KorAP: Find »[drukola/base=șopti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...393 >

9,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

încuie carnea rămasă și vinul în dulap. Sultana ia cana cu vin, Mihaela pune în poala șorțului cinci pahare și pornesc spre scara ce duce la camerele lor, urmate îndeaproape de șofer. Le lăsăm pe ele să bea mai mult șoptește Ovidiu spre Pavel în timp ce ajung la scară. Cînd or să adoarmă, umblu eu la bani. Vezi, să nu faci vreo prostie noaptea asta, să le înfuriem iar. Da' de unde! Aia nici nu se mișcă de pe colțul ei de saltea, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din vatră. Actorul se întinde mai bine pe saltea, nevoit să-și tragă brațul stîng, amorțit de greutatea capului femeii de alături. Mmm... geme încet Nina, ca un oftat de plăcere, deschizînd o clipă ochii. Vino mai aproape, te rog! șoptește, prinzînd între palme brațul care i-a servit drept pernă. Ochii actorului se întorc o clipă spre ea, subțiindu-se într-o privire tandră, apoi se închid, obosiți, strîngîndu-se mai cu putere, ca o reacție dureroasă, cînd palmele femeii îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pînă la degete, pe care le-a cuprins să le poată duce sub obrazul culcat pe saltea. Dacă aș fi avut talent și dacă n-ar fi făcut-o Shakespeare, aș fi scris eu "îmblînzirea scorpiei"" surîde actorul. De ce surîzi? șoptește Nina. Ai obrazul fierbinte răspunde bărbatul, mișcînd încet degetele pînă spre urechea ei. Și buze frumoase, conturate..., ba chiar provocatoare... Ssst închide Nina ochii, înfiorată de plăcere, dorind să rămînă așa, în așteptarea somnului. Poate mai tîrziu... șoptește. Profesorul termină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
De ce surîzi? șoptește Nina. Ai obrazul fierbinte răspunde bărbatul, mișcînd încet degetele pînă spre urechea ei. Și buze frumoase, conturate..., ba chiar provocatoare... Ssst închide Nina ochii, înfiorată de plăcere, dorind să rămînă așa, în așteptarea somnului. Poate mai tîrziu... șoptește. Profesorul termină de citit întregul program de sală cu care îl lovește pe Lazăr peste umăr ca să-l trezească. Frumos program, foarte frumos! Bine întocmit, ba chiar foarte bine! Are, dacă vrei, și sînt sigur că asta ți-a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
plăcere, vorbeau infinit mai mult decît buzele întredeschise tot timpul, întristate de umbra durerii, dar puternic conturate cînd rosteau vreun cuvînt, înnobilate de surîs, precum galonul de firetul din aur. Aflînd că el abia a terminat facultatea, ea a surîs, șoptindu-i: "Ești un copilaș", iar din clipa aceea nu i-a mai zis pe nume decît foarte rar, strigîndu-l cu un inegalabil "copilaș", căruia Mihai îi răspundea printr-un Simoon, rostit cu o plăcută inflexiune a vocii abia șoptită, vibrînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
drum, lăsîndu-1 pe Mihai în urmă, ros de colțul gîndului că femeia aceasta, despre care se zice că este una din cele mai bune profesoare și nu pentru că este soția lui Butnaru -, are multă, foarte multă dreptate. Bună seara, Mihai! șoptește Doina, apropiindu-se, ieșită din întunericul unui culoar. Bucuros, Mihai îi ia mîna să i-o sărute: Mulțumesc pentru cele spuse mai înainte! Ai fost la înălțime. Și bine c-ai mai rămas: te rog să-mi scuzi necuviința de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acum în stare, ca în urmă cu atîția ani, să iasă afară în viscol și să-l cheme; dacă nu din dragoste, măcar de bucurie. *** Ce "sictir!" ne trimite viața, dom' profesor, ce "hai sictir!"... clatină încet din cap Lazăr, șoptindu-și vorbele, să nu tulbure liniștea din sala restaurantului. Ia te uită! se miră profesorul. Puteam să jur că ai adormit cu ochii deschiși. Ia zi-mi, la ce visai? Aa... Nu se cade, sîntem... serioși. Dar stau ca prostul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cana de tablă și a scurs canistra. Nina se foiește un timp, nemulțumită de pătura aspră, prinde mai cu putere între genunchi genunchiul actorului, aruncă un colț de privire în jur și, simțindu-se în siguranță, se apropie de el, șoptindu-i un "Iulian", atît cît să-l trezească. Ochii bărbatului o privesc galeși, aproape adormiți. Am pierdut șansa de-a face film. Dacă se amînă pînă la primăvară, ar putea să mă înlocuiască. E un rol complex, iar regizorul, dintru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
emisiunilor de varietăți, în care am apărut monocord, șters..." Ești trist, de ce? Mă gîndeam... Mîine, cînd ajungi la Valea Brândușelor, ce faci? Îi caut pe cei cu filmările. Numai? întreabă femeia încet, mai mult din privire, mișcîndu-se sub pătură. Ascultă... șoptește Iulian înfuriat de genunchiul chinuit, dar întîlnind ochii femeii, cu o scînteie de plăcere în ei, scutură din cap îndelung, ca o dojană ce se vrea încuviințare și se ridică, arătînd spre bucătărie: Mă duc să beau puțină apă, vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
alături; aduci carnea? Haidem alături! se ridică Pavel. Tu spune lui Andrei du-te după geamantan. Toți se ridică și trec alături, ducînd cu ei paharele și cana cu vin. Poate adoarme Sultana la mine, să poți umbla la bani șoptește Pavel lui Ovidiu. După un timp, cînd toți s-au aciuat în camera de alături, Andrei se întoarce cu mîna goală. N-am cum. Doi s-au apucat să joace cărți în bucătărie. Sultana sare în sus, pornită să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de ce venea pe la ei, că, azi, Maria, în furia cu care a ieșit de la el, ajungînd acasă, i-a relatat totul. Cînd ți-am prezentat-o pe Doinița, ai măsurat-o scurt cu privirea și-ai exclamat: "Leit Aglaia!" Asta șoptește Săteanu, lăsîndu-se adînc în scaun m-a umplut de o fericire nebună. Am înțeles că atîția ani lîngă mine, de cînd era atîtica, a reușit să capete ceva din deprinderile mele, s-o facă să semene cu... Pe Dracu'! se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
impresia c-o am în față pe bunică-sa teribilă clipă! Am luat-o în brațe. Ea a întins mîinile mici, a atins gulerul hainei mele, un guler mare, dintr-un miel brumăriu, să se convingă că-i real, a șoptit un înfiorător "mă-măi", apoi și-a culcat obrazul pe blana moale, căutînd cu degetele firave să se prindă mai bine... Sînt clipe în viață care-ți hotărăsc întreaga existență ulterioară. Asta a fost una din acelea. Dragostea pentru bunică-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
păzi. Trei cărți zice Lazăr. Și trei repetă profesorul, apoi filează îndelung, concentrat. Nu era chiar așa frumoasă, ți-o spun eu. Știa să pară. Te lauzi c-ai sărutat-o? Am cuprins-o de mijloc și ea mi-a șoptit... Lipindu-și obrazul de al tău. Exact! Cip. Încă un strop? Încă. Și cip. Noroc! Noroc! Și-atunci, de ce te-ai lăudat c-ai intrat pe furiș peste ea în dormitor, după ce i-ai îmbătat pe jucători cu două sticle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pînă la cincizeci de sute. Pe sală, cu pasul tiptil, legănîndu-se puțin din cauza vinului, trece Ovidiu, ținînd strîns în buzunar fișicul cu bani. Ce-i, ce vrei? tresare Letiția cînd se simte prinsă de umăr. Vino să-ți dau banii șoptește Ovidiu. Dă-mi-i aici. Hai, vino sus puțin; soțiile s-au îmbătat și dorm. Nu. Toată-s vînătă, abia mă mișc. V-arăt eu vouă! Du-te... înjură Ovidiu și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să nu facă zgomot, coboară spre magazie. Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd lumina, repezindu-se spre cel acoperit cu pătura și-l lovește din plin cu lemnul în timp ce găinile, speriate, se tîrăsc, așa legate de picioare, sub lăzi. Mircea Emil sare ca ars și o imobilizează, răsucindu-i mîinile la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încearcă o vorbă de protest parșiv: De unde naiba vii, că însetat mai ești !... Ssst! îi temperează bărbatul rîsul zgomotos. Hai spune, găinarule, se alintă femeia gîdilată de pătura aspră, așternută jos vreau să știu, că prea ești... De la pension îi șoptește în ureche Mircea Emil -, dar nu pentru găini, ci fazani, de la o parohie rîde el, simțindu-i căldura trupului încins. Cuuum?! țipă înăbușit femeia, trezindu-se de-a binelea, înțelegînd că-i în brațele unuia venit din închisoare, dar prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe mărunțișul de tramvai; ar fi necinstit din partea dumneavoastră. Pe ce-avem! se înfurie profesorul, scoțîndu-și un pantof, cu care rămîne în mînă, așteptînd cărțile. Cățelușa scheaună o dată, scurt, înfundat, sub gulerul de blană al paltonului. Taci, Pușa mamii, taci șoptește bătrîna, îngrozită de neliniștea cățelușei. "Nu-i a bună gîndește ea, strîngînd la piept capul mic, înfiorată de răsuflarea fierbinte. Mai scap de aici?! Că dacă mor, poate-mi merit moartea; dar, fata trebuie să știe! Mai bine îi spuneam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lîngă palmă, brățară anume modificată, că am și talent tehnic; dacă-i zece, îl sprijin pe această margine; valetul dincoace, asul, dama, popa... Dau nervos un cot obiectelor de lîngă brațul stîng, se închide puțin brățara și gata. Un zece! șoptește Lazăr a lehamite și trage din pachet un zece, cu o asemenea mișcare, încît partenerul poate jura că a fost cartea de la bază. Profesorul stă prăbușit în scaun și se uită lung la el, clătinînd încet din cap. În "Arcul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ar fi dat un bobîrnac, apoi se ridică brusc și-l prinde pe Radu de braț, tocmai cînd acesta se pregătește să se culce la loc, după ce a făcut injecția lui Dorin și i-a dat pastilele. Dezbracă-te! îi șoptește. Ce-i, ce te-a apucat!? se miră doctorul. Nu știu, dar înnebunesc dacă mai stau. Am început deja să tremur. Urgent! Simt că trebuie să plec, hai, dezbracă-te! Radu înțelege despre ce-i vorba și merge în bucătărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din care se ghicește conturul delicat al buzelor, ceea ce-l face pe Mihai, așezat într-un scaun, să scape un "o-le" admirativ. Doamna Marcu? întreabă Vlad fîstîcindu-se, continuîndu-și întrebarea cu un "ă" penibil pînă ce Mihai, oarecum amuzat, îi șoptește: Dă-i întîlnire, prostule!" Vlad se înfurie brusc, gata să-i dea un pumn lui Mihai, apoi, amintindu-și de telefon, devine ferm: Vă rog să mă iertați! Sînt Vlad, de la "Valea Brîndușelor"... Vlaaaad!... exclamă femeia. Ce faci, copil frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
colegul meu Vlad, cel care conduce autofreza. Mulțumesc! se bucură femeia, pornind mai departe, alături de el, la brațul lui, să n-o doboare vîntul, păstrînd tăcere, pentru ca la despărțire, în fața blocului, clipindu-i prietenește din ochii ei vii, să-i șoptească: Abia aștept să mă întorc la echipa de teatru. Mi-a fost dor de tine, Aura atacă prompt Mihai, șoptindu-și vorbele, cu ochii ficși în ai femeii, în vreme ce-i ține mîna strînsă, cu dezgolitura dintre mănușă și mînecă apropiată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
n-o doboare vîntul, păstrînd tăcere, pentru ca la despărțire, în fața blocului, clipindu-i prietenește din ochii ei vii, să-i șoptească: Abia aștept să mă întorc la echipa de teatru. Mi-a fost dor de tine, Aura atacă prompt Mihai, șoptindu-și vorbele, cu ochii ficși în ai femeii, în vreme ce-i ține mîna strînsă, cu dezgolitura dintre mănușă și mînecă apropiată de buzele lui. Capul Aurei începe să tremure încet, în semn că nu, iar mîna ei, retrăgîndu-se cu putere, strînge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
clipește și ea, făcînd un gest de neputință: Iartă-mă! Precum vezi, ți-am dovedit că pot fi și vulgară. Ți se pare surîde Mihai. Tu nu poți fi vulgară, cum la fel de bine altele sînt cu prisosință, chiar și cînd șoptesc "te iubesc!" Voiam să spun că tu m-ai chinuit născînd în mine întrebarea: de ce? Și o repet: de ce? Cristina face un gest furios, aproape violent, trădîndu-și începutul durerii: Pentru că, ajunsă în brațele tale, doream trăirea deplină a clipei, împreună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se știe cît mai avem de mers. Vlad deschide portiera din dreapta și întinde mîna Paulei, care, odată urcată, așezată pe locul ei, nu mai respinge brațul din jurul mijlocului, răsturnîndu-se încet, cu plăcere, pe genunchii tînărului, atingîndu-i lung obrazul cu palmele, șoptindu-i, în atingerea buzelor, crîmpeie de vorbe frumoase. Ce-ar fi să renunțăm la spectacol? o întrebă Vlad, pornind motorul, zorit de claxonul microbuzului. Cum vrei tu, Vlad, răspunde Paula, rămînînd lipită de umărul lui numai să nu se supere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dar nu însemna să n-o înțeleg, gîndeam că tratez totul de la nivelul civilizației. Cum e posibil să fi recurs la soluții băbești?! I-am spus doar că fac rost de bani. De ce? De ce să moară? O soră mi-a șoptit că a avut ghinion; oricare alt doctor ar fi chiuretat-o. Poate c-ar fi făcut închisoare, desigur c-ar fi făcut, că-și provocase avortul, asistenta care ține instrumentarul este soție de căpitan de Miliție, sarcina ei este să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]