1,306 matches
-
putut deveni una, revelându-se pământescului într-o concomitență înfricoșătoare ca o indestructibilă unitate dintre vină și pedeapsă.“ ÎHermann Broch). Și tot Hermann Broch: „...fiindcă el rămâne pe loc în rătăcirea-i imobilă, încătușat de deznădejde și încătușat de hazard, țintuit de toată grozăvia erorii, oh, cu toate acestea și cu toate acestea, nimic nu se urmează fără necesitate, deoarece necesitatea implicată în sufletul omenesc, deoarece necesitatea implicată în misiunea omului guvernează tot ceea ce se întâmplă, și chiar calea greșită, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se mintă, el care refuzase cu îndârjire mai înainte compromisul. Iar toate gândurile acestea, toate rostogolirile înainte și înapoi între speranță și disperare, întreaga furie față de indiferența colcăitoare a orașului, față de straturile amintirilor și reamintirilor care izbucneau din întunecimile sufletului țintuindu-l pe loc și împiedicându-l să se scuture și să-și spună: până aici, trezește-te, trebuie să te eliberezi de coșmar, toate acestea se înlănțuiau până la urmă într-o izbucnire de vorbe, nespuse de gura lui, dar țâșnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau poate avea loc o întâlnire cu fantomele. Iar în analiza diferitelor efigii ale lui Dionysos, propusă de autoare, putem observa că, deși masca rămâne un element central, ea este mereu asociată cu statuia. În efigia reprezentată de o mască țintuită pe un stâlp acoperit doar de o simplă țesătură, acoperământul acesta nu are rolul de a ascunde stâlpul, ci de a sugera un corp care, deși e absent, poate fi totuși interpretat ca imagine sculpturală a statuii zeului. Masca atestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
toate ambivalențele ce pot duce de la corpul-obiect la obiectul-corp. Începând cu tânăra fată nemișcată, întinsă pe o masă, cu brațele atârnându-i ca la un manechin, cu ochii larg deschiși, cu surâsul înțepenit pe buze2 și continuând cu femeia parcă țintuită pe o ladă, pe care un bărbat o înfășoară într-un bandaj alb, făcând ca până la urmă orice contur ce sugerează o formă umană să dispară complet, ideea este una singură, obsesivă: transformarea treptată a omului în obiect. Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
imense, masive, înfipte într-un bloc solid de piatră și cu un trup subțire, lung și deșirat, terminat printr-un cap minuscul. Sugestia nu este însă aceea a încercării unui corp captiv de a se smulge din locul unde e țintuit, ca în cazul statuilor sculptorului lui Ibsen, despre care am vorbit mai înainte. „Femeile nu se zbat să iasă din glodul greu și lipicios: la apusul soarelui, ele se pregătesc să coboare lin, alunecând pe o pantă cufundată în umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
între două răcituri, se aplecă spre ea. ― Nu știu dacă ai aflat, dar și noi am avut în familie o Comnenă. Mătușa Luminăției Sale, tatăl meu, se numea Venețiana Comnena. De la ea a învățat el limba italiană. Se opri, însă, țintuit de privirile arse de îngrijorare ale mamei și cumnatei sale, clucereasa Elenca. În familie nu vorbeau niciodată despre Venețiană. Nu țineau să rememoreze acel episod întunecat în care fusese implicat soțul Elencăi, Alecu, om talentat, rafinat și inteligent, dar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de blugii și cizmele pe care le poartă. Privi peste masa clocotitoare de invitați. Trebuie să-i potolim pe oamenii aceștia. Să-i aducem la ordine. Ne așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se desprinse de admiratorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta. Poate fiul dumneavoastră nu și-a dat seama cât e ceasul. Cercetă din nou pereții ticsiți cu fotografii, Încercând să găsească una În care copilul să pară cu adevărat fericit. — De cât timp lipsește? Femeia se opri și Îl țintui cu privirea. — De trei ore! I-am mai spus o dată! Agită o mână cu unghiile roase În direcția lui Watson. — Doar știe cât Îmi fac griji pentru el! Nu ar Întârzia așa de mult! Nu ar face așa ceva. Buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Profesionale, care-l căutau pe ăla care ți-a zis că găsisem corpul lui Richard Erskine. Îmi pun pielea-n băț dacă mai dau informații fără permisiune oficială. Așa cum ai făcut ieri? Întrebă Miller pe un ton inocent. Logan Îl țintui cu privirea. — OK, OK, zise reporterul, adunând toate resturile de la micul dejun. Am priceput: quid pro quo, da? — Trebuie să-mi zici cine e sursa ta. Miller scutură din cap. — Asta n-o să se-ntâmple. Știi bine. Băgă laptele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spuse polițista În haine simple, mânuind iar ceainicul. Nu e cazul să te agiți, nu? — Lucrurile mele. Îmi fură lucrurile mele! Sări În picioare, aruncând cu zgomot pe podea o farfurie cu ciocolățele digestive. O pereche de ochi sălbatici Îl țintuiră pe Logan. — Ești polițist! Îmi fură lucrurile! Logan se strădui să nu ofteze. — Trebuie să ți le ia, Bernard, Mai ții minte că am venit pe-aici cu domnul de la consiliu? Oamenii se pot Îmbolnăvi de la ele. Ca și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe podea, cu apărătoarea de peiele pentru braț sfâșiată cu sălbăticie de alsacianul care mârâia. Agentei Watson Îi curgea sângele șuvoi pe nas și ținea de cap pe un ins masiv cu tatuaje. Celălalt Îngrijitor era lovit În burtă, fiind țintuit la pământ de alt parior. Iar Logan zăcea, cu mâinile și picioarele Întinse pe jumătate, peste un tip În salopetă, cu o gaură Însângerată În locul În care avusese dinții din față. Silueta de la ușă se Întoarse și fugi. Doug Disperatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rezemându-și fruntea de pumnii strânși. Mi s-a părut chiar că bustul i se zbate ca în spasmele plânsului... Primul îndemn din sufletul meu a fost să alerg la ea, să aflu care-i pricina lacrimilor... Dar ceva mă țintuia pe loc. Am închis ochii, bântuit de revoltă împotriva neputinței mele. Când i-am deschis, nu am avut în față decât albul peretelui mângâiat de argintul lunii... “Unde-i? Când a putut să dispară? Sau totul nu a fost decât
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
apropie și vin. 6. Se ajută unul pe altul și fiecare zice fratelui său: "Fii cu inimă!" 7. Lemnarul îmbărbătează pe argintar, cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicînd despre îmbinare: Este bună!" și țintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine." 8. Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove pe care te-am ales, sămînța lui Avraam, prietenul Meu, 9. tu, pe care te-am luat de la marginile pămîntului, și pe care te-am chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși de pîlpîirea vieții, care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și-l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el, se milostiveau să-l țintuiască, pentru că ologii care tîrau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți la azuriul cerului ca la o minune a lumii. Oare și ăsta era tot vis? Încremenirea lor Înfocată, seninătatea, cucernicia față de soare și de lumina zilei lui Dumnezeu, ochii lor țintuiți la bolta cerului, la bolta albastră a cerului, fără urmă de nor, de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
au dus la cinematograf, unde pe Amory l-au fascinat comentariile volubile ale unui spectator din rândul din față, cît și țipetele și râsetele nestăpânite ale sălii. — Yoho! — O, dulcele meu, ce mare și puternic ești, dar și ce tandru... Țintuiește-o! Hai, țintuiește-o! — Sărut-o, pup-o pe doamna, nu mai sta! Un grup a Început să fluiere Pe malul mării și publicul a preluat melodia, intonând-o zgomotos. A urmat un cor indescifrabil, acompaniat de mult tropăit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cinematograf, unde pe Amory l-au fascinat comentariile volubile ale unui spectator din rândul din față, cît și țipetele și râsetele nestăpânite ale sălii. — Yoho! — O, dulcele meu, ce mare și puternic ești, dar și ce tandru... Țintuiește-o! Hai, țintuiește-o! — Sărut-o, pup-o pe doamna, nu mai sta! Un grup a Început să fluiere Pe malul mării și publicul a preluat melodia, intonând-o zgomotos. A urmat un cor indescifrabil, acompaniat de mult tropăit, și apoi o nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
împotriva comunismului. Asasinarea unei prostituate din Chinatown intra pe mâna unui tânăr care absolvise abia de șase luni cea mai proastă facultate de drept din California. Acuzatul, un pește faimos pentru plăcerea lui de a provoca durere cu un vibrator țintuit cu metal, probabil va scăpa de orice acuzație. Alte două cazuri de omor erau alocate unui tânăr care încă nu împlinise douăzeci și cinci de ani. Inteligent, dar naiv. În cazul respectiv un membru al bandei Cobrele Violete trăsese într-o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vadă un alt potop stacojiu. Însă găsi totul ordonat perfect: o perie de curățat, detergent de vase Ajax și un săpun - toate aliniate pe un raft, deasupra chiuvetei imaculate; farfurii curate într-un stativ de plastic; un calendar din 1949 țintuit de perete, cu paginile primelor unsprezece luni smulse și nici o însemnare pe cea din decembrie. Un telefon pe peretele lateral și un frigider obosit lângă chiuvetă. Nici un pic de sânge. Nici o operă de artă horror. Danny simți cum stomacul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
referință pe care Lesnick o lăsase să ajungă sub ochii echipei marelui juriu. Ordinarul ăla bătrân și pe jumătate mort știa în mod sigur întreaga poveste. Buzz îl privi pe Lux cum își recuperează demnitatea, apoi îl împinse la perete, țintuindu-l cu bastonul. Când l-ai văzut ultima oară pe Coleman? Vocea lui Lux era subțire și pițigăiată. — Prin ’45. Cred că băiatul și tăticul se cam certaseră. Coleman a venit la mine cu două mii de dolari și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Înverșunarea din glasul lui Matsuki îi uimi pe toți. Umbra de zâmbet zeflemitor de pe față i se ștersese. Nishi, nu trebuie să ne facem creștini, nici măcar cu țelul de a ne îndeplini însărcinarea! De ce? Tu nu știi nimic. Matsuki îl țintui cu privirea pe Nishi de parcă i-ar fi fost milă de el. — Nu știi nimic despre luptele care se dau înlăuntrul Sfatului. Nu te-ai gândit niciodată de ce pentru călătoria asta au fost aleși drept soli niște ostași ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sufletul care caută fericirea întru Domnul. — Fericirea de care vorbiți dumneavoastră, padre, repetă Matsuki, e o pacoste pentru insula noastră mică. Ne-am contrazis îndelung, fără ca nici unul dintre noi să dea înapoi de la părerea lui. La sfârșit, Matsuki tăcu, mă țintui cu o privire parcă plină de ură, îmi întoarse spatele și se depărtă. Am avut sentimentul că nu aveam să-l mai văd a doua oară, întocmai după cum spusese și el. În ziua plecării vremea era frumoasă. Adunați la ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
clipă tăcerea. Faptul că guvernatorul din Mexico ceruse regelui o întrevedere pentru soli era, firește, o minciună de-a lui Velasco, dar cuvintele sale nu rămaseră fără rezultat. Pentru moșierii din Nueva España, cuvântul „rege” avea mare greutate. Velasco îi țintui triumfător cu privirea pe japonezii frânți de oboseală și le vorbi încet și blând: Neghiobii ăștia au rămas uimiți când le-am spus că... vă veți întâlni cu regele Spaniei. Rege... ce înseamnă rege? întrebă Tanaka. Rege înseamnă împărat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu o bătălie. Dar precum luptătorii se supun căpitanului, la fel trebuie să te supui și tu. Se mai întâmplă câteodată ca, fiind prea departe de locul bătăliei, căpitanul să nu știe nimic despre adevărata stare a luptei. — Fiule, îl țintui episcopul cu privirea... ești prea înverșunat. Trebuie să-ți cercetezi bine sufletul, ca nu cumva înverșunarea asta să-l ducă la pierzanie. Velasco tăcu înroșindu-se la față. După cum spusese și episcopul, de-a lungul vieții sale de călugăr firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jignim. Nu trebuie să-i supărăm. Însă Ordinul Sfântul Petru a ales tocmai o asemenea purtare. În acel moment Velasco tăcu. După ce se încredință că trezise o umbră de curiozitate și de interes pe chipul episcopilor care până atunci îl țintuiseră cu ochi ca de mort, își înclină capul și puse următoarea întrebare: — Îmi este îngăduit să enumăr aceste fapte ale iezuiților în amănunt? — De aceea ne-am adunat aici, încuviință unul dintre episcopi. — De pildă, Ordinul Sfântul Petru a dobândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]