1,367 matches
-
placiditate chiar, neajunsurile, ceilalți membri ai clanului sunt roși de egoism, agitându-se în deșert, făcându-i lui Spirache reproș după reproș. Și deodată survine lovitura: o moștenire. Proaspăt îmbogățiții vor să-și depășească condiția, iar mijlocul este politica, astfel încât șarja piesei va avea și o țintă politică. Acțiunea se precipită, fiecare membru al familiei participă cu zel pentru a-l împinge în vâltoarea alegerilor exact pe omul cel mai puțin interesat de acestea, pe Spirache. „N-am încredere în nici un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
opt!), care nu pricep niciodată nimic din disertațiile filosofice ale lui Maiorescu și Eminescu sau din poeziile lui Samson Bodnărescu (Pogor era un "naș" inspirat în privința poreclelor atribuite, inclusiv lui Maiorescu). Pagini de literatură autentică, întâmplări hazoase, scene vesele, aluzii, șarje amicale și portrete personalizate își găsesc locul potrivit în aceste evocări lirice din Zile trăite, în legătură cu care I. Șiadbei afirmă: "O trăsătură caracteristică a celor mai multe portrete ale lui N. Gane, deși scriitorul avea un remarcabil talent descriptiv, este înfățișarea numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pare consiliul de administrație al unei firme moderne. Teza antirăzboinică e estompată de acțiunea plină de antren și de vervă debordantă a dialogurilor, nu lipsite, totuși, de unele trivialități. O demitizare se încerca și în comedia Napoleon & co., însă aici șarja e excesivă, iar comicul de limbaj se limitează la efecte facile. SCRIERI: De necredzuta viață a dumnealui Ioniță căpitan de oaste, scrisă de dumnealui Iancu Zogravul, București, 1934; Cetățeana Tallien, București, 1938; Schiță pentru istoria teatrului românesc, București, 1938; Dragodana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
de nici o cosmologie învățată și acceptată de-a gata78. Iar atunci când Eminescu spune Credința (s.n.) zugrăvește icoanele-n biserici / Și-n sufletu-mi pusese poveștile-i feerici 79, o spune ca o rezultantă majoră a ființei copilăriei, nu atât din șarja amar-lucidă a maturității; la el, brazda reavănă a contopirii cu realitatea imediată a copilăriei pare a fi un dat imuabil, greu de răsturnat, cum lui însuși îi era greu să-l privească altfel decât ca pe un dat; un dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Teona?! Ea ce mai caută în gîndul meu?! Doar nu m-or fi apucat părerile de rău că nu m-am lăsat să fiu luat peste picior!... Intru în secție și merg la instalația de filamente. Tocmai se elaborează o șarjă, iar zgomotul motoarelor de la banda transportoare face să nu se poată discuta decît prin semne. Dealtfel, muncitorii au renunțat să mai strige unii la alții; se înțeleg prin semne. Chiriac vine și-mi arată că la cuptorul central s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trece, cum amețesc, gata să mă prăbușesc. Alo! se aude, în sfîrșit, vocea unui muncitor. Sînt Vlădeanu. Spune-mi, ce s-a întîmplat la filamente, nea Vasile? întreb eu, recunoscîndu-l pe cel care mi-a răspuns. N-o să putem turna șarja la timp, dom' inginer, spune muncitorul. Am fost anunțați să reducem la minimum consumul de oxigen și de azot. Dumneavoastră ați fost căutat la telefon de mai multe ori... De ce ? întreb. Nu știu. Altceva? Nimic. Totu-i în ordine. Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
inorog, Ducipal nici atît, dar nici mîrțoagă n-am ajuns, cum aveam toate șansele ăsta-i esențialul. Intru în instalația de filamente: e liniște. Becurile roșii, de pe tabloul de comandă, aprinse, îmi spun că în cuptoare se pregătește o nouă șarjă. Muncitorii stau pe o bancă și discută ceva cu glas scăzut. Cînd mă văd, se ridică și mă salută. Schimbăm cîteva cuvinte despre mersul șarjei, le spun că au fost trecuți să lucreze în acord global, ei strîng din umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
roșii, de pe tabloul de comandă, aprinse, îmi spun că în cuptoare se pregătește o nouă șarjă. Muncitorii stau pe o bancă și discută ceva cu glas scăzut. Cînd mă văd, se ridică și mă salută. Schimbăm cîteva cuvinte despre mersul șarjei, le spun că au fost trecuți să lucreze în acord global, ei strîng din umeri uitîndu-se unul la altul cînd aud că planul e fixat, unul dintre ei socotește cam cît pot realiza pe lună dacă "trag tare" și reiese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
romancier al vieții academice și intelectuale americane, să nu uităm) personajul titular din Mr. Sammler's Planet (1970), și, cel puțin parțial, pe profesorul Durnwald din Humboldt's Gift (1975). Portretele anterioare, mult mai complexe, au lăsat loc acum caricaturii, șarjei (inclusiv insinuarea că „Kogon” era homosexual ascuns, mai rău și mai nedemn deci decît „Ravelstein”). Pe scurt: dintre toți eroii romanului, numai „Chick” și „Rosamund” sînt frecventabili. 12 Presa israeliană de limbă engleză a transliterat inițial greșit numele lui Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
apropiară de palisadă, toate unitățile Începură să urle simultan strigăte de război. Era clar că, În ochii clanului Takeda, palisada de lemn părea o nimica toată. Credeau că aveau să răzbească prin ea cu forța, doborând-o dintr-o singură șarjă, pentru a pătrunde drept În mijlocul armatei Oda, ca un sfredel. Scoțând un răcnet de luptă, forțele din Kai atacară palisada. Oamenii erau hotărâți - unii Încercară să se cațăre pe deasupra, alții Începură să lovească parii cu ciocane mari și răngi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rostească ordinul. Unul căzu, scăldat În sânge, pe când altul fu azvârlit de pe calul ce necheza, care căzu sub o rafală de gloanțe. Oricât de rău fuseseră bătuți, Însă, curajul nu-i părăsi. Pierduseră aproape o treime din oameni În prima șarjă, dar, În momentul retragerii, o forță proaspătă se grăbi din nou spre palisadă. Sângele care mânjea cei treizeci de mii de pari Încă nu se uscase. Împușcăturile dinspre palisadă răspunseră imediat atacului, ca și cum ar fi spus: vă așteptam. Privind palisada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pentru însămînțarea plămezii dulci principale. Procesul tehnologic debutează cu prepararea cuibului de drojdie. Cuibul de drojdie reprezintă 6 ÷ 10% din volumul plămezii supuse fermentației. Pentru prepararea sa, într-o plămadă zaharificată (dulce) se adaugă 10% cuib de drojdie dintr-o șarjă anterioară și se aduce la pH = 3,3÷3,5. Temperatura de însămînțare este de 200C, cea de regim de 27÷300C, iar durata fermentației este de 24 de ore. In această etapă plămada nu trebuie să fermenteze complet pentru
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
obligă la stratificarea judecăților. Ceea ce este acceptabil la un nivel poate să Înceteze a mai fi, dacă nivelul În sine este unul detestabil. Voi da două exemple de comportament excepțional extrem de curajos, dar manifestat În contexte inacceptabile. Primul este legendara șarjă a Brigăzii de cavalerie ușoară engleze, la Balaklava, În timpul războiului Crimeii. Lordul Raglan, comandantul În funcție, a ordonat Înaintarea rapidă a cavaleriei Împotriva unei poziții rusești, pentru a nu-i permite inamicului să Își retragă tunurile. O mare cavalcadă În
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
să tragă În atacatori ca la un tir de bâlci. Cavaleria a Îndeplinit cu eroism ordinul necugetat, dar nu mă miră comentariul ziarului The Observer: „Războiul Crimeii a atins culmea prostiei”. Dintre cei șapte sute de călăreți care au participat la șarjă s-au Întors mai puțin de două sute. Faptele au fost de mare curaj; totuși, contextul era absurd. În epitaful celor căzuți ar fi trebuit să scrie: „A murit ca un erou pentru că s-a supus unui ordin stupid”. În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
o ură patologică față de mamă, Zoe - mama vitregă care iubește cu pasiune alt bărbat ș.a.m.d. Septima. Câinii (1902), dramă cu intenții satirice, face din aceeași tagmă a politicienilor, împărțită în „dulăi, potăi, javre”, obiectul unei critici virulente, „sarcasmul, șarja, grotescul fiind fructificate în creionarea unei faune politice care îi prevestește pe T. Mușatescu, G. M. Zamfirescu, M. Sebastian” (Doina Modola). O altă dramă, A zecea. I.N.R.I. (1904), scrisă în versuri, urmărește câteva episoade din viața lui Iisus Hristos. Perspectiva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
și hazul stârnit de cel care râde de sine, rezultă un tip de umor oarecum inedit. Lăsându-și fantezia să spargă contururile firești ale realului, exagerând până la absurd sau grotesc desfășurarea întâmplărilor, autorul pune în fața oamenilor o oglindă deformatoare, realizând șarje funambulești, prin care critică exasperat diferite tare sociale, dar și defecțiuni ale relațiilor între indivizi, generate de numeroasele păcate omenești. Câteva volume de mai târziu - Ce pățește omul bun (1922), Amice, ești un prost! (1923), Din viața speluncelor (1923) - continuă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
în „petardele” rimate, pamfletarul nu-și alege imprecațiile. O grimasă de răutate ia locul umorului și în broșurile în versuri Demonii Mehedințiului (1932) și Romanța Severinului pe 1938 (1938). Intenția etică se perturbă în instantaneele lui grotești, luând forma unor șarje de cârcotaș. Cu un debit abrupt, în rostiri colțuroase, stihuitorul, când cuprins de „duhul negrei desperări”, când agitând „pumnul răzbunării”, e mereu alături de dezmoșteniții soartei. O voce cam stridentă se aude în buciumările de crez naționalist. Visul României reîntregite îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
și visele, cea mai semnificativă) nu au vigoarea necesară confruntării cu publicul. O anume înzestrare dramaturgică persistă totuși în mai toate prozele sale, unde limbajul e alert, dialogul abundă, iar spiritul colocvial e dominant. Caracteristici stilistice permanente sunt umorul, satira, șarja, ambiguitatea expresiei. C. a tradus din lirica slovacă (în colaborare) și e prezent în numeroase volume colective și antologii publicate în țară și în străinătate. SCRIERI: Omul de un milion, București, 1966; Experiențele lui Ionete, București, 1967; Arșița, București, 1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
formează un fel de „operă paralelă” la scrierea propriu-zisă, amplificând, prin exagerări bine dirijate, comicul sursei la care se referă și asigurând întregului un reconfortant spirit ludic. Comentariul socio-politic implicit se alătură valorii artistice conferite ironiei și satirei. Umorul și șarja parodică sunt mijloace, nu scopuri pentru autor; dincolo de învelișul declarat vesel al relatării poetice, stăruie o temeinică informație istorică și filologică, dar și o bună cunoaștere a literaturilor europene sau a filosofiei de viață specifică țăranului român. Invocarea unor elemente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
maltratat, declară greva foamei. Nutrind simpatie pentru opțiunile lui Marin Oprea sau expunând principii troțkiste, revoltatul Bordea pare mereu partizan al vreunei erezii. El suportă cu mai multă ușurință lagărele de prizonieri decât lumea profitorilor de război. Sub tonul de șarjă umoristică, adoptat în relatarea episoadelor din lagăr, la fel ca în memoriile lui George Banea sau ca în producțiile versificate ale lui T. însuși din perioada prizonieratului, se deslușesc pregnant ororile războiului. Scriitorul a cultivat și cronica rimată sau parodia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
bovarism masculin ce se reazămă pe obsesia identitară a supraomului pierdut în problematizările etnicității și moralei patriotarde. De la istoria șvabilor (din Lindenfeld) la cea a țiganilor deportați, Ioan T. Morar are ambiția construcției, în primul rând. Evită artificialul filmic, diminuează șarjele postmoderniste și rezultă o frescă cu numeroase subterane, care mai de care mai ofertante. Impecabil îi iese lui Ioan T. Morar acțiunea desprinderii de identitatea nocivă și îmbrățișarea copilăriei contrafăcute (livresc). Când e înghițit de Istorie, eroul lui Morar scapă
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
în scriere -stilul realist caricatural pe care l-a folosit și el în Bietul Ioanide." (pp. 29-30) Ultima propoziție merită citită de cel puțin două ori. Să nu fi observat oare Călinescu că există totuși, bine și multicolor camuflată, o șarjă în romanul discipolului său? E drept, n-a ajuns până la finalul cărții (unde un medic psihiatru are accese paranoide, desenând pe podeaua ospiciului planuri de dinamitare a Parlamentului), dar orișicât, ce e de remarcat în materie de caricatură ideologică se
Masca transparentă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6269_a_7594]
-
două mii de ani pe cruce să facă nani./ oh, eli, eli, lama sabachtani.” (p. 101) Despre cele câteva poeme apăsat conjuncturale, ca Elodia, Țară sau Blestem, nici n-are rost să discut. E suficient să spun că în ultimul, o șarjă reportericească, „buldozeriștii tineri” care tocmai au construit o biserică „se-nchină în pronaos la cosmâncă” (p. 93)! Viziunile lasă locul televiziunilor. Invocație nimănui, Elegii de când eram mai tânăr, Proprietarul de poduri, La dispoziția dumneavoastră, Teroarea bunului simț, Democrația naturii, Exil
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
condiției de frustrat. "Idealul meu de proză, declara Sîrbu, e unul de defulare filosofică și de autovendetă satirică. Moi, je suis le nouveau Candide". Contopit iarăși cu protagonistul cărții, I. D. Sîrbu și-a intitulat inițial romanul Candid la Isarlîk. }inta șarjei sale este în continuare maleficul sistem comunist, în spectrul căruia crede a putea descifra balcanismul nostru funciar, inadaptarea endemică a românilor la normele civilizației, el însuși socotindu-se un mittel-european, exilat pe viață într-un topos care-l aliena. Două
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
dea demisia. în postură de "magician", naratorul își aduce aminte scene în care intervenise printr-o subită concentrare telepatică, înrâurind personaje din jur să renunțe la glisări în naive aventuri, inclusiv erotice. "Un plan de bătaie" este o amuzantă, acidă șarjă pe adresa moravurilor literare ale provinciei moldave, cu personaje în care, cu siguranță, se vor recunoaște veleitari, grafomani și toxici reclamagii. Ce se cred, cel puțin, genii neînțelese. Inedit ni se pare călugărul-poet erotic, singurul pe placul Ornelei, poeta depresivă
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]