1,444 matches
-
între 1702 și 1736 de către arhitectul Jakob Prandtauer, care a fost autorul a multe clădiri importante baroc a perioadei respective. Interiorul clădirii principale a fost decorată în interior de multiple picturi și fresce, toate opera italianului Antonio Beduzzi, în timp ce biserica abației este decorată cu superbe fresce, realizate de asemenea în manieră baroc, toate realizări ale pictorului austriac Johann Michael Rottmayr. De o importanță aparte culturală este biblioteca abației care are o impresionantă colecție de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
interior de multiple picturi și fresce, toate opera italianului Antonio Beduzzi, în timp ce biserica abației este decorată cu superbe fresce, realizate de asemenea în manieră baroc, toate realizări ale pictorului austriac Johann Michael Rottmayr. De o importanță aparte culturală este biblioteca abației care are o impresionantă colecție de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă. Datorită faimei și al statutului academic multisecular, abația din Melk a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Iosif al II
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
asemenea în manieră baroc, toate realizări ale pictorului austriac Johann Michael Rottmayr. De o importanță aparte culturală este biblioteca abației care are o impresionantă colecție de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă. Datorită faimei și al statutului academic multisecular, abația din Melk a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Iosif al II-lea, când multe abații și mănăstiri au fost secularizate, proces ajuns la apogeu între 1780 și 1790, abația a scăpat neatinsă
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
impresionantă colecție de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă. Datorită faimei și al statutului academic multisecular, abația din Melk a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Iosif al II-lea, când multe abații și mănăstiri au fost secularizate, proces ajuns la apogeu între 1780 și 1790, abația a scăpat neatinsă. Abația a supraviețuit ulterior perioadei războaielor napoleonice și anilor sumbri ai anexării Austriei (în original, Anschluss-ul) de către cel de-al Treilea Riech din
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
statutului academic multisecular, abația din Melk a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Iosif al II-lea, când multe abații și mănăstiri au fost secularizate, proces ajuns la apogeu între 1780 și 1790, abația a scăpat neatinsă. Abația a supraviețuit ulterior perioadei războaielor napoleonice și anilor sumbri ai anexării Austriei (în original, Anschluss-ul) de către cel de-al Treilea Riech din 1938, când atât școala, cât și cea mai mare parte a abației a fost
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
din Melk a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Iosif al II-lea, când multe abații și mănăstiri au fost secularizate, proces ajuns la apogeu între 1780 și 1790, abația a scăpat neatinsă. Abația a supraviețuit ulterior perioadei războaielor napoleonice și anilor sumbri ai anexării Austriei (în original, Anschluss-ul) de către cel de-al Treilea Riech din 1938, când atât școala, cât și cea mai mare parte a abației a fost confiscată de Statul Nazist
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
și 1790, abația a scăpat neatinsă. Abația a supraviețuit ulterior perioadei războaielor napoleonice și anilor sumbri ai anexării Austriei (în original, Anschluss-ul) de către cel de-al Treilea Riech din 1938, când atât școala, cât și cea mai mare parte a abației a fost confiscată de Statul Nazist. După cel de-al Doilea Război Mondial, proprietățile confiscate au fost restituite, iar școala și-a redeschis porțile fiind gazdă a aproximativ 900 de copii, fete și băieți. Din anul 1625, abația a fost
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
parte a abației a fost confiscată de Statul Nazist. După cel de-al Doilea Război Mondial, proprietățile confiscate au fost restituite, iar școala și-a redeschis porțile fiind gazdă a aproximativ 900 de copii, fete și băieți. Din anul 1625, abația a fost membră a Congregației Austriei, care este astăzi parte a Confederației Benedictine. În faimosul său roman "Numele trandafirului", scriitorul și semioticianul italian Umberto Eco denumește unul din protagoniștii romanului său după numele acestei abații, "Adson din Melk".
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
și băieți. Din anul 1625, abația a fost membră a Congregației Austriei, care este astăzi parte a Confederației Benedictine. În faimosul său roman "Numele trandafirului", scriitorul și semioticianul italian Umberto Eco denumește unul din protagoniștii romanului său după numele acestei abații, "Adson din Melk".
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
de acord să se predea. Cuplul regal și conții regaliști Sigray, Andrássy și Gratz au fost arestați în orașul Tata de către forțele lui Horthy, punându-se capăt unei crize europene. La 26 octombrie 1921, regele Carol a fost trimis la abația Tihany, fiind expulzat la Baja pe 1 noiembrie și ajungând apoi la Galați cu vaporul britanic „Glowworm”, pe calea Dunării. De aici, Carol va pleca, împreună cu familia, ajungând pe insula Madeira în 19 noiembrie 1921. Pe 1 aprilie 1922, Carol
Conflictul dintre Carol al IV-lea al Ungariei și Miklós Horthy () [Corola-website/Science/304105_a_305434]
-
și, de ce nu, de un anumit mister care le fac de neegalat. Două mii de castele în Scoția... Pătrundem în comitatul York. Privim prin fereastra autocarului noile priveliști care se perindă. Pajiști înverzite, ferme izolate, mlaștini, castele ruinate și multe biserici: Abația Melrose (secolul al XII-lea) în gresie roșie, Castelul Foors, reședința ducelui Roseburch. Ne vin în minte personajele din romanele surorilor Brontë, mai ales ale lui Emily Brontë La răscruce de vânturi inegalabil prin redarea acestei atmosfere tensionate, dure, cu
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
fost cea a proprietarului construcțiilor bisericești. În dreptul german, orice construcție făcută pe teritoriul proprietate a unui nobil, aparținea acelui nobil, în caz că nu se preciza altceva într-o clauză specială. Otto și-a impus dreptul de proprietar asupra multor mănăstiri și abații. A treia prerogativă a puterii ottoniene a fost sistemul instituției "Vogtei" [fo:ktai], de la titlul demnitarului "Vogt" (în latină "advocatus", echivalentul lui "bailli" din franceză și "bailiff" ori "reeve" din engleză). Acest "advocatus" era un funcționar de stat de origine
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
în perioada de domnie a împăratului care l-a desemnat. Otto a donat Bisericii și latifundii asupra cărora autoritățile laice nu aveau jurisdicție. În ținuturile cucerite de la venzi și de la alte popoare slave din est, împăratul a înființat episcopate și abații noi. Întrucât Otto numea personal episcopii și abații, autoritatea i-a crescut și mai mult, iar rangurile superioare din Biserica germană formau o birocrație subordonată împăratului. Conflictul dintre această birocrație bisericească și succesorii lui Otto, precum și puterea crescânda a papalității
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
a desemnat. Otto a donat Bisericii și latifundii asupra cărora autoritățile laice nu aveau jurisdicție. În ținuturile cucerite de la venzi și de la alte popoare slave din est, împăratul a înființat episcopate și abații noi. Întrucât Otto numea personal episcopii și abații, autoritatea i-a crescut și mai mult, iar rangurile superioare din Biserica germană formau o birocrație subordonată împăratului. Conflictul dintre această birocrație bisericească și succesorii lui Otto, precum și puterea crescânda a papalității în timpul reformelor gregoriene s-au soldat în cele
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
alamanii în 725 și în 730, și cu bavarezii în 725 și în 728. S-a confruntat și cu opoziția unor duci ce manifestau tendințe de independența în Gasconia, Aquitania și Provența. Carol a numit în fruntea comitatelor, episcopiilor și abațiilor oameni loiali politicii sale pentru a menține controlul. Carol a trebuit să se folosească și de legătură de fidelitate ce se impunea la baza societății feudale timpurii. Carol a impus și o politică se secularizare a domeniilor bisericești. Pentru a
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a încurajat să urmeze studiile superioare. Astfel, după absolvirea, în 1840, a gimnaziului din Troppau, Mendel este înmatriculat la Institutul de Filozofie din Olmütz (Olomouc). La recomandarea profesorului de fizică Friedrich Franz, în 1843, Mendel intră în viața monahală la abația augustină St. Thomas din Brünn (Brno) și își schimbă prenumele din Johann în Gregor. Este trimis la Universitatea din Viena în 1851. Aici studiază fizica, botanica, entomologia, paleontologia. După doi ani se reîntoarce la abație ca profesor de fizică. La
Gregor Mendel () [Corola-website/Science/312544_a_313873]
-
intră în viața monahală la abația augustină St. Thomas din Brünn (Brno) și își schimbă prenumele din Johann în Gregor. Este trimis la Universitatea din Viena în 1851. Aici studiază fizica, botanica, entomologia, paleontologia. După doi ani se reîntoarce la abație ca profesor de fizică. La mănăstire, beneficiind de un mediu favorabil aspirațiilor sale științifice, își continuă cercetările începute la Viena privind hibridizarea plantelor. Mendel, cunoscut ca „tatăl geneticii moderne”, a fost îndrumat de ambii săi profesori de la universitate și de
Gregor Mendel () [Corola-website/Science/312544_a_313873]
-
rege Mihai al României, fostul rege Simeon al II-lea al Bulgariei, regele Carl al XVI-lea Gustav al Suediei, Jerzy Buzek, președintele Parlamentului European, precum și alți șefi de state și de guverne. Inima sa va fi înmormântată în biserica abației benedictine de la Pannonhalma din Ungaria, în cadrul unei ceremonii private, conform tradiției familiei și ultimei sale dorințe. De-a lungul cariei sale Otto de Habsburg a scris și publicat nenumărate articole și studii precum și un mare număr de cărți, abordând domenii
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
era principalul organ de cenzură, revizuind publicațiile din punct de vedere religios. În urma Războaielor religiilor, rolul acesa revine parlașemntului iar în secolul al XVI-lea revine cenzorilor regali. Din 1438 alegerea episcopilor și a abaților revine adunărilor clerului și respectiv abațiilor, privând astfel papalitatea de puterea de control a bisericii franceze. În 1515, Francisc I semnează o nouă înțelegere cu papa Leon al X-lea prin care dreptul de numire al candidaților îi revine regelui, aceștia fiind aprobați de papalitate. Prin
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
puterea regală pentru totdeauna în Île-de-France, regiune care fusese fieful inițial al Capețienilor. Aici, el a reprimat în mod sistematic orice opoziție feudală împotriva autorității regale. De asemenea, a făcut ca fiul său, viitorul Ludovic VII, să fie crescut la abația Saint-Denis, în nordul Parisului și ca acesta să se căsătorească cu Eleanor, moștenitoarea ducatului Aquitaniei, în 1137. A purtat război cu Henric I, regele Angliei, suferind o înfrângere grea în anul 1119. Ultima sa confruntare armată a fost cu împăratul
Ludovic al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/311638_a_312967]
-
și judecată, Enguerrand a fost găsit vinovat și condamnat la o amendă de 12000 de livre - o sumă foarte mare -, la pierderea dreptului său de înaltă justiție, să petreacă trei ani în Țara Sfântă și să fondeze trei biserici în abația Coucy. De asemenea, Ludovic al IX-lea este cel care a interzis o veche instituție medievală, duelurile judiciare, sub pedeapsa tăierii capului; tot în timpul domniei sale a fost instituită proba cu martori, ca normă de procedură. Timp de peste trei secole, coroana
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
șunt cartiere elegante. Prima denumire a localității a fost "Obbrussel" (Bruxelles-ul de sus). un cătun s-a dezvoltat în această zonă, la frontiera cu comună Forest, între secolele VII și X. În 1216 cătunul devine o parohie independența de Abația Forest, dar după 8 ani administrația cătunului a revenit rasului Bruxelles. În secolul al XVII-lea importantă cătunului crește datorită instalării unui fort de apărare. În perioada franceză, sătul, devenit între timp Saint-Gilles după sfanțul patron al acestuia, a fost
Saint-Gilles (Belgia) () [Corola-website/Science/311702_a_313031]
-
este Woluwe-Saint-Lambert), sunt consierate cartiere înstărite ale Bruxelles-ului, rivalizând cu comună Uccle. cele două comune își datorează numele râului Woluwe, a cărui vale le traversează. Locuitatea este menționată prima dată în anul 1117, sub forma unui cătun dependent de abația Park de lângă Louvain. În secolul al XVI-lea în perioada contrareformei, războaiele și foametea ce a urmat au avut un impact puternic asupra populației. La începutul secolului al XVII-lea satul a regăsit prosperitatea odată cu construcția drumului dintre Bruxelles și
Woluwe-Saint-Pierre () [Corola-website/Science/311718_a_313047]
-
plasat pe un tron în interiorul camerei, înconjurat de curteni, "peeri" și episcopi, a fost găsit la o distanță considerabilă de acea poziție. Potrivit constatărilor programului, pe o rază de 100 m, nimeni nu ar fi supraviețuit expliziei, și toate vitraliile Abației Westminster ar fi fost spulberate, precum și ferestrele din imediata apropiere a Palatului. Explozia ar fi fost văzută de la kilometri distanță, și auzită de și mai departe. Chiar dacă numai jumătate de praful de pușcă ar fi detonat, toți cei din Camera
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
are originea odată cu nașterea arhitecturii gotice în anul 1140, deși pictura de stil gotic nu a apărut decât în jurul anului 1200, când s-a desprins total de stilul romanic. Sculptura gotică s-a născut în Franța în 1144 odată cu renovarea abației Saint-Denis și s-a răspândit în Europa devenind, în secolul al XIII-lea un stil internațional care înlocuia stilul romanic. Goticul internațional descrie arta gotică dintre anii 1360 și 1430, după care aceasta se va transforma, în momente diferite și
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]