8,709 matches
-
decoreze cât mai frumos. Li se spune „coșuri de decor”. Dacă vaporul are coșuri mari, pare rapid și de încredere. Când Suzuko își dădu seama care era Tsukuba-maru, se gândi la ce-ar fi trebuit să simtă Nanjo la vederea țărmului patriei dragi și se bucură ca și cum ea însăși se întorcea acasă. - Și Nanjo-san probabil că se uită înspre noi. Sigur se uită. Oare nu se bat pentru telescop pe punte? spuse, privind cu jind la binoclul femeii de lângă ea. Femeia
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
oameni de la sat, care își așteptau probabil rudele emigrate mai demult. Erau și familiile membrilor echipajului. Și se vedeau și fețele buhăite de nesomn ale prostituatelor din port. Se zăreau deja chipurile pasagerilor. Emoțiile celor aflați pe vapor și pe țărm se îngemănară, dând naștere unei bucurii și mai mari. Era un moment de adevărată euforie. Probabil pentru că găsise printre pasageri persoana așteptată, o tânără și frumoasă domnișoară oftă a ușurare și spuse: „Ah, ce bucurie!”, țopăind în vârful picioarelor. Suzuko
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
om nu acoperea strălucirea vopselei de pe pereți. În holul de la intrare, elevele îl așteptau cu fețe neliniștite. Nici acolo nu mai era nimeni. Takeuchi își înăbuși furia și, cu un râs amar, zise: - Se pare că a coborât deja pe țărm. Mai bine îl așteptam acolo. Poate că așa se întâmplase. Debarcaderul avea două niveluri, unul inferior și unul superior. Cei care veneau în întâmpinarea pasagerilor urcau pe vapor de la nivelul inferior. Pasagerii coborau de pe vapor pe la nivelul superior. Aceasta era
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
I-a susținut privirea fără să clipească. Din nou sa instalat liniștea. Și-a auzit inima bătând; ea părea foarte liniștită; o liniște ce se răspândea în întreaga încăpere. Din când în când se auzea zgomotul valurilor spărgându-se de țărm. Când vorbi, în cele din urmă, o facu aproape în șoaptă. - Ceea ce am să-ți spun, începu ea, poți crede sau nu crede. Pentru mine nu are nici o importanță. - Am venit în mod special să aud ce ai de spus
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
curentul electric. Asculți vezi Asculți vezi acoperi descoperi frumusețile ce palpită la gîtul tău cum o venă umpli șoseta cu bluesuri te descurci cu picturile oare ce se-ntîmplă-n prezent cu prezentul însuși un violoncel e necăjit ca o morsă la țărmul mării mîine nu mai contează spaima părului face deliciul flăcării o piatră asudă învelită-n ziar un ochi sparge fereastra.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
Emil Brumaru Oh, unde-i insula pustie Cu papagali, capre și fluturi Ca viața mea din nou să fie Topită-n dulcile-nceputuri! Căci vreau să naufragiez!! Dați-mi corabia cu vele Și-un țărm stîncos, ca s-o pisez În zece mii de bucățele. Ci numai eu rămas întreg, Să-mi fac un țarc de pari și-ntr-însul Hamacul moale să mi-l leg Și-ntins la umbră să-mi iau prînzu- Ncropit din ouă de
Cantecul lui Robinson Crusoe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10133_a_11458]
-
număr, toate mă silesc întruna să spun că sînt, cîndva c-au existat Persepolis și Roma, și că soarta le-a hotărît-o, nemiloasă, art pustiitoarei lupte, ne-ncetat. Silit sînt să-mi închipui rugul, spada din epopee, zbuciumata mare ce roade țărmul nalt, necruțătoare. Și-mi spun că toate-acestea sînt. Tăgada îndreaptă-nchipuirea: doar tu ești aievea, soartă. Tu mă povestești. Vorbește un bust al lui Ianus Cînd treci de porțile despărțitoare, cinstește a lui Ianus amintire. Cuprind, ocrotitor, dintr-o privire
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
-mi readuce sub pleoape limpedea întunecime? Îmi încearcă duhul, tăria, blestemat nesecata candoare!? Dar - mai ales poate - foamea de viață mi-o pune la încercare? Da. Foamea de mine care mă face să mă recunosc după lungi pribegii, departe de țărmul sfâșietor de viu care sunt eu pentru eu însumi. Ah, și atunci marele frig nemernic mă cuprinde. Și în nopțile prevestitoare de zadarnice învieri - încet-încet - mă luminează, trăgându-mă la suprafață, așa cum pescarii își trag năvoadele din ape. Da. Frigul
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
pot fi rezolvate și situațiile dificile, încât mă mir că nu s-a gândit nimeni s-o includă chiar în curricula de școală. Aș zice că mă simt pustiit, la fel cum e această barcă spartă, lăsată anume aici pe țărm cine știe de câtă vreme. Sunt la limită, între deznădejde nefondată și optimism rupt de realitate. Sufletul din cărțile lui Aristotel are parcă mai multă greutate decât acesta adevărat despre care nici măcar un vers nu se mai poate scrie.
Vasile Baghiu by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/10251_a_11576]
-
din gura bătrînei și credincioasei Hermina minunatele povești populare, pe care aceasta le depăna cu glas tremurător. Chipul legendar al lui Alk și acela al tovarășului său nedespărțit Vidri, drumeția lor plină de isprăvi neasemuite prin codrii Helagrului sau pe țărmurile Mării Iavire, lupta dintre Sardo și înfiorătorul Brinx, ca și frumusețea fără pereche a modestei și cucernicei Ramida - iată tot atîtea imagini care începură să populeze cugetările micului Hubert, atrăgîndu-l pe cărările ispititoare ale visului și fanteziei. Toate aceste figuri
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
Zilele din jurnal îmi privesc chipul în zilele care au trecut, cuprinse în jurnal, agățate de-o filă. Cobor dintre ele ca dintr-un vis, strivind între pleoape dimineața ostilă. Lent, amintirile mi se destramă, asemeni cuvintelor scrise pe-un țărm de nisip. Trecutul mi s-a spart ca un geam căzut pe podele, în fiecare ciob îmi zăresc o parte din chip. Umbrele clipelor ce s-au scurs îmi bat în geamuri, fac semne, dansând deghizate ca într-un carnaval
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
ce atingeau trei decenii. Pentru un Fontenelle centenar, în secolele 17 și 18, câți contemporani năruiți înainte de cincizeci de ani, ori mai tineri! Îmi explic această divagație despre vârste printr-o preocupare firească în perioada abia întâmplatei mele reîntoarceri la țărm. Totul în jur îmi semnaliza cât de diferit era omul de aproape șaizeci și patru de ani de încă tânărul scriitor care luase trenul spre Italia, la sfârșitul lunii octombrie 1973... Mă simțeam supus unei mute, repetate interogații a locurilor
Paragrafe by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/10660_a_11985]
-
Zilele din jurnal îmi privesc chipul în zilele care au trecut, cuprinse în jurnal, agățate de-o filă. Cobor dintre ele ca dintr-un vis, strivind între pleoape dimineața ostilă. Lent, amintirile mi se destramă, asemeni cuvintelor scrise pe-un țărm de nisip. Trecutul mi s-a spart ca un geam căzut pe podele, în fiecare ciob îmi zăresc o parte din chip. Umbrele clipelor ce s-au scurs îmi bat în geamuri, fac semne,dansând deghizate ca într-un carnaval
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
pornit, simțind carnea proaspătă, întinsă ca o mătase, ca pielea unui copil înecat mi se lipeau de ochi frunzele și era noapte, era cinci și un vânt prielnic mă-mpingea de la spate. "marea e încă liniștită, trupul tău va atinge țărmul". și de data asta merg fără oprire cincizeci, o sută de pași prin cele zece ploi, pe sub o sută de vagoane de noapte, pe drumul de cărămidă umedă și miroase a copaci și asta înseamnă că parcul e deja pe-
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
de sub tălpi. * iar drumul se face întâi neted, apoi moale, apoi o apă. îmi ajunge peste umeri, mă trage înspre el, înapoi. și eu prea obosit și el mă poartă ca un înecat iar spre parc și vatra ca un țărm stâncos și înainte de ea drumul se chircește într-o vâltoare adâncă și eu merg, plutesc, "de-acum n-o să mă mai opresc", alunec pe lângă parc, pe deasupra lui, și din parc văd doar vârfurile copacilor, și vatra lumina ca un far
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
vatra lumina ca un far liniștit în ceață. apa mă trage mai mult în adânc, apoi mă mai ridică puțin, cât să văd că era opt, că nu mai ploua de mult. "capătul e încă departe, trupul tău va atinge țărmul", și marea părea să se liniștească. însă o apă merge spre dristor și dedesubtul ei o apă care duce spre vatră și dedesubt o apă fiartă, și în stânga o apă nămoloasă, iar eu prins în ele, liniștit, obosit. și liniștea
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
și cântec de șoapte Și nu mă obosi fugă pe cărări de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste vai de epoci, măsuri țărm pașnic pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa în visu-mi, pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Și-l îmbrățișai cu toata copilăria. Iar el tăcu magistral Preț de o clipă, iertându
POEZII TRILINGVE VOL 3 de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373720_a_375049]
-
NING PE VEȘNICII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-am aruncat ochii în mare, să nu mai văd cum nu mă vezi, Iar umbra nopților mă doare, când pe un țărm m-abandonezi Pe stâncile îmbălsămate de spuma-n care m-am născut- O Afrodită-n agonie, tu muritor necunoscut. Mă descompun ca o himeră și nu m-oprește niciun zeu (Hefaistos cioplește fiare pentru zeii din Empireu;) Tu-mi cauți
POEME NING PE VEŞNICII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373747_a_375076]
-
Acasa > Cultural > Ecouri > GABRIEL COTABIȚĂ. READUS DE LA ȚĂRMUL VIEȚII, DE IUBIRE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului „Iubirea voastră m-a adus acum înapoi!”, a exclamat la Gala Chapeau („Chapeau à vous”), închinată lui de către prieteni, artistul Gabriel
GABRIEL COTABIŢĂ. READUS DE LA ŢĂRMUL VIEŢII, DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373768_a_375097]
-
de stele, iar noi, toți cei prezenți ne-am întâlnit cu vulturul lui ce crezusem că zburase peste granițele lumii noastre într-o străinătate eternă și nemărginită! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Gabriel Cotabiță. Readus de la țărmul vieții, de iubire / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1768, Anul V, 03 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
GABRIEL COTABIŢĂ. READUS DE LA ŢĂRMUL VIEŢII, DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373768_a_375097]
-
dacă ar ști supusă doar ei să i se închine Noi Oamneii am trăii veșnic Supremă sărbătoare în orice land din spațiu În tot ce viață are eternul univers Mă copleșește dăruirea ce mi-o întinzi supusă Mă pierd pe țărmul mării de unde vii și pleci Ce-o să mă fac cu toate aceste minuni trăite Azi nu -ți voi ști a spune Și mâine Cine știe dacă am să mai pot Așa că Lasă-mă În poala albă a sânilor de vată
EXTRAS DIN MEMORIA DORINŢELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373787_a_375116]
-
chemăm ploaia, cu parfum de lavandă! Cum să învăț să plec, dacă îmi zici: Mai stai! Că am ascuns lacrimi în cochilia inimii, doar tu știai Iubite, vino și agață-mi regretele de un colț de stea Pe un neștiut țărm de lună, să ne rescriem povestea. Nu vei putea să pleci, chiar de nu-ți cer să mai stai, Numai eu îți îmbrac gândurile cu al liniștii strai. Cerul ne povățuiește azi, să trăim în pace și frumos, Dacă nu
NU VEI PUTEA SĂ PLECI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384799_a_386128]
-
Talipot”, Mihai Ursachi e scos din sărite de ușurătatea vreunui alumn incapabil să participe la dialogul socratic. Se poate deduce că acesta răspunde afirmativ tocmai acolo unde îndoiala se impune în privința existenței sau inexistenței unui lucru: Văzuta-i vreodată pe țărmul de aur cum înflorește ciudatul palmier Talipot? Este o mare coincidență să nimerești chiar în clipa aceea pe țărm. Magistrul își avertizează indirect elevul despre foarte mica probabilitate ca arborele mitic să fi fost văzut de cineva; el însuși nu
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
deduce că acesta răspunde afirmativ tocmai acolo unde îndoiala se impune în privința existenței sau inexistenței unui lucru: Văzuta-i vreodată pe țărmul de aur cum înflorește ciudatul palmier Talipot? Este o mare coincidență să nimerești chiar în clipa aceea pe țărm. Magistrul își avertizează indirect elevul despre foarte mica probabilitate ca arborele mitic să fi fost văzut de cineva; el însuși nu pretinde că l-ar fi contemplat, mulțumindu-se cu povestiri anonime, și atât de vagi încât nici nu-i
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
adevărul, căci istoria păstrează doar evenimente și nimeni nu se sinchisește de curgerea vieții ca un fluviu, ca un fluviu al cărui celălalt mal nici nu se vede, încât el putea fi marea, oceanul, cu valuri purtate de-a lungul țărmului, astfel că dă iluzia curgerii spre undeva și Ștefan gândi în acea clipă, jură mai degrabă, că va face negreșit o călătorie la marea cea mare, poate împreună cu mai marii hergheliei porniți să cumpere tarpani sau misiri de la hoții de
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]