1,293 matches
-
Vladia fusese împărțită la nivelul etajului în care se aciuase K.F. Tot ce se întîmpla jos, pe pămînt, printre garduri, cotețe, case, prin grădini, pe ulițe, chiar în odăile caselor pitice, la crîșmă, în Cramă, tot ce se așeza pe țarină era lumea sa, a adjutantului Popianu. Iar restul, imaginația, visele, speranța, poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În sat, scârțâiau cumpene de fântâni, se auzeau lătrături întrerupte de câni și, câteodată, un chiot prelung izbucnea din freamătul înserării, se înălța în văzduh, răsuna pe vale și murea în întinderea câmpiilor. Călărețul cobora coasta în săltăturile roibului. Poarta țarinei era deschisă: intră pe ea. Un câne se năpusti hămăind de lângă coliba jitarului; în urmă, ieși și românul, își repezi căciula pe ceafă și cătă lung în urma străinului; apoi își repezi căciula pe ochi și intră liniștit în colibă. Focuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ne-am mai întâlnit cu o “jalobă” a acestei școli, în care spunea că o hudiță a fost închisă de mahalagii încât această școală nu mai avea ieșire spre Podul Vechi. Și mai știu că locul era al “Mănăstirii din Țarină”, cum mai era cunoscută mănăstirea Aroneanu. Iată și dovada: “Carte de la Constantin Vodă (Cantemir), din leat 7200 <1692> august 28, pe 2 dugheni ce sânt în Târgul Făinii alăturea cu Școala jidovilor, între dughenile mănăstirii, să fie volnic egumenul de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
norilor spre paradis), iar sub un morman de mobilier și de icoane prețioase, se afla biblioteca personală a țarului. Alcătuită, În general, din cărți bisericești și mistice În limbile germană, franceză și rusă. Trei din acele cărți aparținuseră, fără Îndoială, țarinei. Biblia În rusă, primul volum din Război și pace și cartea lui Nilus (ediția a treia, din 1917), pe care țarina, bănuindu-și inevitabilul sfîrșit, desenase zvastica, simbolul fericirii și binecuvîntării Domnului. 6. Surprinzătoarea descoperire a Conspirației, cu zvastica desenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
general, din cărți bisericești și mistice În limbile germană, franceză și rusă. Trei din acele cărți aparținuseră, fără Îndoială, țarinei. Biblia În rusă, primul volum din Război și pace și cartea lui Nilus (ediția a treia, din 1917), pe care țarina, bănuindu-și inevitabilul sfîrșit, desenase zvastica, simbolul fericirii și binecuvîntării Domnului. 6. Surprinzătoarea descoperire a Conspirației, cu zvastica desenată de mîna binecuvîntată a Împărătesei, a Însemnat pentru mulți o revelație. După mărturia ofițierilor englezi din armata lui Denikin, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ani, „portretul” solomonarilor - așa cum reiese acesta din credințele și legendele populare - nu este foarte diferit. Ei trăiesc în afara colectivităților, „în apropierea iezerelor” (8, p. 146), „în pustie” (109, p. 173), „în munți prin peșteri, în păduri, în colibe sau prin țarine” (8, p. 143). Când totuși solomonarii coboară în sat, ei „nu dorm nicicând în casă, de-ar și crepa lemnul de frig” (8, p. 143 ; 18, pp. 165-166). Ei au înfățișare de „oameni sălbatici, cu păr sburlit” (8, p. 142
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Doar odată distrusă „iarba rea”, „omenia” poate să ia locul „dușmăniei” (Hora unirii, 1856). Vorba populară, citată și de Creangă : „Vrajba dintre noi să piară, și neghina din ogoare” (Amintiri din copilărie, 1881). Conform Evangheliilor, în „Pilda cu neghina din țarină”, neghina este „planta Diavolului” : „Dușmanul care seamănă neghina este Diavolul” (Matei, XIII, 39). Planta parazită trebuie plivită și distrusă : „Pliviți întâi neghina și legați-o în snop ca s’o ardem, iar grâul îl strângeți în jitnița mea” (Matei, XIII
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de mandragoră și le-a adus mamei sale Leah” (Facerea, XXX, 14-16). În poezia lui Arghezi mătrăguna are rolul neghinei din „pilda semănătorului” (Matei, XIII, 39), cel care culege recolta de grâu cu neghină, deși „a semănat sămânță bună în țarina sa”. Tiptilul corci de mătrăgună Cu grâul crește dimpreună. El s-a ivit, s-a strecurat Pe arături, la semănat. Și-a prins atâta rădăcină Că țarina, -mpărate, este plină. Unde-și dă brazda rodul cel mai cald Acolo-i
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care culege recolta de grâu cu neghină, deși „a semănat sămânță bună în țarina sa”. Tiptilul corci de mătrăgună Cu grâul crește dimpreună. El s-a ivit, s-a strecurat Pe arături, la semănat. Și-a prins atâta rădăcină Că țarina, -mpărate, este plină. Unde-și dă brazda rodul cel mai cald Acolo-i sare vârful mai înalt (58). Despre stări de intoxicare involuntară cu cânepă, atestate la țăranii francezi și ruși, amintește și poetul Charles Baudelaire, în Les Paradis artificiels
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un arhaic indicator demografic era numărul de „fumuri”, deci de vetre, din care era constituit satul), la care se adaugă construcțiile și amenajările de folosință comună : biserica, cimitirul, moara, fântânile, ulițele etc. Ultimul hotar, (ideal) circular și concentric, delimitează moșia (țarina) satului de spațiul natural rămas în exterior. La modul ideal, satul arhaic apare ca un spațiu cultural avansând progresiv, în „cercuri” concentrice, dintr-un punct „central” de iradiere, în dauna spațiului natural. Se poate intui o ierarhizare a spațiilor concentrice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
comuna Băicean-Cucuteni. Viața a continuat și în epoca bronzului și a fierului pe teritoriul ocupat de carpi, daci, ș.a. Printre altele, ne-au rămas ca amintire de la daci, cuvinte ca: amurg, aprig, brad, brânză, copil, gorun, mal, mazăre, moș, prunc, țarină, viezure, viscol, zăr, zburda, zestre și altele. După multe lupte, zbateri și preocupări, s-a întemeiat statul medieval al Moldovei, iar pe teritoriul acestui județ au luat ființă, la început, târguri, ca: Hârlău, Târgu Frumos, Podu Iloaie, Dobrovăț, Iași, Pașcani
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
comuna Băicean-Cucuteni. Viața a continuat și în epoca bronzului și a fierului pe teritoriul ocupat de carpi, daci, ș.a. Printre altele, ne-au rămas ca amintire de la daci, cuvinte ca: amurg, aprig, brad, brânză, copil, gorun, mal, mazăre, moș, prunc, țarină, viezure, viscol, zăr, zburda, zestre și altele. După multe lupte, zbateri și preocupări, s-a întemeiat statul medieval al Moldovei, iar pe teritoriul acestui județ au luat ființă, la început, târguri, ca: Hârlău, Târgu Frumos, Podu Iloaie, Dobrovăț, Iași, Pașcani
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
deacasă...” (Mihai Horodnic, Fragment din „File de poveste”, IV, 1, 1 februarie 1929, p. 2); „Cu tata alături, în carul cu boi / Ieșiam dimineața pe poartă la noi / Și drumul năvalnic, făcea cotituri / Până departe în zări de păduri / Și țarina plină de holde și soare / Râdea bucuroasă cu zâmbet de floare... // Cu ochii departe pe lanuri aprinse / Priviam cum se leagănă spicele ninse / În ploaia de soare cu raze fierbinți, / Și boii pășiau liniștiți și cuminți... Și iarăși pe carul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
și chiar dacă mitropolitul Nectarie nu putea participa la acestea, conferințele se încheiau cu expedierea unei telegrame de supunere fiască la adresa Înaltpreasfințitului Mitropolit Nectarie. Astfel de conferințe au avut loc la Rădăuți, vorbindu-se despre „Parabola bogatului căruia i-a rodit țarina”, la Stănești, pe Siret, unde s-a vorbit despre „Pogorârea Duhului Sfânt”, la Gura Humorului vorbindu-se despre „Parabola fiului pierdut”, la Pârteștii de Sus, la Ilișești unde s-a vorbit despre rugăciunea Împărate ceresc și s-a luat în
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și la localnicii pe lângă care primii se aciuaseră. Și ne-a fost dat, totuși, să-1 trecem o dată, e adevărat târziu, după moartea bunicii, cea care a întruchipat pentru noi, la modul cel mai adânc, această dureroasă nostalgie, acest dor după țarina părăsită peste Prut, atât de mult, încât își sfârșea seară de seară rugăciunile cu același “Și dă, Doamne, s-ajung acasă între pereții mei”... Ajunsesem în cadrul unei vizite organizate în 1979 cu „chemare” din partea unei nepoate a bunicii care mai
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
s-a retras (anechoresen); și plecând, s-a spânzurat (kaˆ ¢pelqën ¢p»gxato). Iar arhiereii, luând arginții, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului (korbanan), fiindcă sunt preț al sângelui. Sfătuindu-se, au cumpărat cu ei țarina olarului, pentru îngroparea străinilor. De aceea a fost numită țarina aceea țarina sângelui, până astăzi. Atunci s-a împlinit ce s-a grăit prin Ieremia profetul, care zice: și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pelqën ¢p»gxato). Iar arhiereii, luând arginții, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului (korbanan), fiindcă sunt preț al sângelui. Sfătuindu-se, au cumpărat cu ei țarina olarului, pentru îngroparea străinilor. De aceea a fost numită țarina aceea țarina sângelui, până astăzi. Atunci s-a împlinit ce s-a grăit prin Ieremia profetul, care zice: și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel. și i-au dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
gxato). Iar arhiereii, luând arginții, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului (korbanan), fiindcă sunt preț al sângelui. Sfătuindu-se, au cumpărat cu ei țarina olarului, pentru îngroparea străinilor. De aceea a fost numită țarina aceea țarina sângelui, până astăzi. Atunci s-a împlinit ce s-a grăit prin Ieremia profetul, care zice: și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel. și i-au dat pe țarina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
țarina sângelui, până astăzi. Atunci s-a împlinit ce s-a grăit prin Ieremia profetul, care zice: și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel. și i-au dat pe țarina olarului, după cum mi-a rânduit Domnul. Las pentru mai târziu comentarea fragmentului din Matei, întrucât moartea lui Iuda constituie un alt subiect controversat și trebuie invocate alte două mărturii vechi, care contrazic parțial relatarea de mai sus. Să tragem deocamdată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
l-a prezis prin gura lui David în legătură cu Iuda, care s-a făcut călăuză (odegos) celor care L-au prins pe Isus; căci se număra printre noi și a fost ales pentru slujirea (diakonia) aceasta. Așadar el a dobândit o țarină din plata nedreptății/răutății și căzând cu fața în jos (sau cu capul înainte), a crăpat pe la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele/viscerele (kaˆ prhn¾j genÒmenoj ™l£khsen mšsoj, kaˆ ™xecÚqh p£nta t¦ spl£gcna aÙtoà
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele/viscerele (kaˆ prhn¾j genÒmenoj ™l£khsen mšsoj, kaˆ ™xecÚqh p£nta t¦ spl£gcna aÙtoà). și șlucrulț a ajuns la urechile (exact: a fost făcut cunoscut) tuturor locuitorilor din Ierusalim, așa încât țarina aceea a fost numită, în limba lor, Akeldamach, adică țarina sângelui. Căci este scris în Cartea Psalmilor: Genhq»tw ¹ œpaulij aÙtoà œrhmoj kaˆ m¾ œstw Ð katoikîn ™n aÙtÍ, ka..., T¾n ™piskop¾n aÙtoà labštw ›teroj (Ps. 68,26 și Ps
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
kaˆ prhn¾j genÒmenoj ™l£khsen mšsoj, kaˆ ™xecÚqh p£nta t¦ spl£gcna aÙtoà). și șlucrulț a ajuns la urechile (exact: a fost făcut cunoscut) tuturor locuitorilor din Ierusalim, așa încât țarina aceea a fost numită, în limba lor, Akeldamach, adică țarina sângelui. Căci este scris în Cartea Psalmilor: Genhq»tw ¹ œpaulij aÙtoà œrhmoj kaˆ m¾ œstw Ð katoikîn ™n aÙtÍ, ka..., T¾n ™piskop¾n aÙtoà labštw ›teroj (Ps. 68,26 și Ps. 108,8). Există două diferențe majore între Matei și Faptele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
8). Există două diferențe majore între Matei și Faptele apostolilor. La Matei, Iuda se spânzură; în Fapte, el cade „cu fața în jos” (exact: „cu capul înainte”) și crapă la mijloc, plesnește în două. La Matei, arhiereii cumpără terenul numit „țarina sângelui”, pe când în Fapte se spune că Iuda însuși l-a dobândit. Au existat tot felul de încercări de armonizare a celor două relatări, însă discuțiile persistă. Unii au presupus că Iuda s-a spânzurat, dar funia s-a rupt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aidoion) lui părea mai respingător și mai uriaș decât tot ce stârnește rușine; din tot trupul său curgea puroi, șcurgeauț viermi care-l chinuiau când își făcea nevoile firești. Când, după multe chinuri și suferințe, a murit, se spune, pe țarina care-i aparținea, aceasta a rămas pustie și nelocuită până astăzi din pricina duhorii. Până astăzi nimeni nu poate trece prin locul acela fără să-și astupe nasul cu mâinile, într-atât ceea ce se scurgea din trupul său a infectat și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care-i aparținea, aceasta a rămas pustie și nelocuită până astăzi din pricina duhorii. Până astăzi nimeni nu poate trece prin locul acela fără să-și astupe nasul cu mâinile, într-atât ceea ce se scurgea din trupul său a infectat și țarina. Ca „ucenic al lui Ioan”, Papias nu poate decât să preia, hiperbolizând, versiunea tendențioasă a maestrului. Iuda apare ca un adevărat monstru, a cărui moarte va intoxica întreaga regiune. Evul Mediu va amplifica, la rândul său, acest tip de reprezentare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]