4,715 matches
-
dispare tristețea/ apoi negrul cărării se surpă/ sub ninsoarea molcom așternută/ pleoape grele în volte privirea/ coboară măiestre mai jos cu un cer...” (Schițe pentru mai departe, p. 85). Spiritul liric al Anei Urma rezonează armonios cu ancestralul „nesfârșită povestea/ țesută cu fire din tortul bunicii/ închisă ca floarea în bobul de grâu/ trecută de nouri de steiuri de ziduri/ vechi sărut încrustat cum e crucea pe pâini/ și vinul prelins din pocalul prea plin/ învie izvorul din care un înger
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
de lumea ta? Exaltare nebună a biciului printre coastele unse de ceara lumânării moi, și la fiecare pas zgomote de plumb, frică și entuziasm, răni adânci, țărână înțepătoare și chemări vioaie ale semnelor tocate de uitare și datorie ... Păienjenișul gândului țesut în noianul ăsta de vină, asumarea de a fi - o nimicnicie - credința este datoare a îndura jertfa pașilor târșâiți, lipsa literelor în cuvântări, vești fără noimă și un singur adevăr ... al fiecăruia dintre noi! Pășeam poticnindu-mă, cu un pas
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
atingeau pământul, atâta măiestrie aveau. Își sincronizau astfel mișcările, încât păreau că zboară, păreau cocori în zbor planat. Câtă grație! Cămășile și ițarii le erau albe ca neaua și se păstrau așa până la dezlegarea Călușului. Care era secretul straielor? Erau țesute, cusute și brodate de fecioare, apoi înălbite la ger. Pe deasupra cămășii se încingeau cu bete, iar peste ițari trăgeau ciorapi din lână albă, apoi se încălțau cu opinci. Ceea ce le sporea farmecul erau clopoțeii care se legau deasupra gleznelor și
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
fără pată, ecoul, munți străbate în neguri de tăcere, cortina promoroacă pe gene s-a lăsat. doar bobul de nisip mai geme de plăcere când valul vieții rece de măluri e spălat, de unde pețitori pentru mireasa suflet ce și-a țesut cămașa din flori de lămăiță? imaginea oglindă pe geamuri un portret făcut din flori de gheață de mână de crăiță, mormane de zăpezi topesc scântei din vatră, iar fumul contopit cu cețuri de mister își lasă umbra deasă pe busturi
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
flori înalte și cu tot ce nu rămâne, În umbre se trezesc vise,..eu sărbătoresc în minte Prin colindul de la geamuri în ritualuri bătrâne Aducându-vă în suflet în aceste zile sfinte. Și mai mult, din altă dată, urmele voastre țes clipa Ce trecându-mi iar prin față, peste vreme,-n astă seară În potoape de-amintiri! O, văzduhu-și frânge-aripa, Ochii mei îi leg cu poze să fim împreună iară! Bântuindu-mi nostalgia, pașii voștri trec prin casă, Trosnesc buștenii, în
VISUL NOPŢII DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368766_a_370095]
-
memorie involuntară. Marian Malciu își creează personajele cu mare atenție, având o grijă deosebită în a le evidenția, a le potența rolul și a le trece pe fiecare-n parte prin trăiri și situații deosebite. În jurul fiecărui personaj creat, autorul țese o poveste de viață, cu bune și cu rele. Astfel, personajul principal al romanului, Iustin Dobrescu, tânăr, dar experimentat geolog cu importante cercetări și, se pare, cu noi descoperiri în domeniu, nu tocmai pe placul unor persoane importante ale vremii
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368667_a_369996]
-
unică, dar trece Ca gândul către spații siderale Și-n zboru-ți lin pe toți îi vei întrece, Ca să alini un suflet plin de jale... Tu nu lăsa ca visele să-mi sece! M-ai mângâiat cu haina-ți de cristal, Țesută cu argint precum o ie, M-ai invitat ca partener de bal În valsul lebedelor-fulgi - o mie, Un roi de fluturi albi pe finul șal Ce ne învăluie de-o veșnicie... Tu ne aduci colind din ancestral. Ești pentru noi
CA UN GÂND de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363617_a_364946]
-
Maria, o fată harnică și bogată. La rândul lor au avut și ei o fiică, pe Lefterica. Se spune că fata era foarte frumoasă, pe măsură ce creștea se făcea și mai mândră. Ieșea la horă îmbrăcată ca o prințesă cu haine țesute în fir de aur, cu fote și ii numai de mâna ei țesute. Gospodăria lui Duran era cea mai arătoasă din sat, șase hectare de pământ, șase perechi de boi , două cârduri de oi cu două stâne, zece vaci breze
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
oublier Ne m'en veux pas je sais qu'elle est belle que tu l'aimes Ne t'en fais pas j'suis pas le genre à faire des scènes Ne m'en veux pas Quand je lui demande de țes nouvelles Ça me fait du bien de parler de țoi avec elle Ne m'en veux pas, tu es mon amour mon histoire Ne m'en veux pas, și tu es l'crayon de mă mémoire Ne m'en veux
NU DA VINA PE MINE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363725_a_365054]
-
dărnicie în fel de fel de discuții. Dezlegarea limbilor o făcuse vinul roșu, de Uileac. Seara era frumoasă, liniștită, și corul greierilor ne adusese în suflete o armonie aparte. Lumina gălbuie din chioșc ne proiecta umbrele peste iarba de sub vișin, țesând figuri magice. Văzându-le, gândul mi-a zburat la anii copilăriei, alunecând aproape firesc spre atmosfera plină de mistere din șezătorile de altădată. Un timp, am încercat, exagerând, evident, o translatare temporală a ei în trăirea prezentului. N-am reușit
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
magice. Doar poveștile cu strigoi, feți-frumoși și zmei, spuse de torcătoare, aduceau eliberarea. De parcă ar fi știut pe unde-mi hălăduia gândul, o aud pe Maria, ceva mai în vârstă ca mine, spunându-ne: - Mai demult, la țară, fetele torceau, țeseau și se gândeau la viitorul ce le era sortit ... la feciorii cu care vorbeau, plecați în armată. N-am îndrăznit s-o întreb dacă visurile ei de atunci le-aș putea considera transferate în viața de-acum, alături de Traian, prietenul
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
mine brațul lung și greu al amintirilor sferelor de bucurie în care eram... eram și sunt - paradoxul personal al zilei cruntă nemișcare mă cuprinde și încep a vorbi cu pereții albi ai camerei când ei se plictisesc un păianjen grațios țese pânza mișcările-i sunt repezi le simt voluptatea chiar dacă schema e aparent logică ceva se pierde sau pierd eu în șirul propriilor gânduri zic un ha! plângând aștern un ha! pe fila electronică sau pe biletul de metrou uitat pe
ANUNŢ TĂCUT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363762_a_365091]
-
Toamna alunecă pe sănii de rod se arcuiește-n frunze-o moleșeală leapădă cocorii cearcăne de lumină pe-un pod aerian cu fire de azur și beteală Ne-nstăpânim în păsări ca un miros de toamnă lin spulberări de dor țes pânza de paing silabisește roua plânsori tardive, doamnă și boreale spații iluziile sting Și bate toamna-naltă în tâmplele de brumă se trag în noi ecouri neînfrunzite-n humă... Referință Bibliografică: Autumnală / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AUTUMNALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364652_a_365981]
-
Manuscris > Scriitori > FRUNZA VISULUI Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Cu sufletul la marginea cărării destram iluzia sărutului rece în blândețea privirii zorii trupului se albesc pleoapele se-nchid fiorul țese ispite fiecare vals e rai fără poartă orizontul se dărâmă sub frunza visului. *** Credință gura arde setea e nisip sămânța o arunc în inimă nu are nume nici zi dar e lumină se naște o botez în lacrimă credință *** ADIO
FRUNZA VISULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364696_a_366025]
-
orb mai mare decât cel Care nu vrea strămoșii să îi vadă. De secole dacii din parcuri Privesc trecătorii, mulți la număr, O pasăre se mai odihnește Pe faldul mantiei prinsă pe umăr. Iar în depozitele prăfuite, Câte-un păianjen țese pânză Pe umăr sau în palma unui dac... Cine să le poarte de grijă? Cine să le redea identitatea? Să le descifreze misterul Și să-i readucă acasă Simbolic măcar, cui îi mai pasă? Noi suntem cei ce vrem să
ISTORICI REPETENŢI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364691_a_366020]
-
multe mări/în bulboanele trupului de sticlă/timpul ucigaș doboară digurile tinereții/peste degete îmi curg șuvoaie/de iluzii neîncepute” (“Din clepsidră”, pag. 177). Marian Dragomir se înscrie într-un registru asemănător cu cel al Ioanei Mihaela Fraiu, versurile fiind țesute cu firele diafane ale unui spațiu cât de cât conturat: “timpul svâcnește în scoarța copacului/pe spate somnul cască în vis/dimineață desenez arhangheli pe pielea norilor/toate secundele /au parfumul pieptului tău//nimic din etern nu îmi face rău
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
rămân în posteritate ca un scriitor îndrăgit de arta sa, de arta cuvântului, haina gândului încoronat care cuminecă inima și sufletul și care ne redă pe noi nouă înșine. Mi-a plăcut să mă cufund în adâncul cuvintelor care se țes din liniile abia stăvezii ale sinelui. M-a preocupat întotdeauna înălțimea ideilor literare, dar și cea a trăirii întru frumos cu încărcătură emoțională. Am admirat întotdeauna și mai apoi am scris cu deosebită plăcere despre scriitorii înzestrați cu harul de
CUM AŞ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364763_a_366092]
-
bine, decât al celui semănător de invective și deșeuri morale? Cum să nu?! Plină-i media și cartea românească și internațională de senzaționalisme oripilante. În ce ne privește se lasă îndelung așteptată în acest spațiu al lecturii textul fără insultă, țesut de chipuri frumoase și elevate. Cum să nu indigneze faptul că urâtul începe să valseze cu profitul și frumosul cu falimentul?! La ce vremi am mai putea să ne așteptăm sub dominația unor evaluări turbulente și inversate? Nimic nu e
BIANCA BRAD. STATORNICIE FĂRĂ JURĂMINTE, DEZAMĂGIRI CU JURĂMÂNT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364762_a_366091]
-
Prin cuvintele scrise, aduc omagiu celui mai minunat sentiment a cărui substanță magică, atunci când găsește drum spre mintea și inima noastră, ne ajută să cunoaștem sensul vieții: IUBIREA.” Personajul feminin, Stela, înregistrează cu multă dăruire suferința altor femei, povestea se țese în poveste, pentru că „niciodată întâlnirile destinului nu sunt fără un sens și o finalitate.”[3] Trecerea timpului care frământă existența omenească este sugerată prin modalități aproape lirice: „Văd anii care mă așteaptă ca pe un strat de nisip mișcător, care
DESPRE IUBIRE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364775_a_366104]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > METAMORFOZĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Reflecții: Universul este misterios, țesut cu Înălțimi și Abisuri. Ai putea ucide o viață folosind cuvintele nepotrivite. Magia Cuvântului: "La început a fost Cuvântul Și Cuvântul era la Dumnezeu, Și Dumnezeu era Cuvântul"! Omule, Nu ignora forța Cuvântului, Universul este misterios, Pe când viața este fragilă
METAMORFOZĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349523_a_350852]
-
că doar sărutările își vor mai aminti despre noi sau că revelațiile prinse în poeme vor fi sau nu confirmate. Multe teme pot fi considerate artă poetică, ori boabă de rouă în care se oglindește întregul, observând vangoghian, cum se țese o mitologie proprie în acest veac de singurătate, tranșând poezia ca într-un abator în care aleargă fantome. Sunt și poeme ample, cu amprentă pregnant clasică, de natură eseniană., rostogolindu-se în groapa comună a paradisului. Vasile BURLUI își poartă
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Unde puntea întâlnea iezerul neveste gătite purtau mocasini de-un roșu-aprins și rochie de sărbătoare - Unde puntea întâlnea iezerul bărbați mândri purtau mocasini de-un roșu-aprins cămăși din borangic și pantaloni țesuți în casă - Mocasinii cei noi erau pentru-un om cu inel din argint și peruzea ce urma sa-l schimbe pe-un inel cu mărgele Unde puntea întâlnea iezerul De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Viitor din
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
În nesfârșite zile de vară În tufișuri bătea toba În pădure bătea toba Visări hăituite de zimbri Prelungi nopți de iscoadă Pretutindeni himera urla De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Stăteau în jurul mesei la mijloc Era dimineață - țeseau cu gândul un vis înnodat în speranță și întâmplări viitoare Stăteau în jurul mesei la mijloc Caseta Pandorei cu capacul etanș fierbea pașii ce urmau să se afunde-n lumină Stăteau în jurul mesei la mijloc în casa cu etajere umplute cu
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Mâini vorbărețe, degete cu ghiare Ochi furtunoși copleșiți de-ntuneric Himere rănite de văpaia din ziuă Licitație, balanța cu minciuni Pretinsă lângă iubirea solară balansoar cu tentacule de piață De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Muzicanți nupțiali țeseau valuri în păduri din pini în armuri pe lângă antice drumuri romane unde maree loveau în tambure - Erau râuri vestejite, deșarte și sure unde toamnele făceau matrițe din oameni De departe oglinda cu vise chema pe Julia May O stradă cu
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
adevarată artă... păstrată de români în „lada de zestre„ - (odoare neprețuite din panoplia sufletului iubitor de frumos al țăranului muscelean), ie de o frumusețe rară, lucrata de către străbunica (mama bunicului ei), cu o vechime de peste o sută de ani, brîu țesut în patru ițe, pe care străluceau cele trei culori ale drapelului național (roșu, galben, și albastru), iar în mânuțele ei fine ținea naiul inițiatic, instrumentul (syrnx*) la care a cântat zeităților din Olimp... legendarul zeu Pan. Cand a primit Trofeul
ARGEȘULE, PLAI DE DOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350353_a_351682]