6,901 matches
-
un bun cârmuitor, păstrarea țării sale întreagă și fără primejdie de către amândouă părțile”. Treizeci de ani mai târziu, fără să renunțe la explicația de mai sus, N. Iorga adăuga un element în plus: domnitorul n-a trecut deschis de partea țarului, fiind reținut de prudența stolnicului Constantin Cantacuzino, care invoca legăturile cu habsburgii, primejdia tătară și chestiunea dacă sub ruși va fi mai bine decât sub turci, ceea ce contrazice opinia acelora (Virgil Cândea) care atribuiau Cantacuzinilor un filorusism fără rezerve. Paul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fi însă atribuită nici lui Brâncoveanu, nici unchiului său stolnicul Cantacuzino. Este adevărat că nici unul din cei amintiți mai sus nu „suferea” de naivitate, dar cineva a făptuit o mare eroare, și acesta a fost Petru I. Citim în jurnalul țarului: „acest marș împotriva turcilor a fost făcut prea disperat, mai mult pentru a asigura pe hospodarul muntean, care [se credea la noi că] îndeamnă pe hospodarul rosienesc din motive creștinești, promițându-i a-i ajuta nu numai cu armatele sale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu cele sârbești și altele, și [afirmând] că ar avea și în interiorul Imperiului turcesc grupuri de rebeli [facții] și că prin creștini poate să ridice o revoltă împotriva turcilor. De asemenea, a promis a satisface armata rosienească cu alimente”. Așadar, țarul dă vina eșecului din 1711 pe Brâncoveanu, de dragul căruia i-a sărit în ajutor cu „desperare”, ceea ce este cu totul fals. Campania a fost pregătită de la început cu o superficialitate izbitoare. Cauzele eșecului aici trebuie căutate, la care se cuvin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la Bosfor, au făcut să tremure Istanbulul (ne referim la demonstrația maritimă a Rusiei, care a însoțit misiunea reușită a lui Ukraințev de încheiere a păcii cu Turcia - 1700). Este cât se poate de semnificativă nota contelui Poniatowski, interlocutor al țarului la Jaworow; Petru I „comptait lui-même si fort sur ses prochaines victoires, qu’il disait qu’il voulait être enterré a Constantinople”. Să ai o ambasadă la Constantinopol și să nu verifici măsura în care bunele și nobilele intenții ale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
bunele și nobilele intenții ale creștinilor au șansă de punere în practică ? Pisma i bumagi ale lui Petru I dau un răspuns pozitiv interogației noastre, numai că această verificare a fost circumscrisă mediilor din care proveneau doleanțele și promisiunile scrise țarului, de vreme ce ambasada lui Petru I era asemenea unei cetăți asediate, cu antenele rupte, cu orice cale de comunicație redusă la informatorii tăinuiți ai lui P. A. Tolstoi, și care reprezentau pe cei ce doreau cât mai grabnica lor eliberare, încrezători fără de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
otomane; în 1711, pentru Brâncoveanu „momentul dezlănțuirii propriilor puteri nu sosise și nu avea să sosească niciodată”. După opinia noastră, momentul 1711 a fost pentru Constantin Brâncoveanu un intermezzo nefast fără voia sa și împotriva simțămintelor sale. El va returna țarului banii trimiși, pentru aprovizionarea pe care domnitorul i-o destinase și pe care a făcut-o „cale întoarsă” spre lagărul otoman aflat în „coastă”. Dar, la 23 ianuarie 1712, stolnicul Constantin Cantacuzino îi scria cancelarului Golovkin că, dacă însă cineva
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cancelarului Golovkin că, dacă însă cineva ne socotește infideli, Dumnezeu care știe tot, să ne judece. Și stolnicul adăuga o știre care confirmă părerea că, pentru Constantin Brâncoveanu, episodul Stănilești a fost o neînțelegere, un act tratat cu ușurință de țar, după care, odată consumat, se reiau vechile legături: la 7 decembrie 1711 - scria stolnicul - am trimis o scrisoare a domnitorului către feldmareșalul Șeremetiev prin căpitanul Lapedatu. Deci, o scrisoare trimisă celui „trădat”, în condițiile când bănuiala de hainie era pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un cuvânt - am preciza noi -, domnitorul s-a comportat ca un om politic de profunzime, grijuliu față de soarta sa și a țării, cântărind lucid șansele și punând lacăt supapelor de efuziune a afectelor, atât de larg deschise în corespondența cu țarul și cancelarii săi. Privită de la București, conduita domnitorului este responsabilă și patriotică, eticheta de trădare neavând nici un sens. Între aspirațiile sale și practica politică n-a existat nici un divorț, ci, cel mult, între bunele intenții și vitregia împrejurărilor. Este neîndoielnic
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țarinei de șefii celor două deputății (mitropolitul Grigore și episcopul Inochentie) au fost rostite cuvintele de supunere, robi etc., dar tot cu sens feudal, creștinesc, cum o făceau și domnitorii Moldovei și Munteniei, la 15 iulie 1677, care se închinau țarului, numindu-se holopi ai săi. Din acea orație, cu adevărat semnificativ este pasajul în care ei mulțumeau Ecaterinei a II-a pentru că „ne-au izbăvit din mâinile turcilor și rugăciune [facem] să nu ne părăsească și ca să ne izbăvească de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
urmărind libertatea deplină a comerțului ei în Marea Neagră și întărirea influenței sale politice în țările noastre, a rupt în vara lui 1821 firul conduitei sale de după 1815 față de Turcia, ținând să impună acesteia din urmă respectarea tratatelor, în care scop țarul dorea să atragă de partea sa „Sfânta Alianță” și să acționeze în numele ei. Țarul - cum bine a fost spus - socotea „chestiunea Principatelor exclusiv rusă, spre deosebire de cea a Greciei, pe care o privea ca europeană”, dar retragerea trupelor otomane din Principate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țările noastre, a rupt în vara lui 1821 firul conduitei sale de după 1815 față de Turcia, ținând să impună acesteia din urmă respectarea tratatelor, în care scop țarul dorea să atragă de partea sa „Sfânta Alianță” și să acționeze în numele ei. Țarul - cum bine a fost spus - socotea „chestiunea Principatelor exclusiv rusă, spre deosebire de cea a Greciei, pe care o privea ca europeană”, dar retragerea trupelor otomane din Principate, stabilirea domnitorilor și, în general, reglementarea situației lor potrivit tratatelor ruso-turce au devenit cereri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trupelor otomane din Principate, stabilirea domnitorilor și, în general, reglementarea situației lor potrivit tratatelor ruso-turce au devenit cereri „internaționale”, ele fiind discutate în congresele „Sfintei Alianțe” și formând obiectul unui protocol ruso-prusian și a unei înțelegeri ruso-austriece. Ce-i drept, țarul încercase să confiște negocierile ruso-otomane, dar amestecul marilor puteri s-a vădit inevitabil. Împărtășim opinia că „Principatele au devenit odată cu izbucnirea mișcării eteriste și a răscoalei lui Tudor Vladimirescu o problemă internațională” și că „anul 1826 marchează sfârșitul internaționalizării problemei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
națională română, marile Puteri, conduse de „duhul Sfintei Alianțe”, n-au gândit la sensul național al problemei Principatelor, adică n-a fost pusă o „chestiune română” având caracter internațional. Ele au tratat situația unor „provincii” ale Porții Otomane, asupra cărora țarul își aroga drepturi particulare, încât nu considerau necesară inițial nici măcar numirea unor domnitori pământeni. Este însă de netăgăduit că prefacerile politice, prin care au trecut Principatele Romane în acei ani, au marcat un mare avans pe calea individualizării situației lor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
statale în această parte a continentului. Aceeași soartă au avut-o și planurile lui Pozzo di Borgo din 1821 și 1828, Bulgari din 1828, care ar fi dorit crearea unui mare stat în sud-estul Europei, legat dinastic sau sub protectoratul țarului. În schimb și în ciuda reacției „Sfintei Alianțe”, au făcut progrese ideile de emancipare națională deplină. Un François Recordon sau Laurençon, în 1821, de pildă, erau siguri de izbânda acesteia în Principatele Române. Referindu-se la țările noastre, „British Press” scria
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Române. Referindu-se la țările noastre, „British Press” scria la 16 aprilie 1821 că, „aflate la nordul Dunării, aceste provincii pot să fie separate de Imperiul Otoman fără a pune în pericol existența acestuia”. Președintele Greciei, I. Capodistria, a trimis țarului, la 1 aprilie 1828, o propunere de creare a cinci state balcanice, între care Dacia, confederate, dar comitetul extraordinar alcătuit de Nicolae I a respins-o, preferând atunci menținerea Imperiului Otoman, ceea ce învederează o incertitudine a opțiunilor cauzată de alternanța
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alcătuit de Nicolae I a respins-o, preferând atunci menținerea Imperiului Otoman, ceea ce învederează o incertitudine a opțiunilor cauzată de alternanța influențelor diferitor cercuri politice. Interesant este că propunerea lui Capodistria era, în fapt, un răspuns la o cerere a țarului din 7/19 ianuarie 1827, cel dintâi nefăcând altceva decât să reia schema sugerată de cel din urmă; Constantinopol, oraș liber, și constituirea în Balcani de state monarhice independente. La 22 iunie 1828, [I. A.] Dașcov i se adresa lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mereu la ideea, atât de fertilă în mari consecințe, a reunirii celor două Principate”. În același an, Dașcov a elaborat un memoriu privitor la chestiunea orientală și, prevăzând căderea Turciei, a propus formarea unor state balcanice independente, soluție pe care țarul a acceptat-o vremelnic. Unirea Principatelor Române figurează și într-un proiect de raport al lui Al. Sturdza către [K. R.] Nesselrode, din 18 septembrie 1828, un prinț străin cu domnie ereditară „Grecia, Serbia și Moldovlahia” ar forma o zonă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și Moldovlahia” ar forma o zonă de neutralitate și bunăstare între Turcia și Europa”. Proiectele din acea vreme au fost supuse, la 4/16 septembrie 1829, dezbaterii Consiliului Imperial secret rus, căruia i s-a înaintat un memorandum lucrat de țar și Nesselrode, în care se recomanda însă menținerea Imperiului Otoman și prevenirea mișcărilor de eliberare națională, ceea ce înseamnă că cercurile conducătoare țariste înțelegeau independența prezumtivelor state într-o manieră proprie. Cât de mult dorită era independența reală în Principatele Române
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
manieră proprie. Cât de mult dorită era independența reală în Principatele Române și cât de bine era cunoscută această dorință la Petersburg, rezultă fie și numai din faptul că, în noiembrie 1828, [feldmareșalul P. H.] Wittgestein asigura boierimea moldoveană că țarul nu va pune sabia în teacă până ce coreligionarii săi nu vor dobândi neatârnarea. Evident, cercurile politice oficiale europene nu erau însă pregătite pentru însușirea ideii de emancipare națională totală a românilor, dar ea își făcea un loc tot mai larg
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Românească), <că> „urmau mai mult indicațiile democraților noștri decît ale mele”; pentru că a te da drept republican era la modă și pentru că democrații îi induceau în eroare că în Polonia răscoala era iminentă, ceea ce convenea românilor, care îl vedeau pe țar ocupat acolo. Nici unul dintre cei indicați de Zablocki nu poate fi asociat, prin concepție, partidei democratice polone, către care erau atrași din motive de oportunitate politică. Zablocki nu a greșit însă în privința lui C. A. Rosetti: „era partizan al democraților
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Constantinopol nu concordau întotdeauna cu misiunea agenților și emisarilor polonezi trimiși în Principate: Turcia să nu trimită armata sa în stânga Dunării, să ceară românilor să depună armele, să pretindă liniștit ameliorări; în felul acesta se va revolta întreaga Europă contra țarului, iar dacă, totuși, armata otomană va fi nevoită să treacă Dunărea, să evite orice ciocnire cu românii și să-i protejeze. La 12 august, M. Czajkowski a trimis o scrisoare lui Reșid Pașa, conjurându-l să nu repete greșelile predecesorului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
militară. De altfel, o atitudine activ dușmănoasă a Porții față de Rusia fusese prevăzută de aceasta din urmă, care luase măsuri preventive. În aprilie 1849, de pildă, generalul Grabbe se afla la Constantinopol cu misiunea de a convinge pe turci că țarul dorea să prevină complicații grave în Orient, de natură să-l pună în situația când „ar fi imposibil să reculeze în fața necesității de a recurge la ultima ratio regis”. Întrebării dacă insurecționarea Principatelor Române în 1849 era sau nu legată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
parcurgerea Galiției). Din motive binecunoscute (în parte înfățișate și aici, în măsura în care se leagă de obiectul studiului nostru), acele proiecte au eșuat. Revoluția a fost înfrântă. Numeroși luptători au luat drumul exilului, nu puțini trecând prin Țara Românească, în dreapta Dunării, oferind țarului prilejul să provoace așa numita chestiune a refugiaților polonezi, binecunoscută în istoriografie. La 30 decembrie 1849, o comisie stabilea că numai la Șumla se aflau 3 generali, 230 de ofițeri, 575 subofițeri și soldați și 7 civili - toți polonezi, în vreme ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și soldați și 7 civili - toți polonezi, în vreme ce, în septembrie, la Vidin, se aflau 871 de polonezi. Dembinski și Bem au ajuns la Vidin, trecând prin teritoriul românesc. Unii polonezi s-au convertit la islamism spre a scăpa de urmărirea țarului, luând nume otomane, mulți au proiectat organizarea unor colonii poloneze în Imperiul Otoman, a unei școli militare, s-au înființat legiuni poloneze, ca de pildă cea a lui Bem (Murad Pașa), apoi cea a lui Michal Czajkowski, în care s-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
propagandă națională de o întindere și eficacitate fără de precedent și care a coincis cu interesul unor mari Puteri de a proceda la un început de revoluționare a „chestiunii orientale”, în sensul motivațiilor războiului purtat de aliați după declanșarea ostilităților de către țar, în 1853: pentru sud-estul european - un stat român, barieră inviolabilă. S-a afirmat, și după opinia noastră cu deplină îndreptățire, că războiul franco-italo-austriac din 1859 a coborât Principatele pe treapta secundă a preocupărilor marilor Puteri, ceea ce a fost în avantajul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]