzorului este foarte importantă, un senzor de 2 Megapixeli fiind un minim rezonabil. Un asemenea senzor
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
parțial va deveni Totul. Când omul era copil, el vorbea ca un copil, înțelegea ca un copil, gândea ca un copil; dar când a devenit om, el a dat deoparte toate lucrurile copilărești. Acum vedem prin ceață și prin afirmații întunecoase. Acum cunoaștem parțial, dar când vom fi venit în fața lui Dumnezeu nu vom mai cunoaște în parte, ci exact așa cum am fost învățați de El. Și acum, rămân acestea trei: credință, speranță și dragoste, dar cea mai mare dintre acestea
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
dormi și unul și altul. Am ascultat-o, incapabil de a mă opune voinței ei. Mergeam încet, fără grabă (deși se făcuse ora unu), ca atunci când ai de străbătut un drum lung. Ne duceau mai mult pașii pe străzi ocolite, întunecoase, pustii... După două ceasuri de umblet, în sfârșit, am ajuns acasă. În bucătărie era lumină. Zamfira nu se culcase, ne aștepta încă. ― Conița e la spital, a lovit-o o mașină, dar nu-i nimic grav. Peste câteva zile se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lor; și vor ști că Eu sunt Domnul." $30 1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel: 2. "Fiul omului, proorocește, și spune: "Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Văitați-vă!... Nenorocită zi! 3. Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, zi întunecoasă: aceasta va fi vremea neamurilor. 4. Sabia va pătrunde în Egipt, și în Etiopia va fi groază, cînd vor cădea morții în Egipt, cînd i se vor ridica bogățiile, și i se vor răsturna temeliile. 5. Etiopia, Put, Lud, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pereții erau umezi și aici, pe un pat de fân, S-a născut Fiul lui Dumnezeu: „Nu s-a născut într-un palat, Ci într-o Peșteră săracă, El care lumea a creat, Găsit-a loc ca să Se nască!” Peșterea întunecoasă s-a umplut de o lumină Dumnezeiască, ce venea de la Pruncul Iisus. Pe cer a răsărit o Stea, mai strălucitoare decât toate stelele, o Stea inteligentă, care de fapt era un înger, și care călătorea pe bolta cerească pentru a
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
de bătrân, coborâ și se așeză pe un braț de fân și fără să dea semne că ar avea dureri, născu un Prunc. Acesta era cel mai frumos Copil pe care-l văzuse cineva vreodată. Peștera, care până atunci fusese întunecoasă, străluci de o lumină dumnezeiască, ce venea de la Cel Nou-Născut. Mai mult, prin crăpăturile Peșterii, pătrunseseră mii de raze de la o Stea care oprise deasupra ei, și care luminau ca ziua. Femeia, pe care, după cum am aflat însoțitorul ei o
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
caracter rezistent, totul să cedeze patimei momentane, apetiturilor momentane, ba chiar stării timporare de corupție. [PERSOANĂ NEIDENTIFICATĂ] Condiția mea a fost să mi se dea odaia cu cabinetul. Nu s-a putut, pour cause. Din cauza asta stau într-o odaie întunecoasă, pe care plătesc o sumă cât costă pe an casa întreagă. E insuportabil. Câni, pezevenghe, futălăi (între vite ter * de... ), slugi stupide, o lipsă absolută de serviciul cel mai elementar, toate acestea mă desperează. Am să vorbesc cu Simțion 353
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și a mers înapoia lor, și stîlpul de nor care mergea înaintea lor, și-a schimbat locul, și a stat înapoia lor. 20. El s-a așezat între tabăra Egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. 21. Moise și-a întins mîna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vînt dinspre răsărit, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
că... indivizi nedemni de poziția lor bipedă îi deschid calea spre scara de marmură a istoriei. În ,,Nebunii aceștia”, autorul zidește în slove de aur chipul bărbaților luminați ai elitei noastre, care au trecut prin școli înalte și prin pușcării întunecoase. Ei sunt partea cea mai lucidă și mai decisă a națiunii pentru construirea unei lumi fără cătușe și căluș. Ei s-au legat să cheme dreptatea peste acest pământ însângerat. Și...câte n-ar mai fi de spus despre acest
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
prejudecăți. Întrebarea e dacă pot conta pe sinceritatea de care am nevoie. Cum zice doctorul Luca, nu e deloc simplu să-ți descarci sufletul cum ai răsturna un sac. E de ajuns să-mi imaginez subconștientul meu ca o grotă întunecoasă prin ungherele căreia își țes pânza păianjenii, că încep să mă codesc. Ce spun? Cât spun? Sunt îndoieli de care mă jenez și neputințe pe care aș prefera să nu le știu. O pudoare egoistă, mai puternică decât dorința mea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zâmbet neputincios. 58. Julius intenționa de mult timp să meargă la o prezicătoare de care-i vorbise doctorul Luca. Pentru a ajunge acolo, trebui să treacă printr-un cartier pestriț și zgomotos, cu străduțe strâmte, legate între ele de ganguri întunecoase, unde tânărul custode avu surpriza unui alt Asybaris, cu totul diferit, parcă fără griji sau, dimpotrivă, hotărât să le uite. La fiecare pas, se văzu asaltat de vânzători ambulanți care își lăudau, țipător, marfa. Un bărbat, cu făină pe față
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]