308,881 matches
-
a intervenției NATO, de către România". Vezi Domne, spune și el ceva politicos, și-atât! Că domnul respectiv și-a ținut cuvântul dat, nici nu mai trebuie să menționez. Că suntem acum mai aproape ca oricând, de NATO și de Uniunea Europeană, știe toată lumea. "Orice mie de kilometri începe cu un pas ", spun chinezii, și acel pas a fost făcut, atunci, la sfârșit de aprilie 1999. Dar despre respectarea regulii, și cauzele ei probabile, am mai scris la momentele potrivite ș3ț. b2) Șugubeții
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
pe scenografii canalului. La o privire atentă, nici macar Dan Diaconescu nu poate fi învinuit direct de actele invocate. Nu i-am urmărit prea des emisiunile, dar nu cred că el personal a comis delictele aduse în discuție. Or, după cum se știe, într-un stat de drept responsabilitatea e individuală. Firește, ca realizator al emisiunilor considerate nocive (dar, atunci, de ce numai transmisiunile din 31 iulie și din 10 septembrie 2002?), Dan Diaconescu trebuie tras la răspundere. Numai că e obligatoriu să fie
Antisemitismul fara antisemiti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14762_a_16087]
-
dacă cred că-l merită. În actualul sistem, contribuabilul, vrea nu vrea, subvenționează toate partidele. Iar partidele, după ce capătă această subvenție a tuturor alegătorilor, mai fac, fiecare în parte, apel la sponsori, declarați și mai ales nedeclarați, că nu mai știe nimeni unde se termină banul public și sponsorizarea și de unde începe banul negru, pentru partid. Mi se va răspunde că partidele sărace nu au nici o șansă fără bani de la buget. Să fie sănătoase, ca să-și poată găsi finanțatori. Trebuie să
Bani publici pentru legea partidelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14759_a_16084]
-
se simte mai în siguranță decît pe patru roți pe străzile Bucureștiului, în ultimele trei săptămîni. Se fac mari reparații. Așa-numitul covor asfaltic de pe marile artere ale Capitalei e înlocuit într-un asalt general care a zăpăcit nu se știe pentru cît timp toată circulația din București. Dacă n-aș vedea despre ce e vorba, aș zice că merită să ne facem nervi cîteva luni pentru binele urbei. Dar cînd principiul cîrpelii, care pînă acum se aplică pe cîteva zeci
Binecuvintari edilitare bucurestene by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14784_a_16109]
-
se va întîmpla cu poezia în această nouă lume. În fond, într-o societate de consum, poate că arta ar trebui să renunțe la orgoliul de a dura în timp. Poate că poezia va dispărea și ea, la rîndu-i. Nu știu... Iar tînăra noastră literatură va fi dată uitării. În acest context, în contextul fenomenului globalizării, cultura popoarelor mici și mari se află în pericol. Dar să fim optimiști, vorba lui Will Roberts...Istoria are un curs paradoxal. Lumea construită cu
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
după întâlnirea cu cititorii/ copii se duc la izvor pe langă grădină/ în care am căutat miniaturile/ toamnă târziu/ timp desenat pentru hârtia pentru publicitate/ vânătorii au exersat pe proprietățile noastre/ noile familii încearcă posibilul/ în pavilionul despre care nu știe nimeni/ o rază ajunge uneori/ fără a trimite oaspeți acasă."
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
il deslușii anevoie: Mrkrgnaô!... - cu o liniuța de dialog înainte, semn că vorbea o persoană. Până să mă lămuresc, Jeff începu să râdă cu poftă. Era pisică lui Bloom. Așa făcea ea când Bloom gătea, prepară ceaiul, punea de friptură... Știam cum fac pisicile în toată literatura lumii, ce naiba, măi citisem, dar așa ceva... Mrkrgnaô!... Până și fonetica animaliera în Ulise se distanța de clasicismul onomatopeic știut. O voce feminină suava anunță apropierea de Paris și stația finală, Monparnasse. O muzică alertă
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
fonetica animaliera în Ulise se distanța de clasicismul onomatopeic știut. O voce feminină suava anunță apropierea de Paris și stația finală, Monparnasse. O muzică alertă umplu numaidecât vagonul destul de gol în momentul acela. Mozart pe mine mă dispune totdeauna pentru că știu că viața așa cum o vede el nu există și că e doar treaba noastră. E cum ai trăi, în paralel, a doua viața, numai pe contul tău personal și, prin urmare, nefiind a tuturor, nimic nu trebuie să fie neapărat
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
țes afacerile, așa prosperă restaurantele și hotelurile, de astă nu sunt respinși copiii - adorați, fie și luați colaboratori la cerșit ori la mici găinarii - și nu comentez mai mult. Iar mai de curând, ținând conferințe în Portugalia, am vrut să știu cum de s-au ridicat locuitorii ei la un nivel de invidiat, de unde în anii '60 țara era cam săracă, iar prin anii '70 cameristele la hotelurile din Paris erau sârmane portugheze. Da, mi s-a răspuns, s-a primit
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
dar în cazul de față trebuia luată o astfel de măsură. Dan Diaconescu își făcuse un renume din a spurca pe toată lumea. S-a dovedit antisemit, rasist și calomniator. Parchetul a fost de cîteva ori sesizat în legătură cu emisiunile sale. Nu știu să se fi întreprins vreodată ceva. Oarbă justiție are treabă doar cu găinarii. CNA a fost și el sesizat de mai multe ori. Și-a arătat colții. Dar n-a mușcat. Tolerat, D.D. a profitat și și-a convocat în
De la 20% la 33% by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14783_a_16108]
-
Ioana Pârvulescu M-am pomenit într-o zi întrebîndu-mă ce figură ar face al nostru tînăr", cel din poemul eminescian, progresistul secolului al XIX-lea, proaspăt întors de la Paris cu încredințarea că știe tot ce e nou în materie de mode și mondenități, dacă, printr-un capriciu temporal, ar nimeri în centrul unei capitale din zilele noastre. Corect îmbrăcat, cu nodul cravatei bine făcut, cu mustață răsucita obraznic, cu straturi vestimentare de bună
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
că există un fir conducător absolut remarcabil și totodată o istorie, alta decît a operelor, și anume a receptării, deopotrivă de captivantă. O istorie a scrisului, alta a cititului. Două istorii cusute în pielea uneia singure. Este extrem de interesant de știut nu doar de ce și cum se scria, de-a lungul a cinci secole, dar și de ce și cum se citea. În fiecare epocă există motivații și modalități specifice. Nici oamenii, nici cărțile nu rămîn aceleași. Schimbările sînt evidente, dar nu
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
și cum se scria, de-a lungul a cinci secole, dar și de ce și cum se citea. În fiecare epocă există motivații și modalități specifice. Nici oamenii, nici cărțile nu rămîn aceleași. Schimbările sînt evidente, dar nu neapărat explicabile. Nu știm totdeauna exact de ce au loc și de ce tocmai atunci cînd au loc (și nu mai devreme sau mai tîrziu). În povestea mea, așa cum mi-o închipui, se amestecă o mulțime de lucruri precise, demonstrabile, și altele care par iraționale, în
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
Cine nu citește nu merită. În al doilea rînd, contactul direct cu cartea ține de respectul pentru carte. N-are rost să te prefaci a citi. Lectura nu cunoaște înlocuitori. Nu toată lumea citește, dar cei care citesc se cuvine să știe că există reguli ale lecturii, o artă specifică, o istorie. Povestea cărților este exclusiv pentru cei care le citesc. De aceea îmi voi intitula istoria așa cum puteți citi în titlul editorialului meu. P.S.: Într-un recent număr din Timpul ieșean
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
mărunt", "neînsemnat" la minte, nicidecum "prost" (mulțumesc, Părinte, dar unde am spus eu că înseamnă prost?), preotul Florescu încheie amintind că Sfinții Părinți socoteau că numai cei fără "trufia minții" simt nevoia harului dumnezeiesc. Dar eu ce spuneam, Părinte? Nu știu dacă mania contrazicerii cu orice chip e numaidecît creștinească.
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
că secvența mizează nu pe rezonanța unei istorii prea puțin știute, ci pe ecoul produs de sonoritatea numelui. E între acesta și portret un vădit contrast, pornind de la portul boieresc al primului dintre Măgureni, căruia i se adaugă lucrurile deja știute de cititor. Cînd Pașadia Măgureanu apare în roman, apare, spre deosebire de Pantazi, odată cu povestea evgheniei neamului său. Tot cea a străbunicului, balcanică însă pe de-a-ntregul, fără sonorități de Occident: Se împlinise cam un veac de cînd cel dintîi cu acest
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
haine levantine, fie și fugar dornic să se ascundă în aceste părți, e un lucru destul de rar. Din ce motiv anume, ne lămurește disprețul Povestitorului față de portul primului dintre Măgureni. Uimirea cititorului ar putea fi și mai mare, căci el știe deja ( Povestitorul l-a anunțat strategic de la bun început) că străbunicul vine de undeva din Balcani, așa că surpriza unui nume cu sunet de Occident rămîne, pînă la primele cuvinte spuse de Pașadia, neghicită și chiar înlăturată ca posibilitate. Odată divulgată
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
ale acestuia mai multe frînturi de poveste decît află Povestitorul de la Pașadia în secvența care îi aduce în fața portretului armașului. Fie și numai faptul că e vorba de un "îndoit omor", în timp ce Pașadia abia sugerează ideea de crimă. Cum nu știm mai nimic despre el, l-am putea bănui pe Povestitor stăpînit de curiozități balcanice, săpînd după trecutul lui Pașadia, în nici un chip însă în ipostază de detectiv de roman occidental. Și nu e vorba de o prejudecată de lectură, ci
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
salon și cititorul încă nu-l cunoaște: se întrevedeau tocmai dinpotrivă, trupește și sufletește semnele unei înalte stirpe în cădere: portul semeț și înfățișarea nobilă, trufia, cerbicia și cruzimea, lenea, sila de viață, setea de răzbunare și puterea de ură...". Știm deja că primul și ultimul dintre Măgureni seamănă pînă la indistincție. Mai înainte de a vedea aceasta în salonul casei lui Pașadia, către sfîrșitul romanului, cititorul are șansa de a întrezări asemănarea în aceste două portrete, ale căror semne par a
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
ai o înțelegere cu totul anapoda a politicii internaționale ca să-l pui ambasador la Paris pe Oliviu Gherman. Acest substitut de Iliescu are în comun cu diplomația cât Oblomov cu atletismul. Când un Dan Marțian - răpus în funcție dar nu știu dacă și la datorie - te reprezintă la Lisabona, fii sigur c-ai ieși mai câștigat dac-ai închide ambasada. în același timp, o serie de eminenți tineri diplomați sunt scoși fără scrupule pe tușă. Exemplul cel mai revoltător e ce
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
unui fel de brontozaur antedeluvian, proptit mai-mare peste misiunea română de la New York. Subtilele faulturi pe sub masă, sabotarea cu cinism a inițiativelor îndrăznețe, promovarea tehnicii băltirii nesfârșite au fost ridicate la nivelul unei veritabile arte. Pe când se afla la Washington, Geonă știa măcar să-și folosească eficient obrăznicia... Ei bine, pentru controlarea acestei lumi anchilozate, pentru privilegiul de-a da ordine fără sorți de-a fi puse vreodată în practică s-a declanșat o bătălie orbească. Iliescu și-a reamintit, impetuos, că el
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
verticalizării Jurnalului descoperim că ni se pro-pune drept vedeta Ion Cristoiu care semnează lunea un fel de cronică a săptămînii precedente. Chiar în primul număr în care își oferă serviciile că vedeta a Jurnalului, Ion Cristoiu dovedește ori că nu știe ori că vrea să ignore cu ce se mănîncă așa-numita opera-tiune de lobby în America, atacînd degeaba guvernul Nastase pentru că i-ar fi dat "șpagă" lui Bruce Jackson. În acest scop, Ion Cristoiu se străduiește să demonstreze că Bruce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
șpagă" lui Bruce Jackson. În acest scop, Ion Cristoiu se străduiește să demonstreze că Bruce Jackson e un nimeni care a venit în România pentru a lua bani de la guvernul Nastase. De multe poate fi acuzat guvernul, dar că nu știe în materie de Statele Unite pe ce butoane să apese, asta e curată inepție. Dl Cristoiu a uitat că ministrul de Externe Geoana a fost ani buni ambasador al României la Washington unde a invatat cu ce se mănîncă și lobby
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
că ceva nu e în regulă. De aceea avertismentul ei este incoerent și contradictoriu, uneori irelevant. Autoarea nu poate vorbi onest despre literatura contemporană tocmai pentru că are grija permanentaă de a nu lăsa să se vadă hibele pe care le știe prea bine. Și acest lucru este cu atât mai evident cu cât spiritul critic al autoarei iese la iveală abia atunci când scrie despre autorii vechi. Eseurile despre Slavici, Filimon, Rebreanu, Sadoveanu, Camil sunt mult mai reușite. Este o diferență enormă
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
era urgentă nevoie de alcătuirea unei strategii a preaderării pe care dl Vasile a tot vîrît-o sub preș pînă cînd a devenit limpede că e nevoie de altcineva, capabil s-o coordoneze rapid. Dl Radu Vasile avea farmec ca premier, știa să facă promisiuni vagi pentru a mulțumi pe toată lumea și cred că într-o țară cu mai puține probleme și-ar fi putut duce pînă la capăt mandatul de premier împăciuitor în atitudinea de ansamblu și, uneori, sclipitor în intervențiile
Precipitata memorialistică a lui Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14809_a_16134]