3,639 matches
-
auzită de părinții Luminiței. Era imediat scoasă în stradă sub privirea mirată a acesteia, care nici măcar nu a recunoscut-o de colegă. Ofensată și rușinată, i-a povestit mamei ei, care la prima oră, era în fața clasei și îi povestea învățătoarei totul de la “A la Z”. Mi-am întors capul cu obrajii arzându-mi de bucurie că nu povestisem nimănui în afară de Tatiana, dar nu mică mi-a fost mirarea, când jumătate dintre băieți, roșii și transpirați, cred că de rușine, își
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
ea în casă. Încet am prins curaj și îi împingeam cu cotul caietele, când depășeau linia dintre noi și tot surâzând, ce semăna mai mult a rânjitul unui lup, o priveam și eu pe ea. Abia la sfârșitul anului, când învățătoare ne-a anunțat, cu părere de rău, că Luminița nu va mai fi colega noastră, am respirat toți ușurați și în loc să ne afișăm pe fețe un aer trist, ne-am trezit aplaudând-o. -Să-mi ții locul de lângă tine la toamnă
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
mine, care, speriată și ea, își sugea degetul cu disperare. „Ce proastă este” mi-am zis în gând și umflându-mi pieptul cu bucurie că cel puțin acest lucru nu-l făcusem niciodată, m-am așezat în rând. -Este tovarășa învățătoare! mi-a șoptit mami, după care s-a retras unde erau deja ceilalți părinți. Eram ultima, cu fetița care își sugea degetul și după ce eram cele mai scunde printre ceilalți, ne lăsam și genunchii moi, să nu fim văzute. În
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
deja ceilalți părinți. Eram ultima, cu fetița care își sugea degetul și după ce eram cele mai scunde printre ceilalți, ne lăsam și genunchii moi, să nu fim văzute. În mintea noastră credeam că dacă noi nu o vedeam pe tovarășa învățătoare, nici ea nu ne vedea pe noi. -Voi cele două cu codițe, veniți în față! am auzit-o când răsuflam fericite. Toate capetele s-au întors spre noi deodată. Am simțit că mi se topeau obrajii. Fetița de lângă mine și-
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
simțit că mi se topeau obrajii. Fetița de lângă mine și-a scos degetul din gură și cu ochii măriți de mirare că fusese văzută, s-a uitat la mine speriată. Am trecut printre ceilalți și ne-am oprit în fata învățătoarei. -Pe tine te cunosc! mi-a spus bucuroasă. M-am uitat la ea mirată, ezitând dacă trebuia să-i răspuns sau nu, pentru că mami îmi repetase toată vara că, la școală, trebuie să fiu politicoasă și să nu vorbesc decât
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
a trecut mâna prin părul meu, am respirat. Prinsesem curaj și m-am așezat mai dreaptă. Broboane de transpirație mi se prelingeau pe coloana vertebrală până în chiloți. Le număram în gând, când am ajuns la a șaptea am simțit mâna învățătoarei cum o caută pe a mea și am început să merg lângă ea. -În vârful picioarelor, fără zgomot și fără să vorbiți între voi! ne-a spus pe șoptite. Mergeam toți în vârful picioarelor, așa cum ne spusese și abia când
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
privit cu coada ochiului și m-am strâmbat. Am simțit că mirosea la fel de urât ca și Cartuș, când avea blană muiată de ploaie. -Vreau să văd dacă aveți toți abecedarul învelit cu hârtie albastră și caietele! ne-a spus zâmbind învățătoarea noastră pe care încet o recunoșteam. Era mai mult în vârstă decât tânără, destul de plină, cu părul tuns scurt și cu ochii de culoare închisă. Când zâmbea, închidea ochii și își strângea buzele roșii, care păreau o cireașă suspendată care
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
de cerneală care, nefiind bine închisă, și-a pierdut dopul și culcând ghiozdanul în bancă, a găsit de cuviință să-mi albăstrească și mai rău ziua decât era. Grasul a început să râdă ca un nebun și să strige: -Tovarășa învățătoare, fata asta a murdărit de cerneală banca, dușumeaua și uniforma, veniți repede! O să mă murdărească și pe mine. Când învățătoarea a ajuns lângă mine, barba îmi tremură, iar capul îmi ardea de privirea celor 39 de copii. Care mai de
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
-mi albăstrească și mai rău ziua decât era. Grasul a început să râdă ca un nebun și să strige: -Tovarășa învățătoare, fata asta a murdărit de cerneală banca, dușumeaua și uniforma, veniți repede! O să mă murdărească și pe mine. Când învățătoarea a ajuns lângă mine, barba îmi tremură, iar capul îmi ardea de privirea celor 39 de copii. Care mai de care scoteau cele mai crunte exclamații pe seama mea. Era o adevărată tragedie: caietele erau pătate, deci nu se mai puteau
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
iar atât de prețuitul abecedar pentru ochii mamei era îmbibat pe ici pe colo de lichidul ghinionist; numai aritmetica, în afară de petele de pe coperți, părea curată. -Sa nu plângi în prima zi de școală, o să-ți poarte ghinion! mi-a spus învățătoarea cu zâmbetul ei deosebit. Am înghițit în sec și de frica ghinioanelor, mi-am șters lacrimile cu mâna, uitând că degetele îmi erau pline de cerneală. De data aceasta lacrimile mele deveniseră și ele albastre, spre satisfacția clasei, care găsise
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
uitând că degetele îmi erau pline de cerneală. De data aceasta lacrimile mele deveniseră și ele albastre, spre satisfacția clasei, care găsise un alt pretext să se miște și să facă gălăgie. Am ieșit din clasă cu ghiozdanul și cu învățătoarea, dar nu înainte să-mi arunc privirea și să memorez măcar un cap care râdea de mine. Remarcasem unul slab și negricios și o fată care, fiind înaltă, era spre fundul clasei cu niște mâțe de coade pe care le
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
am întors în clasă cu ghiozdanul ud, cu abecedarul umflat de câtă apă înghițise curățându-i petele și fără caiete, care acum zăcea în coșul din wc-ul fetelor. Până la sfârșitul zilei am fost numai ochi și urechi la ce vorbea învățătoarea, scăpasem ușor în prima zi de școală. În ce mă privea, referitor la situația de acasă, nu-mi era frică: Fusese un accident care s-ar fi putut întâmpla oricui!”, asta după spusele învățătoarei. Din nenorocire nu prevăzusem că părinții
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
ochi și urechi la ce vorbea învățătoarea, scăpasem ușor în prima zi de școală. În ce mă privea, referitor la situația de acasă, nu-mi era frică: Fusese un accident care s-ar fi putut întâmpla oricui!”, asta după spusele învățătoarei. Din nenorocire nu prevăzusem că părinții ne așteptau la ieșire și că fiecare elev voia să-și dea importanță povestind, încă de la ieșire despre ghinionul meu cu sticla de cernelă. Într-un minut toate degetele copiilor erau îndreptate spre mine
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
voiam să-ți spun, mi-a răspuns mami puțin gânditoare și privindu-mă mai serioasă ca niciodată, a continuat: trebuie să înveți, să fii cuminte și atentă în clasă și să ridici mâna de câte ori știi să răspunzi la întrebările tovarășei învățătoare. Să nu uiți niciodată, cel mai ușor este să te faci de rușine! Am clătinat din cap ca și cum acesta era adevărul, gândindu-mă că, dacă nici câinii nu au mâncat școala, în schimb eu am să mănânc cartea, așa cum spunea
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
prima dată pe treptele școlii. Capitolul XII MAMI ÎMI DESCOPERĂ SECRETUL Dacă în prima zi fusesem prilej de glume și de râs, în cea de a două am fost motiv de invidie pentru unii și de admirație pentru alții. Când învățătoarea ne-a pus să recităm pe rând câte o poezie, nimeni nu a știut mai multe poezii decât mine și nimeni nu a știut să recite, cu intonații, versurile, așa cum am făcut-o eu. -Cine te-a învățat? m-a
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
a pus să recităm pe rând câte o poezie, nimeni nu a știut mai multe poezii decât mine și nimeni nu a știut să recite, cu intonații, versurile, așa cum am făcut-o eu. -Cine te-a învățat? m-a întrebat învățătoarea mirată de faptul că știam poezii pentru copiii din clasele mai mari. -Mami mă învață după cartea de citire a Marietei, care este în clasa a cincea! i-am răspuns rotindu-mi ochii mari în jurul meu, să văd reacția celor
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
mai mari. -Mami mă învață după cartea de citire a Marietei, care este în clasa a cincea! i-am răspuns rotindu-mi ochii mari în jurul meu, să văd reacția celor care, cu o zi înainte, văzuseră în mine o nătăfleață. Învățătoarea m-a privit cu admirație și după aceea m-a mângâiat pe păr în semn de răsplată. L-a pus apoi pe grasul de lângă mine să recite ceva. De data aceasta era rândul meu să râd: roșu ca un rac
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și el câteva rânduri. -Cățeluș cu părul creț! a început dintr-o dată fericit, dar râsul clasei i-a topit elanul și i-a blocat și cele câteva varsuri, care, în loc să-i iasă, stăteau agitate undeva în minte și în gât. Învățătoarea râdea mai tare decât noi, copiii. Fâstâcit, el nu înțelegea de ce râdeau până și cei care nu știuseră să recite o poezie. -Asta este o poezie pentru copiii de trei ani! i-am șoptit când se așeză dezamagit la locul
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
nu înțelegea de ce râdeau până și cei care nu știuseră să recite o poezie. -Asta este o poezie pentru copiii de trei ani! i-am șoptit când se așeză dezamagit la locul lui. Nu mi-a răspuns nimic, numai când învățătoarea și-a întors capul fără să-l vadă cineva, și-a înfipt mâna în coada mea și m-a tras așa de tare de păr, că fără să vreau am țipat. Ochii îmi erau plini de lacrimi, iar pamponul alb
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
vadă cineva, și-a înfipt mâna în coada mea și m-a tras așa de tare de păr, că fără să vreau am țipat. Ochii îmi erau plini de lacrimi, iar pamponul alb de la coadă zăcea deja sub bancă, atunci când învățătoarea, cu mâna înfiptă în urechea lui, îl punea la colț, cu spatele la clasă. Dintr-o dată nimeni nu a îndrăznit nici să mai respire. -Asta pentru prima dată; a doua oară cinci linii la palmă! i-a spus grasului pe un ton
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
bătaie, eram la fel de tare ca și un băiat. Cunoșteam de la Nini, un vecin mai mare decât mine cu patru ani, toate figurile de atac cu pumnii și cu picioarele, numai că, la școală, nu voiam să-mi stric reputația din moment ce învățătoarea avea grijă să-i pedepsească pe cei răi. -Am să te fac praf pe stradă! mi-a șoptit în prima recreație grasul, care se simțea umilit după statul la colț. -Încearcă! i-am raspus cu indiferență și lăsându-l cu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
grasul ar fi acceptat să ne batem în poartă școlii în mod sigur aș fi fost în locul lui acum, cu palmele încasate și rușine în fața copiilor, care făcuseră cerc în jurul nostru. -A tras-o de coadă în clasă și tovarașa învățătoare l-a pus la colț! a îndrăznit o colegă să spună. -Să mor dacă o mai bat! a apucat să mai spună grasul, când mîinile profesorului se îndreptau spre urechile lui. -Dacă te iartă ea, te iert și eu! i-
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
de fapt, nu făceam decât să recit lecțiile, fără să știu exact unde se afișau cuvintele. A doua zi am plecat la școală cu frica în sân. O auzisem pe mami când îi spunea lui tăticu că era nemulțumită de învățătoarea că nu descoperise că, de fapt, nu făceam decât să recit lecțiile, fără să știu unde se afișau cuvintele. Abia după prima recreație am văzut-o pe mami la școală. Învățătoarea se uită la ea înmărmurită și nu-și credea
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
când îi spunea lui tăticu că era nemulțumită de învățătoarea că nu descoperise că, de fapt, nu făceam decât să recit lecțiile, fără să știu unde se afișau cuvintele. Abia după prima recreație am văzut-o pe mami la școală. Învățătoarea se uită la ea înmărmurită și nu-și credea urechilor ce auzea. Cum a ieșit mami din clasă, eram lângă ea la catedră și dacă de la mami scăpasem cu câteva palme la poalele rochiei, de la învățătoare am luat cinci linii
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
pe mami la școală. Învățătoarea se uită la ea înmărmurită și nu-și credea urechilor ce auzea. Cum a ieșit mami din clasă, eram lângă ea la catedră și dacă de la mami scăpasem cu câteva palme la poalele rochiei, de la învățătoare am luat cinci linii la palme: trei la stânga, două la dreapta. Linia era pătrată și lată de un centimetru; la prima linie mi-am întors palma de durere și mi-a venit peste degete. În mai puțin de un minut
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]