7,946 matches
-
nu avea să și-l mai umple vreodată. Cu ochii umezi, împinse bicicleta spre grădină. Acolo terenul era denivelat și forma un delușor destul de abrupt. Cocoță bicicleta în vârful colinei, încălecă și își dădu drumul la vale. Copiii începură să țipe. Ema, albă de spaimă, alergă spre cămăruța bunicii. Luana ajunse la poalele dealului cu inima cât un purice. Nu știa cum de avusese curajul să facă un așa gest nebunesc, cum de aterizase vie și nevătămată, era conștientă, doar, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încremeni. Colega se agita îngrozitor, marcată de inimaginabilul eveniment. Nebunul ăla..., nu-mi amintesc numele, a așteptat-o aseară în fața ușii apartamentului. A stat ascuns în umbră și când ea a apărut s-a repezit să-i vorbească. Femeia a țipat iar Radu, înarmat cu un cuțit de bucătărie, a ieșit s-o apere. Nu știu exact cum s-a petrecut nenorocirea. Rebeca a căzut peste balustradă, în golul dintre etaje, în timp ce bărbații încă se mai luptau. Radu l-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încâlcită, ce-o făcea mai irascibilă ca niciodată. Întârziase într-o seară nepermis de mult. Ajunsese în raza blocului când o haită de câini se repezi la ea, lătrând și arătându-și colții înspăimântători. Luana paraliză de spaimă. Începu să țipe isteric. Din umbra copacilor, un bărbat se grăbi s-o apere. Ridică ochii spre chipul protector și întâlni privirea caldă și umilă a lui Radu Noia. Înțelese, atunci, ceva ce nu credea că e posibil. Îi fusese dor de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lăsată, i-a urmat fără grabă, cu mersul lui greoi. De la distanță părea și el mic, asemenea lor, asemenea celorlalți copii, doar că el avea părul deschis la culoare și pielea roz. Stai! Adam a vrut să-l cheme, să țipe la Karl să se Întoarcă. Nu pleca, i-a venit să strige. Dar a rămas tăcut și nemișcat, as cuns În frunzișul des și plin de ghimpi. Acum era În stare să se stăpânească și să tacă, Își ținea respirația
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
afla la adăpost de primejdii, Însă avea totodată la Îndemână posibilitățile oferite de restul lumii. Totuși chiar pe atunci Începu Karl să-i vorbească despre școală. N-aș putea să rămân acasă și să Învăț lucruri de la tine, pak? a țipat Adam, Încercând să-și stăpânească neliniștea. Ce altceva trebuie să mai Învăț? — Ce trebuie să Înveți nu există În cărțile de școală. Trebuie să Înveți cum să trăiești printre cei de vârsta ta, să fii ca toți ceilalți. Nu trebuie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a văzut doar niște picioare care se Învârteau În jurul lui și a auzit clinchetul lanțului de la bicicletă. Cineva a tras de chinga tăștii rămase pe umăr, care s-a desprins ca și cum nu mai ținea să fie a lui. — Gata! a țipat Neng. L-a apucat de subțiori și l-a pus În șezut. Nu-i drept! Ia mâna de pe bicicletă ori Îți ard una un’te doare mai tare! — Oho-ho, ia te uită cine dă din gură, s-a auzit vocea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
drept fete, sunt băieți care sunt fete. Unii nici nu mai sunt de fapt băieți, sunt cu adevărat fete... la fel ca tine. Aiurea. Farah a clătinat din cap. Nu mai vorbi așa, cum să fie ca mine? O-la-la, a țipat Bob. Hei, tu! Arată-ne și nouă balconașele tale! Cele mai grozave sunt mai sus, a zis Johan, pe sub copacul ăla mare unde i un Austin. Când s-au oprit, erau o duzină de asemenea fete pe stradă. Nu le
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zidul de la intrare se vedea un strat subțire de var proaspăt, a putut totuși să deslușească inscripția mâzgălită cu roșu: Zdrobiți imperialismul creștin. — Hei, cucoană, hei! strigau conducătorii de becak. Hei, frumoaso! Oi! Vreo trei-patru s-au ținut după ea, țipând fără Încetare. Brusc, nici n-a mai auzit altceva. Zgomotul mașinilor, al autobuzelor și al scuterelor a devenit un muget Îndepărtat, ca al mării când te apropii de țărm, dar nu vezi Încă apa. Trebuia să scape de oamenii ăia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a Întrebat-o. știu și eu... Cel mai adesea unele frumoase. Alteori mă cam sperie. Cred că sunt niște vise normale. Dar tu? Nu pot să dorm toată noaptea. știu. Aud cum te răsucești și cum tușești. Uneori oftezi și țipi. Ai vise chiar atât de urâte? Dacă ațipesc, totul revine și iar mă trezesc. Ce-ți aduci aminte? a Întrebat Farah și s-a răsucit să vadă dacă Bob doarme. Orfelinatul. Băieții. Ploaia care picură prin acoperiș, ca tictacul unui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
râs, dar el a tăcut. — O țin minte pe babu, a zis Într-un târziu. Nu chipul, ochii, nasul ori alte amănunte. știu doar că era Întruna cu mine și că deodată a dispărut. Mi-l amintesc pe taică-meu țipând și pe mama plângând. Casa noastră era deosebit de liniștită În afară de furiile tatii și de hohotele de plâns ale maică-mii. Cel mai mult mi amintesc Însă de babu. O țin minte pentru că mi-a lipsit când ne-am Întors În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
moment, cu ochii la picior. Eram la Walter, la cină. Tocmai ne așezasem la masă, când am auzit po liția. Au intrat În casă și l-au luat. N-am putut să fac nimic. Le-am vorbit În olandeză, am țipat la ei. Era ceva sălbatic și fără rost. Le-am zis: N-aveți nici un drept să-l arestați, garantez că-i un om de bine. și știi ce mi-a zis polițistul ăla, animalul ăla de frisian care tocmai a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aia am ales seara asta. De ce? Ce vrei să spui? O să vezi. Vino! Au Înaintat pe o cărăruie care urmărea malul sinuos al râului și pe alocuri dispărea În ierburile Înalte. Marginile tăioase ale ierbii le zgâriau mâinile, iar Johan țipa, se prefăcea că-l doare ca să o amuze pe Farah, dar ea n-a râs. El s-a oprit și a ocolit-o ca s o ia de mână și să o conducă pe cărarea care se pierduse iarăși. După ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a Întors. În pragul unei uși aflate de partea cealaltă a holului era Karl. Îl privea. Se sprijinea de cadrul ușii și Încerca să zâmbească. A tușit, un icnet de tuse uscată. — Doamne Sfinte, a exclamat Margaret. — Bapak! a țipat Adam. Strigătul l-a Înecat și n-a mai putut să spună nimic. A fugit de lângă scară și a pus o mână de-a lui Karl pe umărul lui, să-i fie de sprijin. L-a ajutat să reintre În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
înțelegere anume? O apucase năduful, respira agitat, să-mi facă ea una ca asta, murmură și o apucă plânsul, își scoase din buzunarul capotului batista și se șterse la ochi, dar lacrimile-i izvorau mereu. Nu te mai cârâi atâta, țipă în urmă, la bărbatul ei, spune și tu ceva că doar om ești. Lasă, cuscră, nu te mai amărî, nu sunteți nici primii nici ultimii care pățesc așa cu fetele. O apucă de braț dar duioșia ei stârni și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din camera Carminei, în hol se împiedica de covor, tușea, ei, lasă, că am să te văd eu la vară cum ai să vii cu buzele umflate. Atunci o să stăm noi de vorbă, domnișoară, amenința. Da, da, exact atunci, îi țipa prin ușă Carmina, numai atunci. Intra în camera lui cu pomeții vineții de enervare: Tu-i irodialul ei de fată, zicea cu năduf. Asta-mi face pocinogul, ai să vezi. Mai taci, cobe, răspundea mama, certurile astea nu-s bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pe când așa, alături de Monica, plină de vervă și amabilitate și de Ovidiu, cuplat ca un magnet pe făgașul discuției, rolul ei se dovedea a fi mult mai ușor. Își aminti de o zi de primăvară, era în vie cu Elena, țipau amândouă ca apucatele, aerul părea că are o reverberație aparte. Deodată a apărut lângă ele tatăl, nu-l văzuseră, pur și simplu răsărise gâfâind alături de ele. Era enervat. Nu mai răcniți așa că o să vă iasă creierii, ce-ați înnebunit? Speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, a urcat repede scările să închidă ușa. Uitase de treburile pe care le avea de făcut. Avea chef de hoinăreală și prezența Elei îi era necesară. Curând, depășind mica stare nervoasă a început să alerge împreună cu Ela pe miriște. Țipau și râdeau când una o depășea pe cealaltă. S-au trântit într-o căpiță să-și tragă sufletul. Fânul mirosea adânc și răscolitor. Era greu să poți realiza un asemenea moment de beatitudine cu mijloace atât de terne. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
importanță are, i-a răspuns ea, dacă ar fi să fie așa cum spui? Cu tine sau cu altul, eu mă simt tot o ușuratică. Doar apărată de o viață de familie aș fi scutită de-o asemenea anatemă. O pălmuise, țipaseră unul la altul, el îi reproșase că niciodată nu îl iubise, ea îi mărturisise că niciodată nu avusese suficientă tărie ca să nu observe pe ce teren nesigur se afla. Totul era o mare și odioasă înșelăciune. Acum ai stricat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu banii pentru casă, banca mi-a refuzat creditul și s-au cernut prietenii de la care pot împrumuta, până și cu fratele meu, o discuție, e groaznic să discuți de bani în contradictoriu cu fratele tău, te rog, ce naiba, nu țipa la mine, m-am liniștit fumând pe bordură, în fața blocului unde voi vomita, dar asta-n altă zi. Dragoș, știu, e târziu, dar vreau să vorbesc cu cineva, m-aș fi întors la el, m-aș fi întors în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
trenurile sale? — Cică-i un interviu cu Șam în suplimentul duminical al lui Sentinel, îl lămuri Eleanor. Luat de Fanny Tarrant. — Aha, făcu Adrian. Eleanor îl privi surprinsă: — Vrei să spui că știai de el? — Păi, oarecum. M-a sunat țipă asta, Tarrant, în legătură cu el. — Nu mi-ai spus nimic. Am uitat, se scuză Adrian. Cred că erai plecată undeva. — Ce-a vrut de la tine? — Informații generale despre Șam. Sper că nu i-ai dat nici un fel de date. — I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o privire, spuse Adrian. Lua ziarul de la Șam, găsi pagina cu pricina și se afunda tăcut în lectură. După câteva clipe se porni să râdă pe înfundate. — E isteața, nu ți se pare? — Serios? îl întreba Șam glacial. — Cum e țipă? se interesa Adrian, continuându-și lectură. — E atrăgătoare, dar frigida. Are picioare că lumea. Țațele n-am putut să i le văd, ca a stat tot timpul cu haină pe ea. Adrian își ridică privirea de pe pagina și ofta: — Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
n-au curaj să scrie tot timpul numai texte de scandal, altminteri nimeni n-ar mai sta de vorbă cu ele. Din când în când mai iau și câte un interviu de susținere numai ca să mențină suspansul. Pun pariu că țipă te-a și trecut pe lista ei drept următorul Tip Cumsecade. — Sperai să fii tu acela? îl întreba Adrian. Judecând după expresia întipărita pe chipul lui Șam, nimerise în plin. — Hai, măi, Adrian! îl lua Șam cu binișorul. Sunt prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Ce se-ntâmplă aici? întreba ea surâzătoare. — Șam pune un premiu pe capul lui Fanny Tarrant și-mi oferă mie rolul asasinului plătit, îi explică Adrian. Șam se adună de pe jos stânjenit. — Ei bine, când am aflat de la Adrian că țipă moare de nerăbdare să-i ia un interviu... începu el. Eleanor făcu ochii cât cepele. — Fanny Tarrant vrea să-ți ia un interviu ție? — A pomenit chestia asta când m-a sunat în legătură cu Șam. Ideea ar fi... începu Șam. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
am mai făcut sex de secole. La capitolul asta am de gând să recuperez masiv în următoarele două săptămâni, îi promise el. Am de gând să te fac harcea-parcea. Fanny schița un zâmbet de mulțumire. — Ei, si ce-a zis țipă nevastă-sa? — La început nu mare lucru. Dar când el a plecat câteva minute, mi-a povestit în culori destul de sumbre ce-nseamnă căsnicia ei cu el. Pentru ea a fost o descărcare sufletească. — Prin urmare chiar l-ai țepuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ale Ozanei ,,celei frumos curgătoare”. Când am ieșit la suprafață, Nică, nicăieri. Am început să strig disperat: Nică, Nică! Unde ești? N-am primit însă nici un răspuns. Doar glasul duios al mamei m-a întrebat ce vis am visat de țip așa. Trist, i-am povestit visul și i-am spus că-mi pare tare rău că n-a fost realitate. Mama m-a liniștit și mi-a spus să nu fiu supărat, căci de năzdrăvanul Nică n-o să mă despart
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]