1,477 matches
-
calce în picioare vechile lui precauții și să-și umple plămânii cu aerul tare al tuturor pericolelor. Nu mai trebuie să asculte de sănătatea lui despotică, poate să acționeze și împotriva lui fără să clipească, să se distrugă fără să șovăie. Pe măsură ce se distruge are mai puține limite. Numai așa poți înțelege că totdeauna o mare creație sau un eșec răsunător au cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și blugii vechi despre care credea, nejustificat de altfel, că îl făceau să pară mai tânăr. Nimic nu-i plăcea mai mult decât o seară liniștită de clocit în fața televizorului. — N-o să fie un tată de ocazie, îl corectă Henrietta, șovăind între negru sobru și roșu provocator. Ești complet pe dinafară, ca de obicei. Conduce o clinică de tratare a infertilității, asta-i tot. Simon o lipi de el, punându-i mâna pe organul lui veșnic fără astâmpăr. De ce nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
eșecurile și uit finalurile fericite. Mi-ai redat optimismul. Fran strălucea de încântare. Simțea o profundă tristețe în ființa lui Laurence și tânjea să afle de unde venea. Poate că suferise o decepție în dragoste sau avusese o copilărie nefericită. — Laurence, șovăi ea, voiam să te rog ceva. — Dă-i drumul. Te-ar deranja dacă aș scrie despre secție în ziar? Poate am putea organiza un fel de campanie pentru strângere de fonduri sau de sponsori. — Mi-ar face mare plăcere. Durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o sărută intens, lipindu-i trupul de al lui, lăsându-i iar capul să alunece pe pernă. — Ești sigură că ești pe deplin conștientă acum? o întrebă încet. Fran îl trase din nou lângă ea. Nici unul din ei nu mai șovăi după asta. Reușiră cumva să se dezbrace de haine și să se strecoare în așternut, iar ea simți căldura trupului lui Jack, lipit de al ei. Îi săruta pielea catifelată de la baza gâtului, o mângâia, îi alunga durerea cu dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spun chiar acum, fără să mai aștept o clipă măcar, ce prostie am făcut. Fran simți că-i sare inima din piept. Avea să-i spună că o iubea cu-adevărat. — Hai să ne plimbăm pe lângă râu. Te rog. Fran șovăi numai o clipă. Problemele ziarului aveau s-o aștepte tot acolo la întoarcere, însă Laurence nu. — Bine. Dar nu mai mult de o jumătate de oră. O porniră în tăcere pe îngustele străduțe lăturalnice din Woodbury, bucuroși că erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe care-l anticipase cu groază. Dar dacă era întru totul sincer cu ea, putea să plece, să-l părăsească pentru totdeauna, avea tot dreptul la urma urmei. Și nu voia să-și asume acest risc. — Am vrut să spună - șovăi o clipă - am vrut să spun că s-ar putea să nu fiu un tată foarte bun. — Asta e tot? răsuflă Fran ușurată. Toată lumea se teme de asta. S-ar putea ca eu să fiu o mamă îngrozitoare, să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care-l simțea gândindu-se ce aveau să creadă tatăl ei și Laurence unul despre celălalt. — Francesca, ce surpriză! Maică-sa observă silueta înaltă a lui Laurence lângă ea și se îmblânzi puțin. — Intrați, intrați. — Mamă, el e Laurence Westcott... Șovăi, neștiind exact în ce calitate ar trebui să-l prezinte. Unde e tata? Expresia maică-sii se schimbă aproape imperceptibil. — În biroul lui. Își petrece majoritatea timpului acolo. Trecutul îl atrage mai mult decât prezentul. De ce nu-l conduci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ton neașteptat de sever față de maică-sa, care îi merse la suflet lui Fran - dar l-am întrebat pe soțul dumneavoastră Phyllis se cufundă într-o tăcere ostilă. — Se pare că nu mai sunt capabil să fac conexiuni, începu Ralph, șovăind pentru prima dată. Mă duc la frigider să iau lapte și mă întorc cu iaurt. Spun câte ceva și apoi, îmi dau seama după expresiile celorlalți, repet același lucru. Devin dezorientat ... Vocea i se înecă și Fran simți nevoia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și deși trupul ei lăsa impresia de generozitate, fața îi era suptă și răutăcioasă. — Pentru că e un boșorog pervers, de-aia. Fran o antipatiză instantaneu. Domnule polițist, ce s-a întâmplat mai exact? Polițistul, tânăr, crud și stânjenit la culme, șovăi. Phyllis se ivi gâfâind, în spatele lui Fran. — Domnișoara spune că domnul s-a expus în mod indecent în fața ei. — Era în tufișurile de acolo, insistă duduia cea dotată. Arătă înspre un pâlc de copaci care coborau spre lac. — Oh, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cumva se dedica cu atâta elan acestei activități frenetice pentru că îi distrăgea gândurile de la acea problemă spinoasă. Apoi, din senin, într-o dimineață se trezi și își dădu seama că că Henrietta avea dreptate. Ce o împiedica să-i spună? Șovăise destul. Trebuia să-i spună. Avea s-o facă diseară. Fredonă în timp ce lenevea în cadă, mângâind mica protuberanță ce abia începea să se observe. Acum că se hotărâse să-i spună, se simțea învăluită în acea aură de satisfacție morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vorbesc cu ea să-l țină acasă cu o persoană care să aibă grijă de el. — Am crezut că ai încercat deja asta și nici n-a vrut să audă. Am făcut-o. — Ei bine, atunci... M-am gândit ... Fran șovăi o clipă, reflectând la ce voia să-i propună și hotărî că nu era momentul potrivit. Avea să aștepte până după nuntă, când totul avea să se liniștească. Mai erau doar câteva săptămâni la urma urmei, acum că o puseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cantitate neglijabilă. În chip straniu, revelația acestui fapt o făcu să se simtă mai apropiată de el decât fusese vreodată în ultimele săptămâni. — Deci, ce ai făcut cu el? I l-ai trântit iar în brațe mamei tale? De fapt, șovăi Fran, neștiind cum avea să reacționeze, e acasă la Jack Allen. Laurence tresări ca mușcat de șarpe. — Ce naiba caută acolo? Căldura și tandrețea din glasul lui înghețaseră brusc. — El și Ben, fiul lui Jack, sunt buni prieteni. Îl privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
descurcați în seara asta cu el? Mâine trebuie să mă sune cineva care va putea probabil să stea cu el la mine acasă. — E în regulă. Tata i-a făcut patul în biroul lui. Pare să-i placă acolo. Fran șovăi o clipă. — Jack e acasă? Aș vrea să-i mulțumesc personal. Se înroșise, observă Ben încântat, exact așa cum pățea el când invita o fată la dans. Să nu uite să-i spună asta lui taică-său. — Mă tem că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prinsă în universul tău domestic. Credeam că erai nemulțumită pentru că voiam să lucrez, să devin ziaristă, ca tata. Că îți închipuiai că respingeam sistemul tău de valori. Phyllis îi strânse mâna o clipă. — Atunci am fost foarte neroadă. Se opri, șovăind. Sunt mândră de tine, să știi. Blândețea neașteptată din glasul maică-sii o copleși. Fran se smulse de lângă ea și încercă să-și ascundă lacrimile în perdelele roz, de damasc. — N-ai de ce să fii. Am făcut un lucru îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zâmbet pe fața lui lungă, a clătinat din cap, spunând: — Nu. Prietenii mei... Nu mă interesează prietenii tăi. Cu tine vorbesc ... Hei, aveți de gând să vă amestecați? „Șeful“ s-a îndreptat încet spre el și mulțimea s-a dat, șovăind, la o parte. Tipul și-a fixat ochii spălăciți pe Gaston și l-a privit din cap pînă-n picioare. Apoi s-a întors cu o privire dură spre complicii lui. Ce dracu’ tot vorbiți? Ăsta nu-i campion de box
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stânci. Poate s-a cufundat în pământ. În zadar i-aștept veștile, numai peșteri răsună, pâraie se cern adânc. Sânge fără răspuns, o, de-ar fi liniște, cât de bine s-ar auzi ciuta călcând prin moarte. Tot mai departe șovăi pe drum, - și ca un ucigaș ce-astupă cu năframa o gură învinsă, închid cu pumnul toate izvoarele, pentru totdeauna să tacă, să tacă. CĂLUGĂRUL BĂTRÎN ÎMI ȘOPTEȘTE DIN PRAG Tinere, care mergi prin iarba schitului meu, mai este mult
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cezariană, iar eu n-aș fi avut habar. O, Doamne, ce-o fi mai rău? Ca socrii tăi să aibă o privire de ansamblu asupra vaginului sau măruntaielor tale? — Nu, dar erau În sala de așteptare și... Dan se opri, șovăind vizibil. După ce s-a născut Tom, l-au dus pînă la salonul nou-născuților și asistenta de acolo i-a felicitat, după care, se pare că... Vocea i se stinse din nou, În mod penibil. Se pare că ce? am urlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
răspunsul lui m-a trezit din somn: Mă cheamă Galileo Galilei." ― Înțeleg că ți-ar fi plăcut să ai curajul celui din vis. ― Spune-mi, crezi că orice abjurare e nedemnă? Chiar să nu conteze ceea ce te poate face să șovăi? ― E ceea ce aș vrea să aflu și eu, Galilei... Dar nu mi-ai mai spus nimic despre Ana. XXIV ― Aștept în flecare noapte să-i aud vocea puțin răgușită și sunt din ce în ce mai convins că ascunde o taină. ― Ca tine, Galilei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cimitir. Nu-și puneau problema că, poate, omul acela nu mai suportase ceva și nu găsise altă soluție. ― Pentru a trăi bine, îți trebuie un motiv sau o frânghie, zicea Diogene Cinicul. Tu ce părere ai? ― Altădată, n-aș fi șovăit să spun: trebuie să păstrezi "motivul" și să arunci "frînghia". Acum, sunt mai aproape de o vorbă a lui Seneca: "Socot laș pe acela care moare pentru a nu suferi și prost pe acela care trăiește pentru a suferi". Am trecut
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fost singurul care ai abjurat? Trebuia să pleci, Galilei, trebuia să pleci cu cei de care te-ai temut..." Multă vreme, dimineața, nu mi-am revenit cu toate că bolta cerului era perfect limpede... XLIX ― Iartă-mă că insist, chiar n-ai șovăit nici o clipă înainte de a te hotărî să abjuri, Galilei? ― Lucrurile s-au petrecut așa... În august, ultima mea carte a fost pusă la index Am presimțit atunci că putea urma ceva rău. Papa nu mă mai apăra, mă lăsase la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care trebuie să plătești trecerea. Asta înseamnă cel puțin alte treizeci de parale. Mai pune zece parale lângă cele pe care mi le datorezi și vă duc eu pe un drum secret. Am avut un schimb de priviri cu Gundo. Șovăiam, apoi m-am hotărât, bizuindu-mă tot pe instinct. - Bine. Oricum, dacă vrei banii, ți-i dau acum. Pentru prima oară a schițat un surâs, întrebându-mă: - Ai încredere-n mine? I-am pus o mână pe mâinile lui, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a deschis o aripă a porții, cu sabia în mână. - Numai să ne atingi, și Andras te va jupui de viu! am urlat eu cât mă ținea gura. Fermitatea mea și mutra fioroasă a lui Gundo l-au făcut să șovăie. - Știu că ești aici ca să execuți ordine, am coborât eu tonul, dar nu vrem decât să ne spălăm și să ne odihnim. După care vom pleca la Ravenna. Ne-a răspuns: - Așteptați aici. S-a întors însoțit de un călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
palmele deschise, mișcându-le ca și cum mi-ar scoate ceva. Am simțit o relaxare neașteptată a tuturor încheieturilor. - Prietene, pentru lucrurile pe care le vei afla și cunoaște, inima trebuie să-ți fie ușoară. Nu-ți face griji dacă sufletul tău șovăie. Nu pot eu să ți-l statornicesc, îți voi arăta în schimb ceva pe care să te sprijini pentru a-ți tihni. N-am știut ce să-i răspund, drept care el a încheiat: - Ansoald, du-l pe tatăl tău în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și în moarte ca imitare a patimilor lui, eu în păcăleala lui. El s-a ascuns de tine și-i așteaptă doar pe cei care l-au văzut râzând în timp ce Iosif din Arimateea agoniza pe cruce. Iar dacă n-a șovăit să lase să fie răstignit un prieten pentru ca el să-și îndeplinească solia, de ce n-ar trebui să fac și eu același lucru cu dușmanii lui? Nu, tu n-o să-l omori dacă o să-mi dai cuvântul tău de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aur plin de sânge. S-au uitat cu toții la mine temători. - Aruncă-te-n apă și întoarce-te la tatăl tău. Spune-i că-i datorezi viața lui Stiliano, magistrul lui Rotari, i-am spus băiatului care se despuiase. A șovăit doar o clipă înainte să plonjeze în valuri. Longobardul m-a întrebat dacă putea să capete copăcelul cu sângele lui Iisus și racla pe care o lăsasem pe altar. I le-am dăruit, fiindu-mi scârbă de sângele lui Andras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]