6,958 matches
-
trebuie decât să mă cobor în genunchi. Părinte, nu mă căuta acolo unde nici sfinților nu le este îngăduit să se așeze, nu mă aștepta unde morților le este oprit să se întoarcă, nu mă visa unde Buna Vestire a așternut scutece în icoană. Eu nu mai sunt de mult urma de cretă impregnată pe frunza castanilor. A viscolit verde, ruginiu, alb și iarăși mult verde peste șotronul desenat în Copou avalanșe de vieți peste o moarte definitivă. S-au tocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a sărutat diferite nuanțe de sânge, dar nu a găsit butucul de vie. Catapeteasmă, o graniță de cenușă între nimic și nimic; în iconostasul din dreapta, Mântuitorul îmbrățișa pământul. (Așa se întâmplă prima răstignire a omului în apa botezului, așa se așterne omul sub cruce în ultima zi însemnele călugărești le-a primit tot ca pe o descompunere a nimicului.) În iconostasul din stânga, născătoarea de Dumnezeu și om îmbrățișa înaltul. Dintr-un pumn de cenușă creșteau brațe spre cer. Dragostea încape necuprinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
obraji, un șiroi de lacrimi reci își căuta vad în colțurile mustății, ridurile tăiau gândurile felii, tâmplele încorsetau bătăile inimii, îi tremurau mâinile, picioarele îi erau parcă pline de plumb. Între etaje s-a ciocnit cu o secretară, dosarele au așternut pe trepte covor de cuvinte inculpabile. Nu și-a cerut scuze, nu s-a aplecat, a călcat pe ele ca pe niște scoici descompuse. "La dracu cu toată slugărnicia asta! Dumnezeii mamii lui de boșorog! Ajung eu procuror-șef, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
urmă: până la desfacere, până la întregirea în firul de iarbă, până la înălțarea pufului de păpădie. Câte porți i s-au deschis, ferestre până și-n frunza de salcie, în icoană ferestre, în firul de nisip! Și piatra, și apa i-au așternut pat sub cer nicio moarte mai intimă, nicio visare mai adâncă! A trecut de atâtea ori pe lângă Ușile Împărătești, dar nu a pășit dincolo. Între lașitatea de a rămâne și frica de a pleca, Petru a ales mereu calea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Tău cu orbul din Evanghelie. Trece-mă pragul casei tale, Stăpâne, și îngăduie-mi să mă culeg din toate cele străine Ție. Trece-mă! Nu voi privi peste umăr, chiar dacă singurătatea mă va striga pe nume, chiar dacă păcatul se va așterne înapoia mea precum o zăpadă de cireș. Le voi întoarce spatele până când spatele meu va fi strat pentru stânjenei, pentru liliac, pentru sămânță de lumânări. Alungă, Doamne, hăitașii aceștia ce mi-au luat până și urma cimitirului, ogarii, vânătorii... Izbăvește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trece paharul acesta plin de furtună! Iisuse, primește-mă ca pe o furtună până la capăt după ce-l beau! Au trecut 2000 de ani și încă nu te-ai epuizat. Peste câteva zile, uitarea, precum o îmbrățișare de frunze, se va așterne peste mine. Doamne, deschide-mi fereastră în dreptul inimii! Mămuța spunea că în cer grâul face spic fără să fie ascuns sub brazdă. Mămuța! Maică Preacurată, ce se ascunde pe partea nevăzută a lunii, dar pe partea portocalie de ce sunt riduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
laudele, dar în ei era o vanitate odioasă, un viciu în plus; voiau stima, deși meritau oprobriul. Pentru principii vicioși, lingușirea este o otravă mortală, care înmulțește semințele corupției lor; la principii merituoși, lingușirea este ca o rugină care se așterne pe gloria lor, luîndu-i din strălucire. Un om inteligent se revoltă în fața lingușirii grosolane, îl respinge pe adulatorul neîndemînatic. Există un alt fel de lingușire, care este sofista defectelor, retorica ei diminuîndu-le; este cea care furnizează argumente pasiunilor, care dă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de citit RÎndurile de față, cuvintele, literele și punctuația lor Îmi sînt invizibile acum, cînd le scriu. Nevăzute Îmi rămîn ele și cînd le citesc ori le recitesc. Nu scriu Însă și nu citesc pe Întuneric, iar frazele nu le aștern pe coli de hîrtie. Le as cult Într-o limbă aproape română. Dacă aș redacta În italia nă, engleză, spaniolă sau franceză, ele mi-ar vorbi fără cusur. Scriu pe claviatura unui ordinator obișnuit, unde Însă fie care tastă se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
asta muntele la Bucovina. Din toată nenorocirea, tinerii s-au ales cu o laviță și cu hainele de pe ei. Au primit găzduire, cu laviță cu tot, la o mătușă. Pe lavița aceea și-au Întins masa, pe ea și-a așternut Gheorghe de dormit și tot pe lemnul ei și-au așezat coatele ca să-și poată sprijini capetele-n mîini, cătînd la ziua de mîine. Lucrau pentru gospodăria și pentru peticul de pămînt al mătușii. Numai că-ntr-o zi Pomean
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
departe. Erau aspecte greu de explicat, mult prea personale, misterioase și pentru mine În unele puncte. Nu mă slăbea, angajîndu-se că va reține, va nota după aceea mărturisirile Într-un carnet și că, dacă din pudoare eu refuz să-mi aștern experiența pe hîrtie, o va face ea În Germania și mă va obliga să răspund unor interogatorii foarte serioase venite din partea altora, bănu iește ea din partea cui, dar nu vrea deocamdată să mă tulbure. Sărind de la una la alta, tot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o vîndă altcuiva decît agentului statului. Se Înțelesese Însă cu niște creș tini dintr-un sat vecin să ajungă la adăpostul nopții pînă la ei și să ia un ban frumos pe o traistă de foi bine uscate. S-a așternut la drum pe la vreo trei ceasuri după miezul nopții, sub secera lunii, dar crede că a călcat Într-o urmă de strigă, numai asta putea fi, căci, fără a zări nimic În jur, s-a simțit luată pe sus, săltată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dezvăluire a unor adevăruri esențiale de către însuși Dumnezeu. Moise a primit pe muntele Sinai tablele Legii din gura lui Iahve. În Cartea jubileelor (numită și Geneza amănunțită), scriere considerată canonică de către Biserica etiopiană, Moise beneficiază de ajutorul unui înger-scrib, care așterne pe tablele respective tainele dezvăluite de Dumnezeu. Caracterul inspirat al Bibliei implică și caracterul ei apocaliptic: autorii primesc revelații, au acces direct la misterele divine. Se poate așadar vorbi, fără a cădea în păcatul paradoxului gratuit, despre o „marcă apocaliptică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
într-o dimineață la mare... și nu-l mai vedeai. Exact ! Aveți dreptate ! Era chiar Îngerul vacanțelor de vară ! Porumbelul-mesager stătea răbdător lângă el și-și netezea penele aurii, așteptându-l. În cele din urmă, trist, trist de tot, a așternut lucrarea scrisă pe spatele mesagerului și a ieșit din sală. Lacrimi mari picurau din ochi. Plângea ! "De veșnicii întregi mă uit la oameni și n-am știut ce să cer de la Dumnezeu pentru ei. N-am scris decât atât: "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
grijă, copilul adormise plângând. Părinții se certaseră din nou. Și atunci când cei mari se ceartă, glasul lui firav nu se mai aude. Alergase de la unul la celălalt, să-i împace, dar nici el, nici copilul nu fuseseră auziți. Acum se așternuse tăcerea dar nu liniștea. Tristețea se revărsa în valuri din casă, peste potecă, până la poartă, ba ajunsese și în grădină . Era cenușie și rece, ca un val înghețat, și făcuse să se aplece capetele florilor nici măcar roua serii nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
departe așa aflasem din proiectele lor că nu se întorc decât după ce vor fi făcut tot pământul la fel cu ce vezi aici. Un timp au mai răsunat urletele lor și strigătele din ce în ce mai slabe, ale victimelor... Târziu, când s-a așternut tăcerea morții, m-am dus și i-am îngropat cum am putut. Apoi, am început să mă rog. De atunci, mă rog și aștept. Stau aici, mă rog și aștept. Fiindcă, vezi tu, când am ajuns la locul execuției, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu-i așa ? Nu mai știu altceva, decât că, atunci când s-a suit pe spinarea mea, n-am simțit deloc povara trupului său... Asta, fiindcă mi-am zis Regele era cu adevărat din lumină. Mă uitam la mulțimea care-și așternea hainele pe drum, ca regele să nu fie zguduit de drumul prost... Dar cum să zgudui lumina care mângâie tot ce atinge ? Lumina de aceea venise, ca să mângâie tot ce atinge, să îndrepte ce era strâmb și prost și rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
alte făpturi la fel alergau cu copite de aur pe potecile cerului, chemându-mă să le urmez. Mă uitam la ele, dar eu îl căutam pe Rege ! A fost de-ajuns să doresc și, iată, un pod de lumină se așternu în fața mea : erau culorile curcubeului... și știam de la mama că dacă treci pe calea curcubeului ți se împlinește un vis; acesta era visul meu: să-L găsesc pe Rege și să stau la picioarele lui de lumină, totdeauna gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu pâine și sare și cu apă, dacă era cald, sau cu vin, dacă era nuntă, sau țuică fiartă, dacă era ger, tot de acolo plecau nuntașii, pe acolo intra preotul în sat și când venea întâia dată i se așterneau scoarțe colorate pe drum și oamenii îi ieșeau în întâmpinare cu mic, cu mare, cu flori și bucurie... așa cum se spune că a fost întâmpinat Iisus în Ierusalim... Fiecare sat avea poarta lui. Și care mai de care era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ca să vezi ! Și n-am mai stat pe gânduri, am dat jos mielul de pe umeri și l-am pus lângă bărbat știa el ce să facă, iar oaia venise și ea acolo. Unchiu-mio dăduse jos cojoaca de pe el și o așternuse lângă femeie, văru-meu lăsase ușurel vasul cu apă tot acolo, ceilalți : unul o bucată de pâine , altul o ciozvârtă de oaie care ce avea ; la copil nu se cade să mergi cu mâna goală. Pe urmă, ne-am așezat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
realitate, am constata că aseară, la „Hanul cercetașului”, s-a scris deja Începutul acestei „Enciclopedii”. ― Da, domnule profesor. S-a scris doar... prima literă. ― Adică s-a aruncat doar o picătură de apă Într-un ocean... Liniștea care s-a așternut pentru o vreme le-a dat posibilitatea celor doi să revină la realitate. La treburile care Îi așteptau. Te-aș ruga ca Înainte de a pleca acasă să trecem pe la pacientul pe care l-am operat astăzi dimineață. ― Vă Însoțesc, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de toată frumusețea. Era o mică cometă. Îți aduci aminte ce s-a Întâmplat atunci? ― Ne-am... Ne-am sărutat pentru prima oară, iubitule - a răspuns Maria, Întorcându-se cu fața spre Gruia, cu vădită așteptare... Târziu, când liniștea se așternea pe aleile parcului, Maria l-a Întrebat: ― Cum te simți, iubitule? Ți-ai mai revenit din starea de tensiune În care erai când ai venit acasă? ― Vârful aisbergului s-a topit, scumpo, dar a rămas baza, care este Încă mare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trăiești, bade Vasile, că eu m-am dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un câine mic și arțăgos, care lătra prin apropiere. Apoi dădu poarta într-o parte. Bună seara, deadule! zise Culae și îi apucă mâna dreaptă cu smerenie, ca să i-o sărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trist, ca un prohod cântat la marginea mormântului, tremurând arcușul pe coarde și făcând găidulca să suspine, să se tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică. De afară se auzeau niște foșnete ciudate, ca și cum prin preajma casei ar fi dat târcoale duhurile lăutarilor din timpurile vechi, stârnite de cântările lui deadul Vasile. Ai băgat bine la cap cântecele noastre, nepoate? întrebă moșneagul, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sete caii cu biciul pe spinare, iar căruța începu să salte hodorogind pe șoseaua plină de pietre. La deadul Vasile am fost, tată! Poți să te duci să-l întrebi..., repetă Culae cu încăpățânare, în timp ce pe chipul tatălui său se așternu o expresie de adâncă tristețe. Păi deadul Vasile, mă Culae, Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească..., s-a prăpădit de astă iarnă!... zise badea Ivan, uitându-se mirat la vecinul său de casă. Tu nu i-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ardealul ocupat de unguri?... întrebă Ticu. Toți își întoarseră privirile spre el și câteva clipe se făcu tăcere. Da, admise medicul Gutman netulburat, e adevărat că nu doar regimul antonescian a fost de vină... O nouă tăcere, destul de apăsătoare, se așternu în salon. Stelian își scoase pălăria de pe cap și socoti nimerit să amintească celorlalți că și familia sa, prin moartea Cristianei, avusese de suferit de pe urma războiului. E ciudat că de lagărele astea lumea n-a știut nimic mai înainte de sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]