2,811 matches
-
Tiranului, dintre care merită povestită următoarea: Primăvara, vineri, pe la șase seara. Cișmigiul era, tot, numai liliac înflorit. Ne-ntorceam de la liceu, unde avuseserăm repetiție la cor, un grup de vreo patru-cinci colegi, care locuiam în același cartier. Mergeam agale, cu șapca pe-o ureche, pe aleea trandafirilor, paralelă cu Bulevardul Schitul Măgureanu, fericiți că a doua zi este sâmbătă și se sfârșește încă o săptămână de școală! Și cum atât podoaba de mov și alb a ciorchinilor înfloriți, cât și parfumul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un aparat de depistat purici, acceleratorul gnosologic pentru făcut de-adevăratelea doctori în științe și un antivirus care depista inclusiv sursa lansării virusului, complementar, ștergând orice fișier piratat. Pentru a ușura societatea de o povară, concepuse și spartan frontal, o șapcă cu biocurenți τ. Cei cu C.E.S., deficiențe psihice sau motorii o puneau pe cap și creau impresia normalității. La un preț derizoriu, sefe-ul lui Haniak a dus la avantaje macronomoeconomice imense. Până acum se știe că nu a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
clădirile de care tramvaiul se apropia și apoi le lăsa în urmă. A coborât la stația unde în tramvai nu mai rămăseseră decât trei persoane. A recunoscut clădirea spitalului și s-a îndreptat într-acolo. La poartă, un nene cu șapcă și cu haine negre ridica și cobora o bară colorată în roșu și alb ori de câte ori intra sau ieșea o mașină. Când a vrut să se strecoare neobservată spre intrarea în spital a oprit-o acel domn întrebând-o: Unde mergi
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
iar dacă avocatul are nenorocul de a fi nevoit să călătorească, se interesează de apartenența la castă a oricărui posibil bucătar. „În această epocă de degradare“, scrie el în apreciatul studiu Pericolele bucătăriei moderne, „este, din nefericire, indicat să porți șapcă de polițist, dacă vrei să descoperi cât de bun este un bucătar, pentru a nu-ți primejdui bunăstarea spirituală“. Pandit Razdan evită să dea mâna cu judecătorul englez în timpul ședinței și asta îl face să aibă reputația unui radical. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ambalaj. Maiorul gesticulează impacientat, făcându-i semn să-l deschidă. În interior, găsește un set de haine englezești: pantaloni scurți, o cămașă albă de bumbac, ciorapi de lână lungi până la genunchi, jartiere. Se mai află acolo o cravată și o șapcă, ambele cam vechi și decolorate, cu același model în dungi albastre și roșii, ca vinul. — Cel puțin nu mai arăți ca un circar. Ce mai aștepți? Îmbracă-le. După câteva minute, Pran este îmbrăcat ca un școlar englez, cu excepția pantofilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
l aruncă lui Pran. — Citește cu voce tare. Pagina o sută douăzeci și șase. Expirând puternic, se așază înapoi pe scaun. Este o colecție de poezie, uzată, pătată de cerneală. Pare o carte de școală, datând din aceeași perioadă ca șapca și cravata maiorului. Pran o deschide la pagina indicată și începe să citească cu voce tare: „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dăspăruseră toți.“ Privett-Clampe pufnește dezgustat: — De unde, dispăruseră, nu dăspăruseră, găgăuță! Încearcă din nou! „Băiatul rămăsese pe puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bobby îi simte privirea în ceafă. Aceeași întrebare nerostită: nu ni te alături? Bobby observă că tinerilor naționaliști le displace costumul lui bine croit și accentul său mai mult născocit care contrastează atât de mult cu costumul lor indian, cu șapca de la Congres, kurta albă și ackhan-ul cu guler înalt. Într-o seară, când abia plecase (să piardă vremea pe la Byculla, ca s-o mai vadă pe fata de la hotel) câțiva dintre ei îi apar în cale, oprindu-l. Frate, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
stația adormită de din Chopham, aceste zile au apus de mult. Chopham Hall se află undeva pe la mijloc în ierarhia școlilor englezești, sub Harrows, Eaton și Winchester, deși este încă destul de sus pe scara socială pentru ca sătenii să-și ridice șapca în fața tinerilor studenți, chiar dacă scuipă după ce aceștia au trecut. Lui Jonathan, Norfolk i se pare foarte departe de Londra. Străbătând peisajul de provincie, își amintește de Punjab și aceste amintiri îl fac să nu se mai simtă bine. Când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zone sunt ferite de lumină prin jaluzele de pânză. Altele sunt atât de aburite, încât nu poți vedea înăuntru. Un sistem complicat de țevi trece peste pietriș, pompând căldura în afară. În cele din urmă, Jonathan observă o figură cu șapcă galbenă, care se mișcă. După alte incursiuni, descoperă o ușă și este transportat înapoi în sezonul ploios în India unde aerul este greoi, umed și dens ca o pânză. Doctorul Noble, directorul școlii, specialist în orhidee, este implicat în actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alții purtând banderole, pe care scrie Forțele de Apărare. Se îndepărtează de ei și iese din mulțime, întorcându-se la timp să vadă un steag roșu fâlfâind în mijlocul luptelor. Un alt grup de atacatori vine spre ei, sunt tineri cu șepci și cămăși simple, plebee, cu eșarfe roșii legate în jurul gâtului. O ia la goană pe o stradă laterală, iar tinerii speriați de la Oxford, vin după el. Zgomotul și haosul rămân undeva în urmă, apoi nu se mai aude nimic, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nesigur pe câteva cuvinte, cu un rictus. Jonathan nu înțelege ce spune omul, dar nu-și poate lua ochii de la el. Unul după altul, apar personajele pe care le întruchipează. Unul cu o voce profundă de bariton. Altul cu o șapcă mică și un fel autoritar de a vorbi. Fiecare durează câteva secunde, un minut. Fiecare îl șterge pe cel dinaintea sa. Omul mic de statură se transformă în toți acești oameni, identificându-se atât de bine cu ei, încât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o pudră albă pe mâini dintr-o pungă pe care o are la centură. Alteori, rămâne atârnat cu nonșalanță într-o singură mână, suspendat la o înălțime de câteva sute de picioare. Coboară rapid și Jonathan observă că roșul de la șapca și cizmele lui este incredibil de bogat și strălucitor...următorul lucru pe care-l observă sunt figurile Fotse cu ochii apoși, bărbați marcați de spirale de cicatrice fine, mai multe mâini îl susțin, eșarfele se flutură în semn de izbândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sub picioare, iar tavanul are formă de cupolă. Flăcările focului îl ajută să vadă că peștera este decorată cu mii de amprente roșii, o boltă de mâini roșii, brusc umbrită de capetele care se apleacă asupra lui, unul care poartă șapcă roșie, bătrânul care agită cu mișcări spasmodice niște inele de os cu figuri de păianjen și îi cântă ceva la ureche. Se simte ridicat de niște mâini, apoi, încet, este dezbrăcat, simte degete străine care-i desfac nasturii, apoi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bucățică de piele, desfăcându-i și fesele, ridicându-i scrotul, deschizându-i gura, suflându-i în nări și urechi, dându-i înapoi prepuțul, ridicându-i brațele și răvășindu-i părul. În acest timp, figura aceea care debordează de energie, cu șapca roșie, se leagănă în câmpul lui vizual apoi în afara acestuia, zornăitul oaselor se aude în urechea lui, incantațiile circulă în jur, apoi bătrânul face o pauză ca pentru a mai scoate ceva nou din interiorul său, reluând la nesfărșit ciclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în India . Termenul are conotație peiorativă, fiind deseori folosit pentru a descrie o femeie insuportabilă, care vorbește tare, cu senzația că are mereu dreptate. Termen Urdu care descrie un eveniment în cadrul căruia poeții își citesc cele mai recente creații. Vânătoare. Șapcă plată cu vizor. Se mai numește caschetă africană. Caschetă ciclindrică împodobită cu pene și pampon, cu vizieră metalică. Era purtată și de husari. Doctor. Doamnă de rang înalt la curte. Oală. Un joc de societate în care un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe fața lui, pe loc fu înlocuită cu aerul unei dezamăgiri. Se așeză din nou pe scaun și-și trase cracul rebel în sus. Dînd scurt din mînă, zbîrci din mustăcioara bine plivită și, cu un deget, își plesni cozorocul șepcii spre tavan. Declară solemn: - Tovarășu’... Sînteți un om de bază care cel mai bine și ne pare și nouă la fel. Copiii vă așteaptă. Luați în primire, ridicați problema și Sfatul popular vă acordă sprijinul lui. Comuna noastră, pot zice
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lui Costică Fărocoastă care mereu făcea teren. Numai în acest fel modest și fără strălucire mi-am adus contribuția la transformarea socialistă a agriculturii. Curînd, la Dobrina, munca pentru colectivizare fu întărită cu noi activiști. Înalt, gras, cu ochelari și șapcă scămoasă, șeful celor trimiși de la raion se numea tovarășul Șoptelea. Dînsul nu pierdea, precum grecul, vremea cu argumente. Studia dosare. Cineva bătuse un paznic; altul luptase pe frontul de est; cutare a furat un sac; unul își tăiase porcul contractat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică care se întîmplă în jur, primarul atrăgea atenția asupra nivelului slab ce domnește în rîndul organizațiilor comunale, ceea ce va pricinui la recoltă. Trebuie să se aibe în vedere
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
afiș care atrăgea atenția asupra protecției muncii: bocanci cu tălpi groase, ca să nu poată fi străbătute de așchii ascuțite de metal, halat albastru Încheiat cum se cuvine la toți nasturii, iar pe cap, În loc de bascul de pe afiș, Îmi pusesem o șapcă franțuzească din velur, foarte frumoasă, deși nițeluș tocită. Șapca aia - dar uite că intru În altă poveste și nu vreau - o aveam de la o mătușă a mea de la oraș, care și ea o căpătase de la o cumnată a ei, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tălpi groase, ca să nu poată fi străbătute de așchii ascuțite de metal, halat albastru Încheiat cum se cuvine la toți nasturii, iar pe cap, În loc de bascul de pe afiș, Îmi pusesem o șapcă franțuzească din velur, foarte frumoasă, deși nițeluș tocită. Șapca aia - dar uite că intru În altă poveste și nu vreau - o aveam de la o mătușă a mea de la oraș, care și ea o căpătase de la o cumnată a ei, al cărei soț fusese Într-o vreme ambasador la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ia vino, mă, Încoa!”. M-am dus, zâmbind Încrezător, căci Îmi Închipuiam c-o să mă trimită după ziare și țigări. „Întoarce-te!” mi-a poruncit când am ajuns În fața lui și eu am făcut Întocmai. Apoi, scurt, mi-a tras șapca pe ochi și mi-a proptit un vârf de pantof chiar În noadă. M-a curentat pe toată șira spinării durerea și mi-a explodat În creieri. Oricât m-am străduit să le opresc, din ochi au țâșnit lacrimi. Norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un vârf de pantof chiar În noadă. M-a curentat pe toată șira spinării durerea și mi-a explodat În creieri. Oricât m-am străduit să le opresc, din ochi au țâșnit lacrimi. Norocul meu că nu se vedeau din pricina șepcii. Am scos-o de pe cap și am rotit-o În așa fel Încât am șters și sărătura dintre gene. Am auzit, ca din depărtare, vorbele dobitocului: „Cu pălăria pe cap să intri la tac-tu acasă, nu În locuri civilizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
n-ai plăcere; lingura mare strică gura, dar drege fața etc. La întrebarea de când ține (începe) istoria noastră? Un răspuns sarcastic, pe măsură: „De la Burebista până la prostu’ ista, că avea țara un fel de baci tâmp care abia își purta șapca și proasta prin lume”. Nu-i puțin lucru pentru un primar să conducă o comună mare, cu mult popor, cu biruri grele și drumuri stricate, cu promisiuni de tot felul până la alegeri (cât de actuală e situația!). Pe vremea aceea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
uita în jos, la apă. — O, Doamne, e superb! murmură Sally. Am eu pasiunea asta adâncă pentru spațiul rural. — Ai o perioadă de pasiune adâncă, îi spuse Gaskell în timp ce dirija haotic vasul înspre o ecluză. Gaskell avea pe cap o șapcă de căpitan și purta ochelari de soare. — Dragule de clișeist, îi spuse Sally. — Ajungem la o ecluză, spuse îngrijorată Eva. Sunt și niște bărbați acolo. — Bărbați? Nu-i băga-n seamă pe bărbați, draga mea. Nu suntem decât eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
șosete, lenjerie, pantaloni lungi, pantaloni scurți, pijama, un hanorac de bumbac, o canadiană de nailon, unghieră, periuță de dinți, perie de cap și așa mai departe), urmate însă și de pantofii sport albastru fosforescent de o sută cincizeci de dolari, șapca de baseball din lână, imitație Brooklyn Dodgers și, oarecum spre mirarea mea, un duo lucios de pantofi autentici de lac Mary Jane, împreună cu rochia de pânză roșu cu alb pe care am cumpărat-o la final, modelul clasic, cu guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]