1,198 matches
-
fotografului de lângă Dom. Priveam amândoi poza mărită a femeii grase, în costum de baie. Dacă-ți amintești, avea brațele scurte și groase, cu palmele împreunate ca pentru o săritură de pe o stâncă fictivă în valurile mării. Ținea însă capul prea țeapăn pe trupul diform, ca și cum ar poza în fața unui fotograf. - Da, mi-aduc aminte, replicai îngândurat. Avea bătături, două bătături, la degetele mici ale labelor și ceasornic cu brățară la încheietura mâinii., Purta părul frizat cu fierul, completă tânărul care continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
expediente, dat fiind că nu aveau nici o pregătire sau deprindere În afară de manierele impecabile. — Știau că desenez mult personaje din Înalta societate, spuse Du Maurier, și s-au oferit să Îmi pozeze. I-am pus la Încercare, dar erau fără speranță, țepeni ca niște scânduri. Jessie, micul meu model cockney, care lucrează seara ca barmaniță, reușește să fie mult mai convingătoare În pielea unei amfitrioane Întâmpinând un oaspete decât va fi vreodată doamna Harrington. Henry Își notă anecdota pentru a o utiliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care tânărul Își expuse avântat planul de a publica un nou periodic literar de bună calitate, care să fie mai mult o carte decât o revistă - avea chiar să se cheme The Yellow Book -, destinată să provoace și să transforme țeapăna, filistina lume a literelor din Anglia. În ea se vor tipări lucrările cele mai bune ale tinerei generații de scriitori, care se inspirau din evoluția recentă a literaturii franceze, iar ilustrațiile vor aparține unui nou geniu artistic sclipitor pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că e nevoie, domnule James. După cum v-am spus, am parcurs deja piesa de vreo două ori (și se uită rapid la ceasul de buzunar). Cred că e mai bine să Începem. Doamnelor și domnilor, sunteți gata? Cu o Înclinare țeapănă a capului, care se voia expresia demnității rănite, Henry eliberă scena și coborî treptele laterale, către sală. Daly Începu lectura indicațiilor scenice. — „O peluză de modă veche sau o mică grădină, puțin neglijată sau părăsită, pe o Înălțime sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a lui Ernst Jünger? Un jurnal de război pe care profesorul nostru de germană de la Școala Petri din Hanseplatz ni-l trecuse printre lecturile obligatorii, ca pregătire pentru viitoarele evenimente de pe front. Ca veteran al Primului Război Mondial rămas cu un picior țeapăn, profesorul Littschwager lăuda, ce-i drept, „cromatica fantastică“ și, cum spunea el, „sugestivitatea abundentă“ a compunerilor mele, până și „extrem de îndrăznețele jocuri de cuvinte“ din ele, dar deplângea „îndeobște absența seriozității“ care, considera el, ar fi pe măsura „grelelor încercări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
literar și - în ceea ce privește hotărârile lui Metternich - politic, unde mi s-au înmuiat genunchii și am rămas întins în plină stradă. Aveam febră. Schija de obuz din umăr sau lipsa injecției antitetanos trebuie să fi fost cauza. Brațul meu stâng era țeapăn până-n vârful degetelor, dar amintirea nu a înregistrat durerea. Ce bine că hârtia mea ștampilată mă legitima, căci, așa cum am auzit mai târziu, unul dintre temuții câini de lanț, când vedea un soldat tânăr zăcând sau stând pe vine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și multe alte lucruri despre scroafe, vieri, purcei de lapte și valorificarea lor. Că acasă la el râmătoarele erau hrănite cu porumb, „cucuruz“, că în patria lui se plantaseră păduri de stejar special pentru hrănirea porcilor, că ghinda făcea carnea țeapănă și nu prea grasă, dar că învelișul de slănină al porcului nu era de disprețuit, motiv pentru care slănina de pe burtă și de la rinichi este topită în tigaie până se transformă în jumări și untură și că ficatul, inima, plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
intensă, în gând nu se lăsa adormit. Sătul de supa matinală de griș cu lapte, simțeam cum începea să roadă acum, violent, cealaltă foame. Și asta zi de zi. Tot mereu eram jenat și stăpânit de teamă că chestia aia țeapănă ar putea fi observată, simțită ca necuviincios-stânjenitoare, mai mult chiar, certată în gura mare ca supărătoare. Dar nici un călător în fustă și bluză de care am stat prea aproape nu s-a indignat. Nici unui controlor nu i s-au șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
electric, să-mi pozeze, și anume pe o placă rotativă din lemn. Plină de devotament, se cățăra pe fereastră și apoi poza, chiar dacă nu fără să se plângă. În contrast cu gospodina care ne slujea drept model în timpul săptămânii, a cărei carne țeapănă corespundea idealului închipuit de bătrânul maestru francez Maillol și celui al profesorilor mei, dansatoarea mea de sfârșit de săptămână săltând de pe un picior pe altul avea o constituție firavă. Clavicula, oasele bazinului, coloana vertebrală i se conturau cu claritate. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săptămână săltând de pe un picior pe altul avea o constituție firavă. Clavicula, oasele bazinului, coloana vertebrală i se conturau cu claritate. Cu picioarele în formă de x discret, ea stătea acolo și se lăsa rotită de mine până când frumusețea ei țeapănă era pusă în lumina optimă. Având o natură nervoasă, ea avea tendința să plângă de îndată ce statul într-o poză rigidă devenea prea obositor. Lucram repede, fără o vorbă. În loc de pauze i se oferea, de îndată ce începea să țopăie, glucoză. Părul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ziua dinainte, stăpânul casei prezidase leneșa paradă; de data aceasta, taurii defilaseră pentru un singur om, iar acela era mort de-acum. Dantela spătarului de pai fusese spartă de-un pumnal. Sprijinit de brațele fotoliului cu spătar Înalt, cadavrul era țeapăn. Anglada a observat Îngrozit că incredibilul ucigaș se folosise de cuțitașul băiatului. Spune-mi, don Formento, cum făcuse tâlharul rost de arma aceea? — Mister. După ce și-a agresat tatăl, pe băiat l-a lovit strechea și și-a zvârlit sculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
habitatul. Pe aici, vă rog. Le explică apoi că habitatul DH-8 era construit din cinci cilindri mari, notați de la A la E. — Cilindrul A este sasul, În el ne aflăm acum. Îi conduse Într-un vestiar Învecinat. Pe perete atârnau țepene costume grele de protecție și căști galbene de tipul celor purtate de scafandri. Căștile aveau un aspect futurist. Norman ciocăni una din ele cu degetul. Erau din material plastic și surprinzător de ușoare. Observă că pe una din plăcuțele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
familia Smith a dezvăluit faptul că în urmă cu un an domnul Smith avusese o aventură, că fuseseră pe punctul să se despartă, dar că acum încercau să meargă înainte, în tot timpul ăsta mama și doamna Kelly au rămas țepene și cu niște fețe impenetrabile, zâmbind din colțurile gurii în vreme ce toți ceilalți se înecau de râs. Mamei nu i s-a părut absolut deloc amuzant că doamna Smith și-a vărsat paharul cu Bacardi și Cola (mie nu-mi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îmi răspundeau ei agitați, arătându-mi televizorul printr-o fluturare a mâinilor. Stăteam cu toții în tăcere, prefăcându-ne că urmărim programul pe care ni-l găsise telecomanda, eu emițând vibrații palpabil de înfricoșătoare, iar Anna, Helen, mama sau tata stând țepeni, fiindu-le teamă să vorbească sau să propună să schimbăm canalul, așteptând să se scurgă o perioadă de timp decentă ca să poată pleca și să continue să-și urmărească programul la televizorașul din camera mamei. Când se ridicau, începând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tati, ți-ar veni superb, îi spuneam deseori. La care tata îmi răspundea: —Nuuu, sunt prea bătrân. — Nu, tati, nu ești prea bătrân. În ziua când tata a apărut, zâmbind timid, dar mândru nevoie mare, într-o pereche de blugi țepeni, de un albastru marin, marca Wrangler, cu capetele cracilor întoarse în sus cam cu treizeci de centimetri, era să mor din cauza șocului. Da, știu, mi-a spus Laura cam supărată. Dar mi se pare că nu-ți stă deloc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe care dintre noi o pupase. —De ce nu stai cu noi? l-am întrebat politicoasă. Echilibrată. Sofisticată. Gazda perfectă, asta eram eu. Maniere impecabile. Emoțiile, dacă aveam vreunele, atunci erau ținute în lesă cu fermitate. Bărbia sus, buza de sus țeapănă, expresia de nepătruns. Nimic din ceea ce-ar fi putut să-l sperie nu era expus. —Bine, a zis el. Suspicios. Prudent. Studiindu-mă cu atenție. Poate așteptându-se să-l acuz că o plăcea pe mama. Mă duc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cam exagerat? —James, am început cu o voce slabă. Se pare că James a interpretat replica mea ca pe un soi de capitulare. M-a luat în brațe și m-a tras către el. Eu am rămas locului cu capul țeapăn pe umărul lui. Uite ce e! Știu că ai fost foarte dificilă. Al naibii de dificilă, a zis el. Îi auzeam zâmbetul în voce. —Dar îmi dau seama că faci eforturi. Îmi dau seama cât de tare te chinui să mă convingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
amintit de Sea of Love, unde juca ceva mai vizibil, un film care, de n-ar fi fost Pacino, ar fi putut fi recomandat amatorilor de telenovelă cu gaze de eșapament, iar finalul cînd Barkin este supărată pe el, merge țeapăn pe stradă, Pacino o ajunge din urmă vorbindu-i Întruna, plin de un haz disperat, și ea nu mai rezistă, izbucnește-n rîs și traversează Împreună fericiți strada pînă la adînci bătrîneți e identic cu cel din Tootsie, doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu știe cum să scape. Leonardo Își deschide În sfîrșit ochii, iar Valeria e-n culmea fericirii, un turc este revoltat de nudurile lui Dali. Apă caldă În Pantelimon. Se aleg cîteva cuvinte (două, trei duzini), de preferat oficiale, mai țepene, cu păru-n sus, bombate, reci, purtînd corset, li se smulg rădăcinile (acest soi n-are prea multe) În lumina tezelor, cu sentimente de aleasă dragoste și prețuire, se comprimă, se lasă să se usuce la soare, față de conducătorul iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scuze, el, Îi pare rău, n-a vrut, nu se va mai Întîmpla, de fapt abia dacă s-a Întîmplat, sau nu s-a-ntîmplat nimic?, În realitate, marele președinte Își exprimă totuși remușcarea Încheindu-se continuu la pantaloni dar cu freza țeapănă, ca un gentleman, la fel de abătut ca-n cazul autobuzului cu copii iugoslavi aruncați pe bucățele În aer din greșeală, morților, chiar și de mici dimensiuni, trebuie să li se acorde prin păreri de rău oficiale aceeași importanță ca felației, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ilie Verdeț, cu poză, chiar poza lui, realizată după metoda dagherotipului, e tînăr, ca acum, Înflăcărat de ceva, cu părul dat cu briantină sau ulei, nu se mai știe ce-și turnau pe cap marii comuniști ca să le stea freza țeapănă ca paru’, are obrajii bucălați de pasiune și privirile Îndreptate cu Încredere spre viitor, adică spre noi, care ne uităm la el, păcat că i-a cam stricat-o, Încrederea, Ceaușescu, care nu l-a lăsat să ajungă președinte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
țara, Mischia și Menumorutul, cînd nu mai putem iubi nimic, nici măcar Indonezia. Lumea-i diformă. Doar ministrul sănătății este sănătos, allegro, inteligent. Vrea să demaște doctorii. Tăriceanu nu. Fiindcă-i prieten cu Botoș procurorul și The Oil Man. Prin urmare, țeapăn. Un motociclist din Fanar cu celularul de la miezul nopții, Midnight Caller, cu prefix de București. De Elena Udrea. Și serviciile secrete ca Talpeș sînt blonde. Și francmasonii. Où sont les services secrets d’antan? Cum adie iarna, cum te inundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ziua sfântului spital.“ „Bine, bine“, a mormăit mai mult pentru ea, parcă eu n-aș ști că trebuie să mă duc, dar uite că nu vreau să mă gândesc! Poate mi-e frică! Mergea ținându-și trupul cât putea de țeapăn, târșâindu-și mai mult papucii pe covor, străduindu-se în zadar să nu verse cafeaua, a răsuflat ușurată, la o adică, nimeni nu-i taie capul, tot ele o beau până la urmă, și s-a așezat privită atent de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei. Ar fi trebuit să o cuprindă disperarea și câteva clipe a fost convinsă că va urla, mișcându-se agitat de colo-colo, frângându-și mâinile și trecându-și-le fără rost prin păr, până a observat copiii rămași pe loc, țepeni, o priveau cu încordare, tăcuți. Atunci și-a mușcat buzele, a răsuflat a ușurare după un răstimp, ei bine, o luăm de la capăt sau continuăm, cum vreți - a spus. Rămăseseră, prin urmare, într-o casă imensă trei oameni: o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
voinic, acum adus ușor de spate, cu hainele largi pe el, cu părul alb, demn, arogant, impenetrabil. I-a văzut pe mulți din cei care, cu două luni în urmă, se bucuraseră de bunătățile pregătite în clipele de alinare - femei țepene ce se încăpățânau să-și ascundă cartea de riduri sub creme și culori violente, bărbați târându-și anevoie picioarele anchilozate, cu chipuri trase și priviri senine. A văzut-o pe doamna Caliope Teodorescu, retrasă într-o parte, să facă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]