1,177 matches
-
să demonstreze contrariul. După apariția primului copil, un băiat dolofan și frumos ca un Îngeraș, a Început să frecventeze tot mai des cârciumile, sub pretextul că nu suportă ” zbieretele ” repetate ale micuțului. Se Întorcea noaptea târziu și, dacă apuca să ațipească și scâncetele copilului Îl trezeau din somn, Începea adevăratul scandal. Putoare nenorocită! Ia naibii copilul În brațe și fă-l sa tacă că, de nu, vă dau afară pe amândoi. Dacă mai aud un singur zgomot te calc În picioare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
reușești în viață. Fără adevăr nu poți să fii niciodată fericit. Uită-te la tatăl tău! Apoi a scos cealaltă Biblie, cea care cuprindea litere, și mi-a citit cu voce tare. Glasul ei era moale și cald și adesea ațipeam în vreme ce citea. în anii aceia curentul electric era raționalizat. Spirala din bec ardea ca fitilul unei lumânări de ceară. Ea se apleca mult peste carte, citindu-mi, spre exemplu, așa: Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am gândit la asta. Și săptămâna trecută, am continuat eu, ai adormit în vreme ce-ți povesteam despre toate tablourile de la muzeul unde am fost angajat. Ai vorbit un pic prea mult despre cascada lui Marcus Larsson. Poate că am ațipit o clipă. Ceea ce am eu de spus despre Marcus Larsson și pictura lui este foarte interesant înainte n-a adormit nimeni. E adevărat, a aprobat Manfred. Sunt tot timpul un pic ostenit. Observ asta când scriu. Cu cât sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spus: ― Poftiți documentele și mergeți la domn locotenent. ― Unde îl găsim? - a întrebat Todiriță. ― În primul vagon de lângă turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu mantaua. Probabil că ațipise, fiindcă, la zgomotul pașilor celor doi, s-a ridicat, cu ochii cârpiți de somn. ― Să trăiți, domn’ locotenent - a salutat Dumitru. ― Dați hârtiile și voi mergeți în vagonul patru. Aveți grijă să nu faceți murdărie. Să nu vă îmbătați sau
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
avea, care îi ferecase sufletul și orice alt gând! Nu a putut face un pas până când lampa nu a fost stinsă... În acea seară, lotrul nu s-a trezit din vedeniile nebune decât atunci când a ajuns la bordeiul lui... A ațipit abia către ziuă. La primul licăr de lumină, l-a trezit galopul unui cal... Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a început să-i vâjâie ca o furtună. Involuntar, a strâns pușca la piept. Cu gândul nebun: „până aici v-a fost!!!”, a pornit glonț spre inima codrului... Irinuța, lipită ca un copil de pieptul lotrului, era gata gata să ațipească. La un moment dat, lotrul a auzit un zgomot mărunt. „Poate a căzut vreo crenguță sub greutatea omătului de pe ea” - și-a zis el ascuțindu-și auzul. După câteva clipe, s-a auzit scrâșnet de omăt sub călcătură de om
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ne iau de odihniți - și a spus gândul unul care până atunci a stat cel mai retras. De această dată, nu a mai răspuns nimeni. Fiecare a căutat să se așeze cât mai bine pe locul lui, pentru a putea ațipi măcar o frântură de ceas... Prin geamurile pâcluite se strecura o lumină cenușie. Oamenii au început să se foiască, fiecare în felul lui. Unul își întindea picioarele, altul își rotea capul ca să-și dezmorțească gâtul, un altul își desfăcea brațele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pește. Auzi colo: cică au doi copii și cine o să-i crească? Tu, măi Nătăfleață! Tu! Cine altul?” - gândea Dumitru, gata parcă să sară de la locul lui și să i-o spună verde în față!... În cele din urmă, a ațipit. Când s-a trezit, noaptea devenise biruitoare. Întunericul înghițise peisajul, lăsând doar umbre care treceau ca o părere prin fața ochilor, grăbindu-se parcă să rămână în urma trenului. Todiriță, cu brațele încrucișate și, bărbia în piept, ședea cu privirea pierdută. Fără
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și pe mine mama și tata, urma să stăm la masă și să discutăm cu voce scăzută. Atmosfera era atât de încărcată de murmurul monoton al vocilor scăzute încât m-a apucat somnul. Singurul lucru care mă ținea să nu ațipesc era zgomotul pe care-l făceau oamenii care se împiedicau pe coridor și Mike, care din când în când urla „Willy, ticălos mic ce ești, încetează! Nu mai încerca să omori pe toată lumea cu căluțul lui Michelle!“ M-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pat. Retrăise în memorie evenimentele petrecute, dar ideea refuza să iasă la iveală. Era sigur că informația se afla acolo, în mintea lui, numai că n-o putea scoate la lumină. Oboseala îl doborâse și somnul îl furase pe nesimțite, ațipind fără să vrea. Se trezise speriat, sărind imediat în picioare. Se repezise la fereastră, privind cu teamă afară. Nu întâr ziase, încă era lumină, seara nu începuse să coboare peste munți. Ieșise în mare viteză din casă, salutând-o printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa. E mult de spus. Am timp. Sunt deja două zile de când nu te-ai odihnit și nici în noaptea asta nu cred că vei dormi. Lasă, dădu Cristian din mână, sunt obișnuit! După ce terminăm de vorbit, voi încerca să ațipesc puțin. Cum vrei, rosti Ileana dându-și seama că nu-l va putea convinge. Nu știu cum să încep. Cu începutul! Explică-mi mai întâi care este relația ta cu zeii. Nici una. Nu există așa ceva. Și atunci, ce rol ai tu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe iarba din poienițe privind cerul înstelat. Aștepta cu nerăbdare să vadă urma luminoasă a unui meteor, șoptindu-și apoi, repede, în gând, o dorință, așa cum îi spusese maică-sa că trebuie să facă. Amintirile îl năpădiseră, ori poate chiar ațipise fără să-și dea seama. Tresări, devenind dintr-o dată atent. Ceva se schimbase, întunericul devenise mai puțin dens. Răsăritul era aproape, în dreapta, dincolo de creasta muntelui prinsese a se lumina. Nici greierii nu se mai auzeau, pădurea devenise tăcută ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plece de acasă. Se rezemă ușor de zidul casei, respirând adânc. Parcă avea nisip sub pleoape, era nedormit de multă vreme și îl ajunsese oboseala. Își scutură repede capul, străduindu-se să rămână cu ochii deschiși. Nu avea voie să ațipească nici o clipă. Tresări, devenind dintr-o dată atent. De dincolo de ușă răzbă teau niște lovituri înfundate. Nu auzise pașii bătrânului, zgomotul făcut de toiagul în care acesta se sprijinea îi atrăsese atenția. Ușa se deschise brusc și Moș Calistrat ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
niște pisici răsfățate! Tot drumul până la București, Mărin le vorbi despre avantajele pe care le vor avea odată cu venirea americanilor. Cei doi, obosiți, că nu dormiseră aproape toată noaptea din cauza coșmarelor pe care le avuseseră și, totodată, legănați de tren, ațipiseră și atunci când se trezeau din când În când Îl aprobau din cap, inopinant, pe Mărin. Au ajuns În București și s-au cazat Într-un hotel din apropierea Gării de Nord. La orele 18,30 aveau Întâlnire la președinție. Mai aveau timp de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cum putea să o calmeze asta, dar mă bucuram pentru ea. 7 Nu am dormit bine. Toată noaptea a fost un coșmar neîntrerupt și absurd, din care mam tot trezit țipând. Aș fi preferat să renunț la Încercarea de a ațipi, dar dacă stăteam prea mult trează m-aș fi lovit din nou de toate problemele la care nu voiam să mă gândesc. Coșmarurile erau un preț mic pentru a nu fi nevoită să fac asta. Când În sfârșit m-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
se învăța și se citea, cu toate că liceul era foarte dur și foarte competitiv. În ciuda ceaiului cu bromură, hormonii colcăiau, separeul dintre etajele fetelor și etajele băieților avea chei ilicite, iar schimbul intergenuri decurgea natural, la ore secrete, când vigilența pedagogilor ațipea sau se prefăcea amorțită. La un moment dat, am avut și eu un amorez atât de înflăcărat, încât coborâse noaptea pe burlanul foarte solid până la noi în cameră, unde colega pe care o atacasem îi deschisese. A trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dormita un bărbat de vreo cincizeci de ani, chel, cu fața nespus de tristă. Am tușit ușor, dar bărbatul din fotoliu n-a dat nici un semn că m-ar fi auzit. M-am apropiat, l-am atins, gîndindu-mă că, poate, ațipise și abia atunci mi-am dat seama că mă privea. De fapt, mă privea fără să mă vadă. "Iertați-mă că am dat buzna", am bâiguit. El mă fixa, în continuare, absent, cu niște ochi îngrozitor de triști, care m-au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
zborului: viteza, înălțimea, temperatura de-afară. Blandiana și Băcanu au locurile mai în față. N-am cu cine discuta. Și cum nu vreau să înghit alt somnifer, după cel de azi noapte (voi face asta, dacă nu voi reuși să ațipesc, după ce vom depăși Europa), mă uit, ba afară, ba pe ecranele unde văd că zburăm cu peste nouă sute de kilometri pe oră spre "Lumea Nouă". Îmi vine în minte ce povestește undeva Ortega y Gasset (e o anecdotă, oare?). La
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la șoseaua ce se desprinde din freeway. Dacă nu, asculți mai departe zgomotul sacadat pe care-l fac pneurile în contact cu "pionezele" mari, de aramă, înfipte în asfalt între benzi (probabil, pentru a-i ajuta pe șoferi să nu ațipească la volan). Dincolo de copacii care mărginesc autostrada, bănuiesc câmpuri și dealuri nepopulate. Cum nu se zăresc nici semafoare, ai zice că am ieșit din oraș. De fapt, suntem în măruntaiele lui. Nu înțeleg cum poți să ai, într-un asemenea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o stațiune în vacanță. Poate că și aici "relațiile publice" înlocuiesc solidaritatea umană, poate că și aici nefericirea are dreptul să fie "publică", să se afișeze, doar când vrea să provoace milă, încolo "afacerile sunt afaceri", dar "străinul" din mine ațipește. Sunt mulțumit că e soare, că un necunoscut mi-a zis hi, că nu sunt opresat de nimic, chiar dacă și aici, în ciuda ospitalității lui Nick și a soției sale, gazde admirabile, care se străduiesc cu simpatie să-mi facă șederea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rău de acolo unde moș crăciun servește zilnic la barul din colț un cadou amețitor fiecăruia și cred că ai venit cu ultimele puteri fără de care nu vei mai putea pleca vreodată. nouă în primul loc: deschide larg ochii, ai ațipit destul, e timpul să mergi mai departe, să îți continui călătoria neobosită către luo na, către prințesa inimii tale, simți pietrele împungându-ți spinarea bătătorită, ridică-te, cerul este plin de cuburi grele de aer, care atârnă deasupra șesului ca
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de la fereastra bolnavei vine o lumină slabă, arătând că acolo se petrec ciudățenii. Domnul Axente nu se mai vede în antreu făcând pasiențe, probabil s-a dus la culcare. Roza a dispărut în camera ei. Doamna Axente poate ca a ațipit puțin lângă bolnavă. O iau pe Ioana de braț, o strâng bine, și încet, prin liniște și umbre, fără să mai spunem nici o vorbă ne îndreptăm spre mare. Ce încet trece timpul! Gestul meu de a mă uita mereu la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și că e ușoară. Nu trebuie decât să-ți liniștești inima și să te eliberezi de iluzii. De-asta nu pot chema pe nimeni dintre ceilalți soldați. Vreau ca tu să stai câtva timp aici, în locul meu. — Înțeleg. — Să nu ațipești. Te afli în mijlocul unui vânt rece ca gheața, dar, după ce te obișnuiești cu el, are să te fure somnul. — Voi avea grijă. Și încă ceva. Informează-i pe ceilalți generali imediat ce zărești ceva asemănător focului, cât de mic, în castel. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aia ciudată, cu ochi strălucitori și gura cam slobodă. Altminteri, are metodele lui speciale de a preda. În timp ce se plimbă printre șirurile de bănci, se citește pe fața lui că pregătește o șotie. Ochește pe câte un elev care a ațipit și, de la distanță, aruncă spre el, pe o traiectorie cu boltă, bucățica de cretă pe care o ține în mână. De cele mai multe ori chiar îl nimerește. Bucățica de cretă se rostogolește în cădere, lăsând o urmă albă pe vestonul lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o ține în mână. De cele mai multe ori chiar îl nimerește. Bucățica de cretă se rostogolește în cădere, lăsând o urmă albă pe vestonul lui bleumarin. Hei, ce faci acolo, dormi? De mirare e doar că cineva poate dormi sau măcar ațipi într-un asemenea vacarm. Toți se prăpădesc de râs în timp ce victima clipește des, buimacă. Dar domnul Panciu nu face niciun alt comentariu, a și uitat de incidentul cu elevul prins moțăind. Uneori adresează întregii clase întrebarea: Știți voi de ce fac
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]