1,028 matches
-
admis că, în copilărie, simțeau nevoia să sară. Fără nici un motiv. Îi apuca pe neașteptate. „Odată - a zis Brăduț C. -, a venit mama la școală, că era să rămân repetent, și-n loc să pun nasu-n pământ, am început să țopăi.“ Din vorbă-n vorbă, a reieșit că toți ar fi avut ceva de povestit despre sărit, urlat, mugit sau dat cu pumnul în burlane. Pavel S. a zis că, până a se însura, mugea interior. Nu-l auzea nimeni, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nord, iar Che călătorea spre sine Însuși, prinzînd mici străfulgerări ale destinului său, pe care le Întrezărim și noi printre anecdotele și portretele sale. Comeback, micul cățel cu „impulsuri de aviator“ pe care Che ni-l prezintă atît de comic, țopăind În jurul motocicletei de la Villa Gesell pînă la Miramar, reapare, după ani, În munții din Sierra Maestra, drept cățelul care trebuie strangulat, din cauza „urletelor isterice“ din timpul unei ambuscade lipsite de succes făcute În speranța prinderii lui Sánchez Mosquera [celebrul colonel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
într-un anumit fel, au realizat cunoscutul "scăunel" iar eu, ținându-mă de gâtul lor și stând comod, eram transportat la domiciliu de o "Salvare" constituită copilărește din cele patru brațe puse la dispoziție cu dragoste de frații mei. Leu țopăia în fața noastră bucuros, adresându-se lui Mircea în limbajul său canin: Bravo, Mircea, ai avut o idee formidabilă! În urma noastră, Sandu înainta prin zăpada bătătorită de picioarele oamenilor, având în mâna stângă toporișca, cu cealaltă târând după el obiectul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o încetinire a ritmului și la o diminuare substanțială a exploziei de energie infantilă ce se cerea consumată. Mergeam pe lângă moașă ca un mânz legat de sfoară alături de maică-sa pentru a nu fi lovit de mașini în trafic, dar țopăind neastâmpărat, vrând să arate că ar fi capabil de fapte mult mai spectaculoase, dar nu i se dă posibilitatea... Am intrat în curte. Bună ziua, doamna Rozalia, am sosit. Vă mulțumesc, coana moașă, bine-ați venit! Acum începea o activitate importantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o altă victimă. O țoapă. A trebuit să se mulțumească numai cu atât. O țoapă tânără, cu un vino-încoace ușor recognoscibil, care a și convins un elvețian să o însoțească în viață și, implicit, acasă, în România. ,,O țoapă care țopăia" (A. Pleșu). Personajul s-a lansat către ea și a început să-și facă numărul. ,,Uite-o, nu e, dar totuși uite-o! Ați câștigat o sută de franci!". Țoapa a căzut în plasa ridicol de bădărană a personajului (posibil
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și vreau să-mi dau vreascurile jos din cârcă, dar o creangă se agață în păr. Încerc s-o desprind. Nimic. Se mai încâlcesc și altele. Îmi vâr amândouă mâinile în coamă, trag tot mai tare, mă smucesc, mă scutur, țopăi ca o descreierată. Nimic. Simt că explodez de nervi și uit de plâns. Înjur în aia mă-tii de creangă de viață de rahat și dau cu piciorul în roata căruciorului, mai să mi-l rup. Din curte răsare Oana
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ducă dracului. A stat toată seara cu o clorotică în birouaș și s-au delectat cu muzici fine (băi, ascult și eu acasă Dire Straits, da’ parc-am venit la bairam!) și se uitau cu milă la noi, plebea, care țopăiam pe Michael Jackson. Iar la un moment dat s-a luat curentul, nu se putea altfel, și am stat lângă sobă și am jucat „pe ea, pe ea“, dar fără pupături, numai cu așezat în poala ăluia cu care nimereai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
costum, cu cravata roșie în vânt. Fusta Cristinei era așa de scurtă, încât i se zărea cusătura de la hamleții albi cu găurele, Lia avea niște pantofi roz de lac, cadou de la studenții greci de la medicină unde preda taică-său, Maria țopăia în sus și în jos fredonând un refren din Modern Talking. Un individ care venea cu viteză din sens opus, excitat probabil de buchetul acela de fete în uniformă, m-a apucat la nimereală de sân și a strâns tare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
unui om în viață este ca acela de a mânca bine, a bea bine, a se îmbrăca bine, a se distra bine. Păi ce altceva mai poate face omul în viață? Peste tot vedem indivizi trecuți de prima tinerețe care țopăie ,,cu spor” la vreo petrecere strigând ,,din toți rărunchii” niște cuvinte asimilate și de ei cu inconștiență: hopa-șa , hopa-șa , când a fi mai rău, așa să ne fie! Jalnic! Este departe de mintea lor faptul că viața pe care o
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai fericită. Unele își ex primă fericirea scoțând limba și privindute pe tine, telespecta to rul, în ochi. Parcă ar vrea săți transmită ceva, un mesaj esențial, numai de ele știut. Când apare și un bărbat în cadru, încep să țopăie ca disperatele pe trupul sărmanului bărbat întins, în timp ce acesta geme discret. Cu siguranță, de durere. Ele, țopăind în continuare frenetice, își palpează sânii. Dacă suntem niște pui de vrabie care, pe lângă faptul că au peste optsprezece ani, mai dau și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ochi. Parcă ar vrea săți transmită ceva, un mesaj esențial, numai de ele știut. Când apare și un bărbat în cadru, încep să țopăie ca disperatele pe trupul sărmanului bărbat întins, în timp ce acesta geme discret. Cu siguranță, de durere. Ele, țopăind în continuare frenetice, își palpează sânii. Dacă suntem niște pui de vrabie care, pe lângă faptul că au peste optsprezece ani, mai dau și un ban în plus firmei de cablu la care sunt abonați, realizăm că oamenii sunt fă cuți
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și șiau transformat cu toate discursul heirupist pozitiv întrunul la fel de heirupist, dar de semn schimbat. Pentru ele nu există nuanțe, ci doar extreme. Gata! Leam arătat cât de tari suntem noi, i am convins pe europeni să ne accepte, am țopăit de bucurie, acum a venit însă vremea să le aruncăm crudul adevăr în față. Iar adevărul e că suntem o țară în care oamenii se spală pe cap cu detergent. Vorba fostului ministru de Externe: iam făcut! (2007) Pumnul și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
când simt bucuria și mândria existenței lor pe pământ. Distanța dintre ei dispăruse odată cu demonii dintre ei. Ochii ei mari, expresivi și frumoși se înseninaseră căpătând naturalețe și o strălucire aparte. Era chiar foarte bine dispusă încât îi venea să țopăie de fericire. Se comportase ca o adolescentă răsfățată și apoi destul de rațională. Își iubea deopotrivă părinții și era pregătită să meargă înainte. Dar în mintea ei tânără de adolescent trăgea nădejde că într-o bună zi, mai devreme sau mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să cobor treptele și dau peste un gnom - mă rătăcisem în aripa de endocrinologie - de vreo 12-14 ani, nebun și bâlbâit. Îl întreb: «Pe unde pot să ies?» (Eu și nemaipomenitul meu simț de orientare.) Îmi spune, bâlbâindu-se și țopăind: « Un pas, un pas... ha-hai, pi ici». Cobor după el și ajung în subsol. Mă întorc spre el: Ia ascultă, de ce m-ai adus pe aici?» Îmi răspunde: «La papà». Îl cert, urc înapoi, un domn mă pune pe drumul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sfătos și le povestea multe lucruri interesante din viața sa. Pe deasupra întotdeauna aveau grijă să-i omenească cu ceva bunătăți, așa că Emilia, fiind mai mare, trecuse de paisprezece ani, apucă cu grijă oala cu două torți plină cu lapte, Mihăiță țopăind înaintea ei deschise ușa apoi portița dinspre drum și porniră la de al pe lângă gardurile înalte și văruite. Ajunși la poarta casei bătrânești, Mihăiță o deschise și intrară în ogradă. El aruncă o privire spre cireș să vadă dacă nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Brown, foarte proaspeți, foarte Întunecați, care ieșeau o dată la doi ani (este bine că, În acest punct, amintirile converg) zburau printre brazi sau Își arătau petele roșii și franjurile cadrilate, În timp ce se Încălzeau la soare pe ferigile de pe marginea drumului. Țopăind pe deasupra ierbii, un minuscul Ringlet, denumit Hero, nimerea În plasa mea. Mai zburau pe acolo câțiva fluturi - iubitori de soare, viu colorați, ce navigau din floare În floare ca niște muște vopsite sau ca niște masculi suferinzi de insomnie În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
loc public). Pe coaja unui mesteacăn, cel gros de lângă pavilionul din parc, am găsit primăvara trecută o aberație Închisă la culoare a fluturelui Sievers’ Carmelite (pentru cititori este un banal fluture cenușiu). În șanțul de sub poduleț, un Silvius Skipper galben-strălucitor țopăia Împreună cu o libelulă (pentru mine, o banală libelulă albastră). Din capul unei flori, doi Coopers se ridicară la o Înălțime uriașă, tot luptându-se Între ei - și apoi, după un timp, unul din ei plonjă rapid, Întorcându-se la scaietele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unui spânzurat, Ordo dădea un spectacol destul de stupid și de primitiv, pe care fratele meu și cu mine Îl solicitam de fiecare dată când treceam pe acolo. Cu capul plecat, fluturându-și pelerina Într-un mod straniu, ca un vampir, țopăia În jurul unui ulm sinistru. Într-o dimineață umedă, În timpul ritualului, i-a scăpat pe jos tabachera și, ajutându-l s-o caute, am descoperit două specimene abia ivite ale fluturelui de noapte Amur, foarte rare În regiunea noastră, niște vietăți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de bașbuzuci cu iatagane însângerate. Îngroziți, am rupt-o cale-ntoarsă. Fugeam... Fugeam... Bașbuzucii, după noi, cu iataganele, răcnind sălbatic. Dumnezeule, ce-am fugit, credeam c-o să-mi plesnească inima... Ne-au prins și ne-au aruncat la pământ. Răcneau și țopăiau sălbatic în jurul nostru! Și... și ce urâți, înspăimântători erau! Ne-au smuls tot ce aveam de preț pe noi. Lui Manuil, lui Alexis, slujitorilor le-au înfipt mâna în chică, i-au îngenuncheat și, dintr-o lovitură de iatagan, le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Buda, la craiul Mateiaș... Colindă-le și lor "Aiaiaaa corabia!" Zgâlțâie-i! La Adrianopole, turcaleții sunt pe picior de război! Să se miște! Ce dracu'! "Vin turcii!" Calcă pe niște pătrate trase cu cridă, un fel de șotron, în care țopăiseră odraslele Măriei sale, Olena și Petru. Întâi, le ferește să nu le calce, apoi, râde: Odinioară, la Borzești, eram campion, spune el și sare, apoi rămâne într-un picior, ca un cocostârc. Secretul e să nu-ți pierzi echilibrul chiar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ț-am spus?! se răsucește Dumitru să-i ardă una după ceafă, dar n-apucă să dea, rămâne cu mâna ridicată trăsnit de un gând ce-l înseninează. Fă-te-ncoa! Mă Petrică! Batem palma! Te iau tovarăș! Mă iei?! țopăie de fericire Petrică. Dumitru îi șoptește ceva la ureche și Petrică o zbughește după casă. Savastița iese cărând un sac cu merinde. Dumitru se face a ațipi, cu capul în piept, sforăind ușurel, bâzâit de muște... Halal viteaz! strigă Savastița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e departe să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte de noapte te va bântui, de groază sângele-ți va îngheța în vine și părul măciucă ți se va face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș lua aminte la toți strigoii ce-mi bântuie nopțile... Ajunge!! poruncește scurt. Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de "ceasurile care curg" al lui Dali, sugerându-mi un pământ întreg, înmuiat, vâscos, ca o picătură uriașă, căzând într-un hău, ca un bostan răscopt, bleg. * Pe o bancă (o știu acolo de mulți ani, uitată, înnegrită de vreme) țopăie două veverițe roșcate, fericite. Se spune că veverițele sunt singurele mamifere fără colesterol, dar asta nu are nici o legătură cu fericirea. * Leneșă, cade o frunză. Nu-i semn de toamnă, este o frunză uscată, bolnavă. Dar mi-a amintit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
S-a întâmplat la o dată și oră fixă și la locul cel mai potrivit. Mă aflam în Copou, la câțiva pași de Casa de cultură; era ora 17.00 fix, ziua de 15 iunie. Se simțea parfumul teilor; două fetițe, țopăind, făceau baloane de săpun și un domn grav, cu pălărie, citea pe o bancă "Viața lui Stalin". Una din fetițe a strigat că Dumnezeu o iubește pe ea cel mai mult, pentru că în balonul ei se vede cerul albastru; nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aceea rămăsese cu fața nedumerită și gura întredeschisă. Mulți întorceau capul. Niște copii au dat fuga la mort, au ridicat de pe undeva un chiștoc de țigară care încă mai fumega și l-au pus în gura mortului. Și copiii tot țopăiau. Așa și îngerii, râdeau acum de mine. Ei râdeau și Dumnezeu tăcea". * Marea descoperire a personajului a fost îngrozitoarea față a îngerilor. Un Crăciun special Mi-am amintit de-o mică istorie la care mă tot gândesc acum, întâmplare care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]