7,848 matches
-
bine să forțezi metalul, îl sfătuise domnul J.L.B. Matekoni de fiecare dată. Dacă te impui cu forța, metalul ripostează. Ține minte măcar asta, dacă nu reții nimic altceva din tot ce te-am învățat. Totuși, ucenicul continua să demonteze bolțurile învârtind șuruburile în sens invers și îndoia flanșele dacă nu se aliniau ca lumea. Nici o mașinărie n-ar trebui tratată în felul acesta. Fetița, însă, era altfel. Înțelegea sensibilitatea unui motor și, într-o bună zi, fără urmă de îndoială, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
copilaș curios, cu muci la nas, îi aruncă lui Mma Ramotswe priviri furișe, de după o masă, apoi se ascunse chicotind când ea îi zâmbi. Urma trecerea frontierei și coada ce înainta greoi în fața clădirii albe în care funcționarii în uniformă învârteau formulare prost tipărite și ștampilau pașapoarte și permise de trecere, plictisiți și formali în același timp. Odată încheiate formalitățile, își începu ultima parte a călătoriei, dincolo de colinele de granit ce se pierdeau în zarea albastru-deschis, printr-un aer care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Se furișă în camerele lor și le ascultă respirația liniștită și le mirosi sudoarea dulce de copii adormiți. Apoi, sfârșită de oboseală, se rostogoli în pat, văzându-se cu ochii minții încă la volan, cu ochii continuând să i se învârtească îndărătul pleoapelor închise. A doua zi dimineață, lăsă copiii în grija lui Rose și se duse la birou devreme. Mma Makutsi ajunsese înaintea ei și bătea la mașină plină de zel, un raport. — Domnul Letsenyane Badule, o anunță. Redactez raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
gândac de colorado pleoștit de la piatra vânătă de primăvară. Promițător. ... să nu-mi spui mie Grigore dacă o să se mai ia cineva de mata, o să vezi c-o să tremure carnea pe ei de frică. Când ai un necaz, îl mai învârți puțin pe deget. Ei, dom’ profesor, dac-ai ști câte știu eu, ți s-ar face părul măciucă. Dar m-am gândit că mai bine aș merge la Anatol, așa că am luat-o spre malul Bahluiului. Nu mai știam nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cerc de sticle cu șomoioage de paie... și-a dat foc la paie, pe rând, dup-aia a început să scoată din sân ziare și să le aprindă... Ca fond muzical a fost imnul prelucrat manelistic. Mamă, ce mișto! Se-nvârtea prin fum și lătra sau guița. Din când în când se prefăcea că are crampe. Uhuuuuhuuu... Avea ceva în gură, un fel de pastilă care face bulbuci și, la urmă, i-a apărut o spumă verzuie care-i curgea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de mohor sub piele și suflam și, sub pod, le-am ținut la foc. Creșteau ca niște gogoși aruncate-n uleiul încins și pocneau, uite cum crapă! - Hâahâha... - Te place Muta! Muta... Muta... Ia pupă-l pe aschimodie... Aia se învârtea pe lângă noi, plimbând un cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat Mutei cercul să-l zornăie? N-ați avut treabă? - Ahâiii... - Muta vrea să stea cu tine, aschimodie! Ai gagică de-acuma! Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
duce înapoi în bazin, cine știe cât de departe. Nici apa nu e prea caldă, brrr, mă ia cu leșin de foame. Mi se-adună scuipatul în gură. N-am mâncat decât o felie de pâine cu magiun și apa suge, se-nvârte ceva în stomac. Plescăi, se face spumă, aș vrea să înot și eu până la malul celălalt, dar e prea adânc, peste doi metri. S-au înecat săptămâna trecută doi. - Tata, s-au înecat doi la ștrand... S-au aruncat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ștrand... S-au aruncat după ei, dar nu i-au mai putut scoate. - Ți-am zis să nu te mai prind pe-acolo, aschimodie! Ce vrei, să mi te-aducă acasă vânăt, umflat de apă? Au început să mi se învârtă toate în fața ochilor, mă văd purtat pe-o masă, cu burta-n sus, parcă țin apă și-n obrajii umflați și oricând pot să-i stropesc, dar îmi pare bine pentru că acuma o să mă plângă. O să se-adune toți, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
afumăm... - O să ne muște, i-am zis gâtuit de frică. Nu... - O să ne muște, o să ne muște... m-a maimuțărit. Faci pe tine? Am căutat prin cutii, am dat foc la niște Flacăra vechi și la una dintre piei, am învârtit-o în aer să-mprăștii cât mai mult fum și ne-am apropiat. Viespile au început să roiască furioase, au mai căzut pe podea zbătându-se, numai în ochi dacă nu și-ar înfige acul, poți să și mori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
l-a pisat turcu’ până l-a umplut de sânge și i-a scos măselele. A venit și Poliția, ăsta cred că s-a bucurat, da’ l-a bătut și Poliția. Și ce crezi că zice când îl întreabă ce învârtea pe-acolo? - Ce? - Că strânge bani pentru copiii bolnavi de cancer din România, c-așa-i el, milos, și-a început să fluture și-o legitimație... - Ei, pe mă-sa, nu se poate! - Să-mi crape ochii! Acu’ fac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe dinafară, cărămizile deja s-au înnegrit. Parcă e o găleată cu fundul în sus, c-o cruce-n vârf. - Cam mătăhăloasă... spun. - Au ridicat-o repede, cu bani de la oameni, dar nu prea mulți, aici îs șomeri. S-a învârtit însă preotul de niște parale de la românii din străinătate. - Bravo lui! - Ei, nu atât din dragoste pentru enoriași, din dorința de a-i aduce pe calea cea dreaptă, ci pentru că progenitura sa, un dobitoc patentat, dacă-i dai o dictare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de mai multe ori din cap, Încercînd să Îndepărteze efectele beției, Însă, deși Închisese și deschisese ochii de mai multe ori, acel zombi rămînea acolo, fantasmagoric luminat de o lună care aproape apunea la orizont. Se ridică În picioare, se Învîrti Încet În jurul negrului, admirîndu-i forța și Înfățișarea, și În cele din urmă Întinse mîna ca să-i pipăie mușchii și să se convingă că se afla Într-adevăr acolo, În fața lui, și, deși mort, continua să fie din carne și oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
găsit printre lucrurile norvegianului, iar Sebastián l-a scos pe mal... CÎteva pagini s-au udat, dar e Încă bun. Oberlus Întinse mîna, luă cartea groasă și grea, prinsă Între niște coperte de piele uzată și Închisă la culoare, o Învîrti În mîini deschizînd-o, studiind literele mici, cu o caligrafie perfectă, precum și paginile care rămăseseră nescrise. - Nu știu să citesc, recunoscu În cele din urmă, Înapoindu-i-o. Nimeni n-a vrut să mă Învețe, niciodată. Celălalt nu răspunse, Închise cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că aerul refuza să-i intre În plămîni, deschise mult gura, cu un strigăt mut, pe care nu reuși să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze, descoperi, neputincios, că vîrful macetei Îi pătrundea prin coasta stîngă și se Învîrtea cu furie, căutînd să-i facă ferfeniță stomacul. Încă agoniza cînd călăul lui Îl apucă de gleznă, Îl tîrÎ pînă la apă și Își Începu drumul de Întoarcere, trăgîndu-l după sine, ca pe o dovadă Însîngerată a indiscutabilei lui victorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că avea să sfîrșească prin a-l domina. Continuă să se Îmbrace, cu toate că asta Îi provoca durere, amărăciune și decepție, dar, În același timp, o plăcere profundă și bolnăvicioasă. CÎnd o văzu Îmbrăcată, o admiră Îndelung, o puse să se Învîrtească și să meargă dintr-o parte Într-alta a peșterii, apoi Îi ceru să se Întindă, fiindcă voia să facă dragoste cu ea Îmbrăcată În rochie. Nu o trînti pe pat, nici nu o aruncă pe jos și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o târfă la fel de mare ca sărmanul tău frate mort. În cutia de chibrituri era numele unui tip pe care nu-l cunoșteam și-un număr de telefon. — Asta nu-i singura pe care am găsit-o, a zis mama. Ce învârți? Eu nu fumez. I-o zic și eu. Cutiile alea de chibrituri se adună pentru că sunt prea politicoasă să le refuz și sunt prea păstrătoare ca să le arunc pur și simplu. Uite de ce-i nevoie de-un sertar întreg din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de copil. Înfășurați într-un veșmânt de botez. Apoi un pumn zornăitor de dinți de lapte. S-o fut, zice Manus, pe afurisita aia de Zână Măseluță. O cosiță de păr blond într-un medalion prins pe-un lănțișor, lănțișorul învârtindu-se, eliberat din mâna lui Manus ca un bola de prins vite, și dispărând în beznă. — A zis că-mi dă toate astea pentru că pur și simplu nu mai are loc pentru ele, zice Manus. Nu că nu le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și al prințului Șerban Pangratty. Era un pedestru, nu folosea termenul de "civil" pentru a nu se confunda el însuși cu soldățimea, dar sensul era același. S-a reîntors la grupul plin de entuziasm, lăsîndu-l pe Leonard Bîlbîie să se învîrtă cu un aer timid, chiar slugarnic în jurul tinerilor ofițeri, care se ridicau în vîrful picioarelor, se înghesuiau ca la o cursă de cal să-i vadă mai bine pe cei doi zburători. Balbo era fericit, ridicase deasupra capului mîna prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Serviciului. Dacă voia să-și facă treaba lui de om de încredere al lui Mihail, numai așa putea să o facă, amestecând binele cu minciuna, adevărul cu răul, toate la un loc, pentru a fi asemenea celor printre care se învîrtea. Și o făcea liniștindu-se că pînă la urmă lucrurile vor fi așa cum credea el, apa se desparte de uscat și binele de rău, iar asta se întîmpla acolo, în biroul lui Mihail, unde se iau hotărîrile importante. De buna-credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lopata, dar nu era chiar sigur, sigur. Intrînd în oștire au primit totuși niște garanții și o uniformă care le asigura o poziție socială. Un căpitan e cineva, chiar mai bătrîior fiind, e oricum mai mult decît unul care se învîrte toată ziua pe lîngă niște cuptoare de var ori pute a seu dacă e în branșa lumînărilor. O garanție e o garanție, de asta trebuie să țină cont. Ar fi trebuit să li se citească tuturor deștepților fragmentul ăla din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făceau parte din grupul maximalist între care, culmea, erau și niște femei. Nu-i arestaseră încă din motive tactice, dar se părea că o vor face în curînd. Știa că Stan Emanuel era destul de ponderat, dar peste capul său se învîrteau nori negri și furioși, iar unul era chiar cel care alcătuia starea de spirit a Ministerului de Interne. Inspectorii generali ai Siguranței, Vladimirescu și Parizianu, îi dădeau pe rînd telefon, erau convorbiri cu totul neoficiale, nimeni nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a doua. Iar a doua... A doua era cu adevărat o problemă periculoasă chiar și pentru el, șeful Serviciului, care nu se amesteca în nimic. Nu putea jura că știe cu exactitate despre ce era vorba, dar cu siguranță se învîrtea în jurul miezului fierbinte. A încercat de cîteva ori să sistematizeze faptele cunoscute și pe măsură ce făcea un pas înainte simțea că-l cuprinde teama. Era aceeași teamă pe care o simțise încă în vremea războiului, cînd era nevoit să traverseze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar totuși altceva decît autoritarismul care pusese stăpînire pe destule alte țări din continent, unele putînd fi un prost exemplu de urmat, fiind și vecine, Ungaria, Bulgaria, Polonia și nici Grecia lui Metaxas nu era prea departe. Cît se tot învîrtiseră partidele pe la guvern lucrurile erau limpezi, rău era că se învîrteau, dar era foarte bine că nimeni nu le împiedica să apară. Nu se băga, nu se amesteca, nici el, nici Serviciul, în afacerile de culise, în politicale, în combinații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țări din continent, unele putînd fi un prost exemplu de urmat, fiind și vecine, Ungaria, Bulgaria, Polonia și nici Grecia lui Metaxas nu era prea departe. Cît se tot învîrtiseră partidele pe la guvern lucrurile erau limpezi, rău era că se învîrteau, dar era foarte bine că nimeni nu le împiedica să apară. Nu se băga, nu se amesteca, nici el, nici Serviciul, în afacerile de culise, în politicale, în combinații, câteodată năucitoare, cum să se amestece, cînd toată lumea avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un neadevăr, dar o exagerare, Avramescu fiind chemat de cîteva ori de un prieten de-al său care era plotoner de ață la regimentul de gardă, să ajusteze pantalonii de uniformă ai flăcăilor care făceau de caraulă. Radul Popianu se învîrtea prin camera de burlac a lui Leonard Bîlbîie, plesnindu-și palmele de pulpanele hainei, repetînd la fiecare mișcare "taman ca un anarhist!" Arăta ca un funcționar de bancă, nimic mai mult, dar șleampăt. Costumul stătea rău și pe Bîlbîie, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]