1,700 matches
-
Pembroke Books, cînd i-am auzit pașii tropăind Înapoi. — Haide, Ernie, a zis. S-a aplecat și a făcut mîna căuș. M-a ridicat și m-a pus pe umărul lui și, cocoțat așa, ținînd bine cu o lăbuță o șuviță de păr rărit, am ieșit afară și am pornit pe trotuar. Mai mersesem așa, pe umărul lui, prin casă și-mi plăcuse la nebunie. Îmi plăcea să-mi Închipui că e o cămilă și că eu sînt Lawrence. Evident, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tras peștele și l-au cărat cu căruțele, în butoaie, la magazinul din comună. Peștii mei nu căzuseră din cer, cum eram tentat să cred, ci din butoaie. POVEȘTI DE ADORMIT P|RINȚII Trei fetițe și un timp Diana SOARE Șuvițele pământii mi s-au părut dintotdeauna fascinante... Fire tremurate, troienite precum dunele de nisip în deșert. Modele fantastice și incredibil de fragile, spulberate într-o clipă cu degetele care fac valuri în apa ruginită. Joc de copil lângă o cadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Însă la fel de bine legat, vânjos și cu o musculaură a centurii scapulare care Îi atesta mânuirea coasei și a celorlalte unelte pentru muncile agricole. Umbla În orice anotimp cu capul descoperit. Avea păr blond spre șaten, ușor cârlionțat, cu câteva șuvițe aplecate pe frunte. Ochii pătrunzători (mai târziu va purta ochelari), arcuiți și sprâncene stufoase, Îi completau conturul armonios al feței. Avea voce de tenor, ușor apăsată.” Și, pentru că trăsăturile psihice sunt mai valoroase decât cele fizice, autorul, știind prea bine
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Cuvintele biciuitoare erau impregnate de zeflemeaua copios stimulată de șiragurile de covrigi din mâinile noastre. Era bondoacă, Îndesată, lipsită de orice farmec feminin, la prima vedere părea chiar urâtă. Purta părul prins pe ceafă Într-un coc din care cădeau șuvițe rebele. În special bucla căzută pe frunte Îi dădea un aer de permanentă răzvrătire. Avea ochi negri foarte expresivi, o privire directă, sfredelitoare, plină de cinism și de sarcasm, dar scăpărând de inteligență. Îi plăcea să poarte În păr sau
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
lustruit dintre coapse. Același gest îl făcea, în mijlocul iazului, și statuia din parcul conacului. Numai că pe fața ei, ușor plecată pe-un umăr, astfel că unul dintre obraji era pe jumătate acoperit de umbra părului sucit în bucle, câteva șuvițe ajungând pe sânii micuți, nu se vedea expresia tipică, de pudoare ușor complice și oarecum încurajatoare, de rușine și plăcere feciorelnică, nimic din împurpurarea care cheamă și atrage în jocul bucolic al dragostei. Fața nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
arlechinesc, o fată îmbujorată, cu ochi întunecat-sclipitori, cu confetti în părul tuns scurt și cu buzele rujate în formă de inimioară. Atunci, o dată cu aburul răbufnit pe fereastra deschisă, nările mele, înfundate în fularul tras până sub ochi, au prins o șuviță caldă de parfum, rămasă undeva, într-o cameră minusculă a minții, alături de râsul răsfățat al fetei costumate în paj și de o arietă la fel de vagă și evanescentă ca și parfumul. (Și - drace, acum îmi dau seama! parcă m-a izbit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
franceză bătrân, înalt, uscățiv, cu care fac cunoștință într-o pauză de țigară. Și Aura, care cucerește publicul într-o clipă. Fotoliile roșii gem, oamenii stau pe jos, la balcon, în picioare. Sala improvizează după ea, văd bucle blonde și șuvițe cărunte laolaltă, zâmbind. Mas que nada, Somewhere, over the rainbow, Wonderful life sau Can’t help falling in love. Cuiva îi dau lacrimile. Închei cu Alex Vasiliu. „Povestea festivalului înainte mult mai este. Dar nimic nu trebuie spus până la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
că... începu Eva, dar Sally o sărută. — Tu ești mult, mult prea bună pentru el, zise ea, așa că trebuie să-ți găsim pe cineva cu adevărat frumos. Cât timp Eva își sorbi băutura, Sally dădu peste un tânăr cu o șuviță de păr lăsată pe frunte, care stătea întins pe o canapea împreună cu o tânără, fuma și fixa tavanul cu privirea. — Cristopher, comoara mea, îi zise ea. Am de gând să te răpesc câtva timp. Vreau să faci ceva pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
șterse cu un prosop apa de pe piept și pântece, care îi făcuse pielea de găină. Pe ușă, umflat și înnegrit de umezeală, se afla un abțibild înfățișînd un profil trandafiriu de femeie cu niște plete umflate hiperbolic și împărțite în șuvițe mergând în degrade: un roșu sângeriu, urmat de roșuri mai diluate, dând impresia unor vopsele acrilice. Imediat sub bustul cambrat al femeii scria cu litere subțiri CRISAN SHAMPOON. Barba era gata. Mai rămânea mustața, o chestiune mai complicată, pentru că firele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sfert de oră de purtare, nu te mai îndoiai că porți pe cap părul tău natural. Își puse peruca și o pieptănă îndelung în fața oglinzii. La fiecare alunecare a pieptenului roșu prin păr, buclele se desfăceau, părul se întindea, pentru ca șuvițele să se arcuiască la loc o secundă după aceea, într-o mișcare leneșă, grațioasă. Pentru că pieptenele trosnea la fiecare contact cu părul, îi veni ideea să stingă lumina, în întunericul aproape total care se lăsase, scântei verzi-albăstrui, neînchipuit de subțiri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea se agita cu o voință de profanare care-o făcea să uite de orice. M-am ridicat în ciuda strânsorii ei și mi-am pus haina. Mi-am aranjat ținuta răvășită în oglindă. Părul îmi era ud și despărțit în șuvițe. L-am pieptănat din câteva mișcări. Gina se ridicase și ea, își trase tricoul și, cu părul buclat, desfăcut, se sprijinise de umărul meu. Ne priveam în oglinda scânteietoare. Ochii mei băteau în violet deasupra pomeților ascuțiți, pe când ai ei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Zâmbea, afurisita, cu năsucul ei bont și botul de liliac, afurisit de frumoasă, cu părul ușor ondulat, culoarea lemnului de stejar. Stătea lângă mine fără să zică nimic, privindu-mă doar, apoi mă lua de un deget sau de-o șuviță de păr, cu prefăcută teamă și timiditate. Eu plecam imediat în altă parte, dar nu puteam să nu zâmbesc când o vedeam apropiindu-se. "Ce scorpie sînt!" - îmi șoptea câteodată. După vreo săptămână vorbeam din nou, dar amândoi evitam intimitățile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înghesuiți între care, stând aproape într-un picior și ținîndu-se cu mâna înmănușată de bara învelită în plastic cenușiu de la geamul șoferului, se află el. Să-i tot dai acestui tânăr vreo douăzeci și patru de ani. Este destul de înalt, blond, cu șuvițe neobișnuit de lungi ieșindu-i de sub căciula de blană. Firișoare aurii de barbă și mustață abia dacă reușesc să-i înăsprească fața copilăroasă. Cruzimea pe care linia gurii și a bărbiei o arată nu este însă una răutăcioasă, ci întunecată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
printr-o pădure amară, luminată de nori trandafirii. Prințese oglindindu-și buzele triste în heleșteul verde ca smaraldul, în care picură o lacrimă de inorog. Prințese care-și omoară ursitul cu dulci prăjituri otrăvite și-și fac inel dintr-o șuviță castanie din părul lui, tăiată cu foarfece negru. Prințese cu maghiran ofilit între degete pale, cu ochi azurii, depărtați, cu sânii sferici și tremurători, cu palmele fără linii, cu norocul pierdut, cu viața sfârșită. Balena vedea și simțea totul, poveștile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
intră cu totul în subterană. I se mai vedea doar creștetul șovăind în umbra tot mai deasă. Tunelul era ușor oblic, ca o scară de pivniță, iar la vreo zece metri mai jos părea că devine orizontal, căci creștetul cu șuvițe albăstrii al Balenei nu se mai văzu după vreun minut de coborâre. Am mai așteptat puțin și-am coborât și noi, una după alta. Dacă ne-ar fi văzut cineva, ar fi crezut că are de-a face cu un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deodată am văzut, de la marginea vederii, înaintînd spre noi, un punct luminos. Când s-a apropiat, l-am recunoscut cu un strigăt de bucurie: era copilul nostru, gigantul nostru drag, marele bărbat cu sâni de femeie, cu părul căzîndu-i în șuvițe blonde până la șolduri, cu ochii albaștri. Se apropia tot mai mult de noi. Era mult mai mare decât muntele pe care stăteam. Cu cât venea mai aproape, cu-atît trăsăturile lui se deslușeau mai bine și în curând nu i-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-au găsit în comerț asemenea mașini de scris. Tânărul nu era de fapt chiar așa tânăr. Trebuie să fi avut aproape treizeci de ani. Dar silueta lui firavă, fața îngustă, triunghiulară, părul lung, care-i cădea peste urechi în șuvițe dezordonate, șaten-închis, îl făceau să pară de cel mult douăzeci și cinci de ani. Oricum, pentru mine, cea de-atunci, nu era mare diferență între douăzeci și treizeci de ani. Tânărul era pentru mine "un om mare". Am închis ușa și, sfioasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de mama. Imediat ce am zărit-o, m-am întrebat iritat de ce n-a putut să mai aștepte și de ce a adus ea banii. Mama stătea stingheră în paltonașul ei mâncat de molii și cu căciulița ei caraghioasă de sub care ieșeau șuvițe de păr cărunt (avea cincizeci și șapte de ani). Privea neajutorată și cu emoție vizibilă (care-i accentua aspectul jalnic) spre pâlcurile de liceeni care treceau în fugă pe lângă ea, râzând când o vedeau și strigându-și nu știu ce unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îmi aducea, cu fiecare zi, un spor de înfrigurare și de neliniște. Eram într-o stare de alarmă sfâșietoare, stare specifică oricărei fericiri care se concentrează pe un spațiu de timp limitat, în loc să curgă liniștit și să se drămuiască în șuvițe subțiri, ani la rând. În mine, totul a început să capete chip dublu. Se dedubla, în primul rând, sentimentul timpului. Timpul meu începea dimineața, apoi urma întâlnirea cu Sonia, masa undeva în afara casei, plimbarea în afara orașului. Pe negândite, venea noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
umplea de neliniște. Dar acolo, deasupra acoperișului negru al casei, acolo unde cădea soarele, se mai zărea o dungă îngustă de culoarea mandarinei. Deasupra ei, cerul stătea întunecat, și pe el norii se mișcau purtați de vânt repede, ca niște șuvițe de cerneală turnată în apă. Când am ridicat capul, balconul a început să plutească încet înainte, împreună cu casa care amenința să acopere tot orașul. Dincolo de colț, frunzele copacilor se zbăteau ca valurile mării. În plin vuiet de ape, ceva, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
radiază o căldură uscată, îți dai seama ce izolată e camera în care te afli. În funcție de dispoziția sufletească, această izolare îți dă senzația de confort sau de însingurare. De la fereastra cămăruței mele, văd drept în față peretele casei vecine cu șuvițe de ciment încremenite pe cărămizi; dacă privesc în jos, pot admira locul străjuit de un mic turn pe care portarul nostru Matei îl numește pompos grădina stăpânilor. E, însă, suficient să privești această grădină și pe acești stăpâni ca să înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întîia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul în căutarea unui anume număr
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
atitudini scabroase. Sufletul lui, capabil de exaltări, era puțin jignit de indiferența blazată cu care se oferise Georgeta, de lipsa de importanță pe care o dădea întîmplării. Ea îl privea cu simpatie și curiozitate, îndepărtîndu-i de pe G. Călinescu ochi o șuviță de păr, sărutîndu-l, însă cu acel aer de detașare profesională al femeilor care se amuză de orice nouă cucerire. Georgeta îl puse pe Felix pe programul ei: - Îmi placi foarte mult, îi zise, poți să vii când vrei să măvezi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
corali ? Poate chihlimbarul ? Caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, de grabă degetele i se agață de șiraguri și lănțișoare, un medalion, asta i-ar face trebuință. Un medalion în care să așezi un chip drag și o șuviță blondă - de ce blondă neapărat ? De ce toate medalioanele să aibă în ele o șuviță blondă ? Și Sophie are părul blond, dar ce ochi bulbucați ! Și burta ei ce pliuri face de când a născut, doi colaci de grăsime se ivesc pe burtă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
grabă degetele i se agață de șiraguri și lănțișoare, un medalion, asta i-ar face trebuință. Un medalion în care să așezi un chip drag și o șuviță blondă - de ce blondă neapărat ? De ce toate medalioanele să aibă în ele o șuviță blondă ? Și Sophie are părul blond, dar ce ochi bulbucați ! Și burta ei ce pliuri face de când a născut, doi colaci de grăsime se ivesc pe burtă de cum își scoate corsetul, uite-așa poți să-i strângi în mână ! Se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]