1,715 matches
-
să fie încercuiți, regele însuși ar fi putut fi capturat sau ucis! Instinctiv, Balamber se întoarse spre Odolgan, la timp pentru a-l vedea cum privește sub bărbie o lovitură de suliță care efectiv îl smulse din șa; împroșcă un șuvoi de sânge și căzu de pe cal pe spate, cu brațele deschise, pentru a dispărea imediat în mulțimea unduitoare a combatanților. Balamber îl căută atunci pe Mandzuk și îl găsi acolo unde era mulțimea cea mai deasă. Dădu pinteni cailor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se zice aici) Filiorul. Printre chilii, apoi pe drumul din sat, pe la crâșmă epică a lui Ichim, și în urmă pe cărări întortocheate și încrucișate, am ajuns la poalele muncelului și a pădurii, care se scurge de pe el ca un șuvoi, și, apoi, peste câteva minute, sus, sub pădure. La picioarele noastre, valea Filioarei, ondulată și presărată cu 1 Lustru - interval de cinci ani. buchete de copaci de toate formele și de toate mărimile. Departe, în stânga, șirul vânăt al munților de peste
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Inima îmi bătea să-mi spargă pieptul și, asemenea tuturor ipohondrilor, am fost vizitat de ideea că asemenea discursuri generează crizele de inimă. Nici până în ziua de azi n-am idee cum au reacționat musafirii la izbucnirea mea, la micul șuvoi de invective cu care i-am gratificat. Primul detaliu exterior de care am devenit conștient a fost zgomotul universal familiar de țevi care ghiorăie. Venea din celălalt capăt al apartamentului. M-am uitat de jur împrejurul camerei, printre, prin și dincolo de fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Elya avea dreptate. Și Ussher. Margotte era un suflet bun. Nu persista mecanic În ceea ce făcea când i se dădea semnal. Cum făceau alții, aruncându-se În propriile rutine. Rostogolindu-se În propriile făgașe. Din baie se auzea apa țâșnind șuvoi de apă. Făcea duș, semnul obișnuit că se pregătește să iasă. Dacă avea trei ocazii de ieșit din casă, făcea trei dușuri Într-o zi. O auzi apoi mergând foarte rapid În dormitorul ei, desculță, dar duduind repede, deschizând dulapuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sud și est, se întorseseră la casele părintești și la slujbele lor birocratice pe care le detestau. O punem pe apă azi după-amiază, le-a declarat ea. Zach i-a întors un zâmbet, iar bărbații s-au pornit cu un șuvoi de previziuni sinistre. Râul era nemaivăzut de scăzut. Nu puteai să dai drumul pe apă, spre Colții Dracului, nici unei potcoave, că tot se făcea praf. Darmite să lansezi o gabară de două tone. Ar fi nevoie de manevrele cuiva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
frunzele pe care le atingi sună ușor precum clopoțeii cântecul celor zece privighetori o să-l asculte fetele cele mari și or să aibă panglici multe și mărgele și inele și betele cerul e tot o apă la vale se rostogolesc șuvoi pietrele scumpe din brâie de piatră prin trecători înguste se ridică și zboară pești de sidef în nopțile cu lună lângă pomul uriaș Vrăjitoarea Bătrână își azvârle năvodul Umbrele peste umbre Exerciții de admirație flori roz asfințesc pe unda vălurită
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
I-am urmărit privirea pe fereastră, afară, și ceea ce-am văzut m-a neliniștit teribil. Trecea un grup de trei bărbați, aparent comis-voiajori, care duceau serviete identice În mîini și discutau foarte aprins. Dincolo de ei curgea fără Întrerupere un șuvoi de mașini ... Măi Încolo, acel loc de parcare ce mi-a răscolit amintiri sicîitoare, ca un colț de măsea ruptă... Cifre... Cele din josul tăbliței de parcare... un rînd de șapte cifre... Numărul acela de telefon... Eticheta de pe cutia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
80, individul băgase spaima în popor că vine bomba cu neutroni. Organizau marșuri ale păcii. Îmi amintesc instructajul pentru unul dintre ele: - Toași, ne adunăm cu toții pă întreprideri, ca niște pâraie și ne adunăm în Piața Cinema Gloria, ca un șuvoi, apoi ne vom uni cu tovarășii din alte sectoare pe Magheru, așa, într-un fluviu care se va revărsa ca-ntr-un ocean în Piața Comitetului Central. Toași, vă dau bilețele cu lozinci și acum le și repetăm: Cea-u-șescu pa-ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
impus să-mi fii soț, cred că și părinții mei nutreau în secret acest gând, dar tu n-ai rostit niciodată un cuvânt. Ce să cred? Nu știam, nu știu. Și mai ales cum puteam să îndrăznesc? Viața e un șuvoi care-i duce pe toți, - către unde? și mai ales de ce? Sunt întrebările banale, de toată ziua ale omului de rând, ale oricui: prima spaimă în fața filozofiei. Și totul se adânci în somnul acela, atât de mult că vocea începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dreaptă - și totuși era cel mai drag pământ sufletului meu. Acolo nu se văd munți cu coame albastre înălțându-se cu creștetele în cer, aproape; nici codrii bătrâni cu cânturi aspre și veșnice; nici cucul nu cântă de noroc, când șuvoaie vin rostogolindu-se înspumate pe treptele costișelor, când luncile se umplu de flori și de oaspeți cântăreți. Acolo se aude, iarna, suflarea crivățului viforos într-un pustiu fără sfârșit, pe o nemărginire de zăpadă, sub care zac, triste și rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șopron. Era ceva neobișnuit pe pământ și-n văzduh; vântul avea în el mii de ace de ghiață și omătul mărunt își căuta cu îndărătnicie loc în toate ungherele îmbrăcămintei; iar pe sus se simțea că lunecă un fel de șuvoi nemărginit și iute. Până la șopron, Lepădatu simți că vifornița s-a întărit. Găsi pe flăcăuași strânși la un loc; îl așteptau. Îi sări și Sărmanu înainte și prinse a i se gudura la picioare. Vitele stăteau neclintite prin întuneric. Niță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu. Tonul ei degajat a rămas degajat, dar a căpătat o inflexiune tăioasă. —Sună la birou. Ai grijă de tine. Și a închis. Capitolul 49tc " Capitolul 49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în care se împleteau revolta, dezamăgirea și speranțele înșelate. Spre deosebire de accesele ocazionale de supărare cruntă, care îmi treceau de obicei după o propoziție sarcastică, m-a copleșit un val de furie incandescentă, acumulată îndelung - nu față de Neris, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-l salveze de daga ce se abătea asupra sa. În clipa aceea, doi războinici gali veniră în fugă, cu veșmintele sfâșiate, plini de sânge și de noroi, cu pumnalele întinse spre roman. Fulgerător, soldatul îl răni pe primul la umăr. Șuvoiul de sânge îl împroșcă pe Valerius. Acesta se târî, însă avu timp să vadă cum lama romanului străpungea gâtul celui de-al doilea gal. — Julius Caesar înăbușea toate revoltele!... Glasul tunător al soldatului îl urmări pe Valerius, care alerga îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de indignare, legatul izbi cu pumnul în masă. — A fost amantul lui Tiberius în tinerețe... La Roma i se spunea „sfincterul“, știai asta? Și apoi, cu Caligula și Claudius... Și cu Nero... Antonius ridică mâinile, încercând parcă să pună stavilă șuvoiului de cuvinte. Noi i-am jurat credință lui Galba, zise hotărât. Galba e împăratul nostru. El reprezintă ordinea constituită, pe care noi, adepții cultului lui Mithra, am jurat s-o respectăm. — Vitellius, ticălosul ăla, mâncăul, prietenul unor oameni corupți, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în nisip. Se ridică însă rapid și se repezi asupra uriașului, atacându-l la cap cu scutul ridicat. În liniștea amfiteatrului, impactul marginii scutului cu țeasta lui Skorpius răsună sinistru. Uriașul abia dacă se clătină. Pe gură îi țâșni un șuvoi de sânge, care i se prelinse pe piept. — Salix! strigă entuziasmat Valerius, ridicându-se. — Pe Marte, s-a terminat deja? gemu grăsanul. Dar Skorpius înainta spre secutor ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, nebăgând în seamă sângele care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sârme întinse pentru pus rufele la uscat și curți pline de biciclete și plante zdrențuite și tot calabalâcul familiilor numeroase și zgomotoase. Rețeaua municipală de apă era pornită. Dinspre fiecare bucătărie și baie din Shahkot răzbătea sunetul pompelor de apă, șuvoaiele subțiri de apă scurgându-se în prima din multele găleți și oale și cratițe așezate la rând pentru a fi umplute. Tatăl lui Sampath își făcu apariția jos, cu salteaua sa de yoga. Femeile ieșeau din diferite case, întâlnindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și fără scuter motorizat? Poate chiar fără publicitate? O, nu! Poată că ar trebui să deschidă contul bancar cu o destinație specială, aceea de a construi un templu? Astfel, atenția ar fi distrasă către aspectele religioase și donațiile ar curge șuvoi. Nu că ar fi avut el de gând să înșele sau să fure. Chiar vor construi un templu! Apoi ar veni și mai multe donații. Mintea îi sărea la nesfârșit de la o schemă încântătoare la alta. Începu să perceapă taxe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de urechea rănită și urla: — M-a atacat, domnule, m-a atacat. Pinky fu dusă în pas de marș, tremurând și rânjind, la secția de poliție. Mai făcuse sânge să curgă și înainte, în curtea școlii. Scuipă din pricina gustului sărat. Șuvoiul roșu ce țâșnea din urechea băiatului Hungry Hop era ca o revărsare de pasiune și durere. Tremura, dar, dacă îi era teamă, cumva, refuza să o arate sau să o lase să pună stăpânire pe ea. Sau chiar să recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lui e destul de grav. De data aceasta însă, omul nu mai vorbi în șoaptă, ci cât de tare cât putu. Hei, domnule, strigă el adresându-se direct spionului, nu crezi că ți-a cam expirat timpul? Spionul fu întrerupt în mijlocul șuvoiului. Preț de o secundă, își pierdu echilibrul. — Înainte să omori țânțarii, noaptea e neplăcută, răspunse. — Asta-i adevărat, fără îndoială, zise alt individ din public. — Mulțumesc, spuse spionul. Odată ce deschizi o sticlă de sifon, e bine să o bei înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
strigau cu toții, dar el se ținea strâns de pat. — Dacă n-ai de gând să vii jos, stai absolut nemișcat, urla tatăl său. Nu te mișca. Prins în acest dans de bețivi, cu fețe sălbatice, cozi lungi, sariuri drapate în șuvoaie purpurii și galbene de jur împrejurul lui, fragmente inutile de gânduri treceau pe lângă Sampath, toate mișcându-se prea repede ca să le poată opri și prinde. Putea să sară; dar, nu, nu ar face el așa ceva. Putea să le tragă pe maimuțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vine acum peste mine cu o frecvență dublată și efect Doppler complet, fiind familia celor care fac să-ți fiarbă sângele și îți storc ochii, gâtul, mațele. Luăm un taxi? am întrebat-o eu. Am făcut un semn convulsiv spre șuvoiul galben, m-am dezechilibrat și am virat-o lateral fix în curul mârâitor al unei instalații de aer condiționat care mi-a expediat în obraz cea mai rea și fierbinte respirație a ei. Eram pe Eighth Street, la vest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ștefan Avădanei Ca o pisică neagră trecînd lin prin ușa-ntredeschisă; ca un nor alb pe-un cer senin de-nalt august netulburat de vînt; ca o cunună-n flăcări sub cetate arzîndu-și frunze, flori și spini; ca un șuvoi umflat în primăvară tăind făgaș în lut uscat de vînturi; ca mahmureala după gin sau turț, cînd ziua e mai neagră decît noaptea; ca țipătul temut de cucuvea în seara satului pitit sub dealuri; ca o cădere de lumină frîntă
Treisprezece feluri de-a o privi. In: La aniversară - Ștefan Avădanei by Doina Cmeciu, Ioan Dănilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/348_a_617]
-
la fel de reale ca și oamenii. O teorie susține că în această dimensiune, ca și în a ta, ne suprapunem firile simbolice peste vasta povară obscurantistă a personalității. Astfel cunoașterea adevăratelor forțe care ne guvernează devine foarte dificilă. Dat fiind acest șuvoi nesfârșit de posibilități, îmi consider micile slăbiciuni o alinare. Vultur-în-Zbor stătea nemișcat, cu încheieturile albite de încordare, pumnii încleștați și gura strânsă într-o linie subțire-subțire. — Ei, haide, domnule Vultur, spuse Virgil Jones. Te credeam un suflet mai înțelegător. — Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și oaspeții în ceea ce lui Vultur-în-Zbor i se părea a fi un ritual privat. — Vremuri bune, spuse contele Cerkasov. Cavaleria atacă în dimineața de după bal. Fugărește cazacii de-a lungul câmpiei întinse. Saloanele Petersburgului, înțelepciunea bărbaților, frumusețea femeilor, vinul curgând șuvoaie și relațiile - nu toate din ele sociale, ha? Râse: ascuțit, nervos. — Aleksandr, zise într-un final Irina, dar ceea ce se voise a fi un reproș aducea mai mult a îngrijorare. Contele o ignoră. — Relații, repetă el. A fost tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Soțul meu trăiește prea mult în trecut - ca noi toți, presupun. Să nu-l crezi nebun. E întreg la minte. Ca și Elfrida, în ciuda obsesiei ei legate de puritate, curățenie și Gribb. Și la fel, presupun, e și Gribb, în ciuda... Șuvoiul de cuvinte secă. Vultur-în-Zbor se simțea prea tulburat ca să mai insiste. Am auzit că ai sosit în K împreună cu Virgil Jones, spuse repede Irina. Uite, el este nebun, dacă vrei. Ca și fosta lui soție, doamna Liv. îi dăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]