1,168 matches
-
erau de fapt o pereche de răngi de oțel. Din clipa În care plecaserăm de la club Îmi Închipuisem că avea de gînd să Întreprindă o serie de acte provocatoare, spargeri mărunte și alte lucruri neplăcute care să zgîlțîie Residencia Costasol, ațipită În automulțumirea ei. Bănuiam că infracțiunile despre care Îl informase poliția spaniolă pe David Hennessy erau tot opera lui Crawford, uvertura campaniei sale de hărțuire pînă la exasperare. Douăzeci de minute mai tîrziu, ne-am oprit În dreptul următoarei vile, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu fac decît să stimulez transportul. GÎndește-te doar ce bine-arată toți acum. — Așa-i. Acuși o să vezi că se mută Paula Hamilton În Marbella, ce să mai facă aici... Încotro mai departe? L-am așteptat să-mi răspundă, dar el ațipise, cu capul sprijinit aproape de umărul meu. În copilărie, Frank adormea deseori sprijinit de mine cînd Îmi făceam temele. Crawford, cu figura lui neconturată și cu sprîncenele blonde, semăna cu un adolescent uriaș; mi-l Închipuiam jucîndu-se În incinta catedralei Ely
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
blonde, semăna cu un adolescent uriaș; mi-l Închipuiam jucîndu-se În incinta catedralei Ely, răzbătînd cu privirea lui inocentă și vizionară dincolo de cîmpia mlăștinoasă, către lumea din jur care-l aștepta. Se trezi cu o grimasă pe chip, surprins că ațipise. — Charles, Îmi pare rău... am picat ca bolovanul. — Arăți cam obosit. Dormi acolo, eu ies să mă plimb puțin pe-aici. Mergem mai departe. O ultimă vizită. (Se Înălță și se sprijini de spătarul banchetei, făcînd un efort să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
atinge pe umăr. Cu o hotărîre ce părea surprinzătoare la omul acesta subțiratic și timid, Îi Împinse din calea sa pe turiști și cameramani și reuși să vegheze În continuare asupra tinerei, strigînd-o pe nume de cîte ori părea să ațipească. De cînd plecase Laurie din bungalou, el bîntuise străzile și cafenelele din Residencia, mulțumindu-se fie și cu o imagine fugară a ei chiuind pe locul din dreapta a Porsche-ului lui Crawford sau țipînd În șalupa lui care accelera pe canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
chibrit, și orice ființă, fie ea și o gâză - eu așa cred. Pe urmă, iar m-am dus în camera mea, mi-am pus muzică (Emerson, Lake & Palmer - Trilogy) și m am gândit la ce mă hotărâsem să fac. Am ațipit din nou, fără să-mi dau seama, și m-am trezit brusc, chiar înainte să aud soneria care anunța sosirea alor mei acasă. N-am apucat să-ți spun. Ai mei au fost plecați de ieri la niște prieteni din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de la petrecerea de aseară și de la întâlnirea cu Eduard, suprapuse peste crâmpeie din întâlnirile mele din altă lume, cu tine, Edo, și cu visul pe care l-am avut după plecarea lui Eduard, în cele câteva minute în care am ațipit pe canapea... Ce vis tulburător, Edo! N-am apucat să ți-l spun. Am visat că înot prin aer. Că mă desprind cu picioarele de pământ într-un elan ușor. Nu pășeam prin aer, la câțiva centimetri deasupra pământului, cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o vechitură groaznică, s-a destrămat la mâneci și s-a decolorat de tot la subsuoară! Domnul Martin deschise ochii și, când o văzu, îi închise la loc. — S-a făcut deja 3! constată el fără surprindere. Cred c-am ațipit la știrile de la 2 și mi-am ratat telenovela. Vorbea foarte tare, peste sonorul țipător al televizorului. Clara luă telecomanda și stinse aparatul. — Ți-am adus o pijama nouă, tată, așa cum ți-am promis! îi spuse ea, sărutându-l în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea o siluetă în negru care îi atinse pă relnic brațul și dispăru undeva, în față, probabil în cabina echi pajului. Clara închise iarăși ochii, de data aceasta cu un of tat de ușurare, simțindu-se cuprinsă de liniște, și ațipi. La Cluj era o vreme umedă, de-a dreptul mocirloasă și, din nefericire, Georgiana îi dăduse întâlnire la un restaurant rustic unde nu putea ajunge decât parcurgând pe jos o bucată de drum. Coborî din taxi pășind prin noroi cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
somnoroși, înainte de a se plânge de insomnia-i fără leac: -Tu! nu știu cum poți, tu, să dormi ca butucul. Stau în pat, mă uit la tine ore în șir și tu nici măcar nu te întorci pe partea cealaltă, în timp ce eu abia ațipesc din cauza văicărelilor pisicilor. Parcă-s turbate, lua-le-ar naiba și dar-ar boala în sămânța lor! Umblă după motani ca zăludele: toată noaptea miorlăie de-ți sparg auzul, cu invitațiile lor la hârjoană pe streașina casei. E ceva normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu un prosop moale, zvântându-i subsuorile, trecând la examinarea lui amănunțită, sărutându-l mărunt-mărunțel cu buzele ei de mărgean. Vreau iar ca pisicuțele! anunță ea. Explicația poate să fie aceasta: tu dormeai și eu am stat așa, fără să ațipesc, înregistrând mieunatul lor isteric. Vreau să facem ca și ele! Procedară ca pisicuțele și ca iepurașii, apoi ca lipitorile, ca limbricii și ca alți viermi, mai exact, ca viermii cei neadormiți, până când lui îi veni să întrebe: Am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
râzi; dar pentru a te convinge că nu exagerez câtuși de puțin și pentru a mă despăgubi de noaptea proastă pe care mi-au pricinuit-o raționamentele tale, va trebui să-mi asculți visul de-a fir-a-păr. Eram gata să ațipesc și Închipuirea mea și-a luat zborul, când văzui sărind de lângă mine un animal neobișnuit. Denis Diderot Universitatea din Gloucester este o instituție absolut fictivă. Cel puțin era, pe vremea când am scris romanul. David Lodge SCURTĂ INTRODUCERE OBLIGATORIE CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și lemn trosnește din toate încheieturile încât pare că acuși se va frânge iar bucățile vor fi luate pe sus și aruncate în prăpastie. Istovit de luptă, în scurt timp, neașteptat, Marius se simte cuprins de moleșeala plăcută a somnului. Ațipește, fără alt așternut decât o manta ghemuită sub cap. Ca prin ceață i se pare că aude ceva, un glas omenesc. Cine poate fi atât de nebun încât să înfrunte un așa uragan de zăpadă și gheață?". Halucinație, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
schimbă, cu aplomb bineînțeles, cîteva vorbe de clacă, el se retrase În camera de alături, unde, așezat În fotoliu, rămas singur, deschise unul din cele două ziare de Capitală din ziua aceea și Începu liniștit lectura, dar după zece-cincisprezece minute ațipi, neavînd ce citi. Cumpăra ziarele, cel de Capitală și cel local, din obișnuință, - Înainte de război era abonat, chiar În timpul războiului, dar cele „mai interesante” ziare au fost cele dinainte de război; cîte partide politice atîtea ziare. Aveai ce citi, și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mică, cu lucruri bune în ea, un fel de salon unde tata își bea cafeaua, citea ziarul și primeam musafiri. De obicei adormeam toți îndată ce stingeam lumina. De astă dată însă am simțit că tata se foia în așternut, am ațipit și m-a trezit scârțâitul podelei: tata se sculase și stătea pe marginea patului, parcă la pândă. Eram mare, mi-am dat seama ce aștepta: să audă dacă dorm eu. Mi-am făcut respirația simțită poate chiar mai tare decât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vesel, cunoști femeile." "Cum să nu le cunosc, zice, dacă am avut de-a face cu ele. Și de fapt tot nu le cunosc..." Gospodar, puse mâna pe găleți și o luarăm agale spre alt copac. Centrul orașului nostru parcă ațipea sub soarele de iunie. Era atât de liniștit și somnolent, încît vrăbiile îți păreau că fac o gălăgie asurzitoare. Sau poate totul era în mine somnolent și numai prezența și istorisirile lui Vintilă mă țineau treaz și mă făceau, în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și tu îl ignori. Pentru natură, în caz de nenorocire, asta e o surâzătoare mișcare de ironie a umerilor: câte nu se întîmplă cu copiii ei iubiți, pe care farmecul ei îi subjugă..." Îmi înfundai fața în troiene. Cred că ațipisem, mă trezii zgâlțâit. "Trezește-te, Victoraș, nu dormi, că nu e timp de dormit!" Foarte energică, Suzy, cu schiurile în spinare, înfrunta un amurg iarăși înroșit de a doua tentativă a soarelui de a asfinți... Pe creastă zării un individ
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
comoda. Pe acesta din urmă, cocoțat pe partea cea mai înaltă, impasibil, Jones îi întorcea privirea. Își luase acest obicei la puțină vreme de la întoarcere. Când venea ora somnului, motanul se ghemuia lângă stăpâna lui până în clipa în care ea ațipea, după care se refugia pe comodă. Știa că Ripley urma să aibă coșmarul zilnic și prefera să-i lase tot patul. Cu un colț al cearșafului își șterse broboanele de sudoare de pe frunte, obraji, piept. Degetele căutară în întuneric o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
urcai într-un vagon de dormit pentru străinătate, îl găseai deja golit: perdele, becuri, umerașe, chiar și mânerele de la uși. Pe drum, se întâmplau tot felul de lucruri, oprea trenul în câmp sau trăgea careva semnalul de-alarmă. Nimeni nu ațipea. Dormeai iepurește, cu perna prinsă cu un lanț de perete. Dimineața, când deschideai ochii, nu mai găseai decât un rând de geamuri la compartiment. În afară de săpunuri și de șervețelele umede (eu păstram câte-o colecție din fiecare, făceam schimburi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
controalelor vamale era stabilit diabolic, cineva calculase când sunt șansele cele mai mari să adormi: ungurii veneau la două noaptea, austriecii la cinci și la opt dimineața. Treceau tot trenul prin zeci de lanterne, uneori urcau și câini polițiști. Abia ațipeai după toată povestea, și-apăreau ăilalți; parcă vorbiseră între ei. Când se potolea și ultimul val și vroiai să pui în sfârșit capul pe pernă, te anunța nașul că trebuie să cobori: urma Viena. „Recuperăm la hotel.“, i-am consolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în colțul cel mai ascuns, pe o piatră, și stătea nemișcată aproape toată ziua, de dimineața până la ceasul când pleca cireada. Era atât de slăbită din pricina tuberculozei, încât ședea din ce în ce mai mult cu ochii închiși, cu tâmpla lipită de stâncă și ațipea, respirând greu; fața îi slăbise, parcă ar fi fost a unui schelet, broboane de sudoare îi apăreau pe frunte și pe tâmple. Așa o găseam întotdeauna. Veneam pentru câteva clipe și nici eu nu voiam să fim văzuți. De îndată ce apăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcu apariția Kolea. — Mă bucur că te-am întâlnit aici, Kolea, i se adresă prințul. N-ai putea să mă ajuți? Trebuie să ajung neapărat la Nastasia Filippovna. L-am rugat mai înainte pe Ardalion Alexandrovici, dar uite că a ațipit. Condu-mă, căci nu știu nici străzile, nici drumul într-acolo. De altfel, am adresa: lângă Teatrul Mare, în casa Mâtovțevei. — Nastasia Filippovna? N-a stat niciodată lângă Teatrul Mare și tata nu a vizitat-o niciodată, dacă vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de pe această fizionomie respingătoare! — Are chipul frumos... — Ia, ia, uitați-vă! strigă Evgheni Pavlovici, trăgându-l pe prinț de mânecă. Priviți!... Încă o dată, prințul îl măsură cu uimire pe Evgheni Pavlovici. Vtc "V" Ippolit, care spre sfârșitul disertației lui Lebedev ațipise subit pe canapea, se trezi acum brusc, ca și cum l-ar fi înghiontit cineva, tresări, se ridică în capul oaselor, se uită împrejur și se îngălbeni la față; chiar părea speriat când privea în jurul lui; însă, după ce își aminti totul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
multe. Dar că în cele din urmă e «idiot», nu mai încape îndoială.) Ca un făcut, chiar înaintea venirii lui am avut un vis groaznic (de altminteri, unul dintre cele pe care acum le am cu sutele). Cred că am ațipit cu vreun ceas înaintea sosirii lui și m-am văzut într-o cameră (dar nu într-a mea). Camera era mai mare și mai bună decât a mea, mai frumos mobilată, luminoasă; un dulap, o comodă, o canapea și patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ușă, a deschis-o și a ieșit. Nu m-am ridicat din pat; nu țin minte cât timp am mai stat întins cu ochii deschiși, gândindu-mă mereu; Dumnezeu știe la ce mă gândeam; nu-mi amintesc nici cum am ațipit. A doua zi dimineață m-am trezit după ora nouă, când cineva mi-a bătut la ușă. Cu ai casei am înțelegerea că, dacă eu nu descui ușa până la ora zece și nu strig să mi se servească ceaiul, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Confesiunea lui? — Da, am remarcat și... mă gândesc la asta. — Asta e, gândiți-vă și la cele zece suflete, spuse iarăși râzând Evgheni Pavlovici și ieși. Peste o oră, când trecuse deja de trei, prințul coborî în parc. Încercase să ațipească acasă, dar nu putuse, din pricina prea puternicei zbateri a inimii. Rătăcea prin parc, privind distrat împrejur și se opri mirat când ajunse pe terasa din fața gării și văzu șirul de bănci goale și de pupitre pentru fanfară. Îl uimi acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]