1,869 matches
-
eu și confrații mei altă treabă nu avem decât să trimitem drăcușori la nu știu cine! Noi practicăm dogma și ritualul Înaltei Magii, nu suntem babe făcătoare de farmece!” Domnule conte, fac apel la domnia voastră. Domnul Bramanti are, lucru cunoscut, raporturi cu abatele Boutroux, iar domnia voastră știți bine că de acest sacerdot se zice că și-a tatuat pe talpa picioarelor răstignirea ca să poată să calce pe Domnul nostru, mai bine zis al lui... Bon, eu Întâlnesc acum șapte zile acest pretens abate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
abatele Boutroux, iar domnia voastră știți bine că de acest sacerdot se zice că și-a tatuat pe talpa picioarelor răstignirea ca să poată să calce pe Domnul nostru, mai bine zis al lui... Bon, eu Întâlnesc acum șapte zile acest pretens abate la librăria Du Sangreal, cunoașteți, el Îmi surâde, lipicios cum e obiceiul său, și el Îmi zice să ne Întâlnim noi, una din aceste seri... Dar ce vrea să zică, una din aceste seri? Vrea să spună că două seri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
perete apar niște scrisuri cu roșu, niște măscări că nu pot să spun? Or, bine știți că nu mai mult de acum un an monsieur Gros Îl acuza pe acel abate-ăsta că face cataplasme cu materie fecală, scuzați-mă, și abatele l-a condamnat la moarte, și după două săptămâni bietul monsieur Gros murea În chip misterios. Că acest Boutroux mânuiește substanțe otrăvitoare a stabilit și jury d’onor convocat de martiniștii din Lyon...” „Bazându-se pe niște calomnii...” zicea Bramanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tetragramaton, Boutroux al dumitale cu o robă roșie cu crucea pusă răsturnat și madame Olcott, ghicitoarea sa personală, peuchère, ca să nu-i zic altfel, care-i apare tridentul pe frunte, și potirele goale care se umplu singure cu sânge, și abatele care scuipa În gura credincioșilor... E adevărat sau nu?” „Dragul meu”, râdea Bramanti, „dumneata l-ai citit prea mult pe Huysmans, zău așa! A fost un fapt cultural, o reevocare istorică, așa cum sunt serbările din școala asociației Wicca și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am Înțeles că locuința mea era bântuită, am tras pe parchet cercul de defansă, oui, și chiar dacă eu nu cred, dar drăculeții voștri cred În el, am luat scapularul de la Carmel și i-am făcut contrasemn, envoûtement retourné, uite-așa. Abatele dumneatale, l-au făcut să joace tontoroiul, na!” Vedeți, vedeți?”, gâfâia Bramanti, „vedeți că el e cel care face vrăji?” „Domnilor, gata, ajunge”, zise Agliè, Înțelegător, dar ferm. „Acum ascultați-mă pe mine. Știți cât de mult apreciez planul cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un președinte american va fi convins că știe care este „axa Răului” ce străbate lumea și îi va oferi lui Dumnezeu alt fel de tămîie. Acestei teze a „inegalității”, susținută de Sepúlveda, i se va opune la Valladolid, în 1550, abatele dominican Las Cassas. „Adio, Aristotel !”, va exclama acesta. „Christos, întruparea adevărului etern, ne-a lăsat următoarea poruncă : «îl vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți».” Ierarhia era eliminată din Creație. Nimeni nu a învins, atunci, la Valladolid și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fapt, o simplă și umilă creatură a lui Dumnezeu. Si totuși, liturghia aceasta te poartă spre ceruri. Simt în ființa mea Duhul lui Dumnezeu și pe Cristos care se jertfește pentru mine, aici, acum. Câtă reculegere în cei prezenți! Iar abatele prezidează Euharestia cu o solemnitate care trezește admirație și respect. Imposibil de descris momentul Împărtășaniei, rugăciunea de mulțumire, îngenuncheat pe piatra șlefuită de atâția care au îngenuncheat aici. Liturghia se încheie solemn, iar călugării se întorc în sacristie în hainele
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și respect. Imposibil de descris momentul Împărtășaniei, rugăciunea de mulțumire, îngenuncheat pe piatra șlefuită de atâția care au îngenuncheat aici. Liturghia se încheie solemn, iar călugării se întorc în sacristie în hainele lor albe, simple și solemne în același timp. Abatele rămâne ultimul, purtând și cârja, asemeni episcopilor. Doamne, îți mulțumesc pentru acest mare har, de a fi fost prezent măcar pentru puțin timp în această biserică dedicată sf. Fecioare, protectoarea și patroana ordinului cistercian. Pentru câteva clipe măcar am fost
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
1859, când proprietarul de atunci, un pastor anglican, a retrocedat-o diecezei de Arles. De la aceasta, zece ani mai târziu, ordinul cistercian a cumpărat-o, reluându-se astfel o tradiție care venea de la sfârșitul antichității. Aici au fost mulți abați sfinți, între care și Odon de la Cluny. Acum sunt 20 de călugări, dintre care șapte sunt și preoți. Viața lor se împarte între rugăciune, meditație și muncă. Observ că au porțiuni mari cu viță de vie. Sunt apoi multe plante
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
metaforă din ce în ce mai utilizată. În fiecare dintre aceste cazuri, ceea ce este în joc este alunecarea de la imperativul categoric (Kant) către imperativul atmosferic (Ortega y Gasset). Atmosferă oarecum libertară, poate chiar anarhizantă de-a dreptul, în care idealul de imitație orizontală al abatelui din Thélème, axat pe un hedonism al prezentului, de-pășește pedagogia verticală orientată către un viitor proiectiv. Prin urmare, diversitatea gusturilor pluraliste ia locul unității puterii centralizate. Hegel ne poate lămuri aici, căci el vedea în diversitatea triburilor semnul (pentru
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
colectiv (grup, fa-milie, indivizi) la care participă. Deci mai puțină conștiință (de sine) decât neștiință: a fi în, sau a fi fără30. Acest "favorit" al zeității colective este le-giune. Sunt vedetele din muzică, eroul sportiv, gurul religios, intelectualul mediatic. Este abatele Pierre, sora Emmanuelle, Zidane sau Eminem. Este "totemul" pe care oricine poate să-l întruchipeze, îl va întruchipa sau visează să îl întruchipeze. O știm, fiecare va avea "sfertul lui de oră" de glorie (Andy Warhol). Pentru a o spune
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ca Léo Moulin au subliniat cum izolarea monastică a fost un adevărat laborator în care s-au elaborat coordonatele principale ale vieții moderne 35. Conservatoare ale artelor și tehnicilor, mă-năstirile au fost chiar locurile în care, grație diverselor alegeri (părinte, abate, stareț și alte sarcini), a fost experimentată ceea ce am putea numi o democrație participativă. Înainte ca autoritatea diverselor puteri (politice sau religioase) sau ca mecanismul de pre-bendă să se impună, era vorba de spații de autonomie, de locuri de creativitate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
viață. Muzeul reprezintă un loc al redescoperii semnificațiilor "urmelor" de civilizație, a memoriei obiectelor ce se impune ca necesitate a recuperării trecutului. Muzeul devine astfel solidar cu "memoria colectivă" a obiectelor. Muzeul este "un atelier al spiritului uman" cum spunea abatele Grégoire, în momentele Revoluției de la 178924. Muzeul ca agent al socializării propune o legătură strînsă între cultură, roluri, grupuri, instituții și societate în ansamblu. Acesta instituie un dialog permanent cu publicul, patrimoniul devenind un instrument social activ, promotor al unei
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
atât în plan pastoral, cât și în cel dogmatic. S-a început să se practice și forma de dezlegare generală, însă aceasta era admisă doar în trei cazuri: a) în capitolul ce se ținea în mănăstiri, unde dezlegarea venea din partea abatelui, fapt care se referea mai mult la încălcările regulii monastice, care erau iertate tocmai prin această dezlegare generală; b) în cazul participării tuturor credincioșilor unei comunități la penitența publică a păcătoșilor din Joia Sfântă; c) în cazul spovezilor de urgență
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pavoazat cu banderole în culorile ducelui, întreaga atmosferă subliniind semnificația creștină a întregului act justițiar. Numele lui Saint Seine s-a aflat, cum era și firesc, în prim-planul ceremoniei. Care a fost una solemnă, impunătoare. După suita episcopilor, arhiepiscopilor, abaților și a altor mari demnitari clerici, a urmat mulțimea. Pe chipurile oamenilor se putea citi satisfacția, dar și supunerea în fața divinității. Legatul de Saint-Seine a prezidat tribunalul și a elaborat hotărâri sub forța indulgențelor, care începuseră a se practica
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
diferite elemente fac plauzibil interesul său pentru cântul liturgic: provenind dintr-o familie nobilă și bogată, a primit o educație înaltă din care făcea parte și studiul muzicii; la vârsta de 35 de ani a îmbrăcat haina călugărilor benedictini devenind abate (regula benedictină acorda spațiu larg cântului coral); devenit diacon și trimis la Constantinopol, a luat contact cu liturgia bizantină în toată splendoarea ei; reîntors la Roma și făcut arhidiacon, i-a fost încredințat cubicularium (locul unde copiii erau educați la
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
erau patru: primicerius sau archicantor, secundicerius, tertius și quartus scholae. Acesta din urmă avea și numele de archiparaphonista, întrucât stătea înaintea copiilor cu calități vocale mai deosebite (paraphonistae), acestora fiindu-le încredințată execuția fragmentelor aleluiatice a solo. Archicantorul, de regulă abatele mănăstirii anexate bazilicii San Pietro, avea funcția de maestru compozitor. Ordo roman XIV amintește cu mândrie numele abaților Catalenus, Maurianus și Virbonus, acesta din urmă fiind încă în viață în momentul redactării cărții mai sus amintite. Cântecul era transmis pe cale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
întrucât stătea înaintea copiilor cu calități vocale mai deosebite (paraphonistae), acestora fiindu-le încredințată execuția fragmentelor aleluiatice a solo. Archicantorul, de regulă abatele mănăstirii anexate bazilicii San Pietro, avea funcția de maestru compozitor. Ordo roman XIV amintește cu mândrie numele abaților Catalenus, Maurianus și Virbonus, acesta din urmă fiind încă în viață în momentul redactării cărții mai sus amintite. Cântecul era transmis pe cale orală prin memorizare. Acest lucru, fără îndoială, cerea timp și nu era deloc ușor. Cu siguranță, la baza
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
aș numi-o vineri, m-am pomenit din nou umblând pe străzi. Voiam să-l întâlnesc pe Cornelius Agrippa, în legătură cu o ulcică de lut. Pentru Agrippa, a cărui corespondență de artificier nenorocit (mă refer în special la scrisorile lui către abatele Tritheim) mi-a căzut în mâini mult mai târziu, făcând să-i pălească nimbul și așa destul de ofilit, nutream pe atunci o oarecare simpatie : latina mea rudimentară adăuga latinei sale nu prea strălucite câteva tainice subînțelesuri în stare să-mi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de la apartamentul familiei Walter se deschide în afară (vedeți fotografiile publicate în presă) broasca putea fi forțată numai din interior. În consecință, consider că asasinul este numitul Samuel R., nepotul victimei. Primiți, vă rog, asigurarea deosebitei mele considerații, al dumneavoastră, Abatele Brown. Capul mic, plin de bucle albe, al Melaniei Lupu se ridică. În ochii albaștri, palizi, stăruia o scânteie de râs. Glasul pâlpâi ca o flăcăruie în odaia goală: ― Sânt convinsă, draga mea, că nici de astă dată nu te-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pas pe una sau alta din piste, sosește câte o scrisorică din România ― rețineți -în care autorul, cu o adresă uimitoare, îl desemnează pe criminal. Trebuie să spun că nu s-a înșelat niciodată. ― Interesant, zâmbi maiorul. Cum iscălește? ― Invariabil, abatele Brown. Cunoașteți, desigur, personajul lui Chesterton. Ne-am întrebat mereu de ce își ascunde identitatea. Prin intermediul ziarelor i s-au adresat mulțumiri și, totodată, rugămintea de a-și scoate masca. ― E prima oară când aud povestea asta. Inspectorul îl privi circumspect
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dumneavoastră. Aș fi pariat că doamna lucrează în Poliție... ― Doamna?! ― Expertiza grafologică a arătat că autorul scrisorilor e o femeie în vârstă. Cristescu îi examină câteva clipe obrazul și brusc începu să râdă. ― Cred că știu despre cine e vorba. Abatele Brown! O idee care-i seamănă!... * Maiorul așteptă ca stopul să-și schimbe culoarea și apăsă pe accelerator. ― Mărturisesc, spuse Stanley aprinzând o țigară, că sânt extrem de curios s-o cunosc. A câștigat toate concursurile de enigmistică lansate de revista
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spuse Stanley aprinzând o țigară, că sânt extrem de curios s-o cunosc. A câștigat toate concursurile de enigmistică lansate de revista PAC fără să-și reclame o singură dată premiile. La Interpol s-a creat o adevărată legendă în jurul misteriosului abate. De fapt cu ce se ocupă? ― E pensionară. Trăiește singură împreună cu un motan, care se dă în vânt după basmele lui Grimm. Nu, nu e o glumă, bătrâna îi spune câte o poveste în fiecare seară, stau la televizor, discută
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grădină de flori. Trebuie să precizez că am asistat și eu la înmormîntare. ― Remarcabil! ― După două zile, moare al treilea "coproprietar" al tablourilor. Mi-am închipuit întotdeauna că oricine s-ar fi descurajat în fața unei astfel de situații. ― Nu și abatele Brown presupun, râse Stanley. Încerc să ghicesc cum s-a descurcat. Maiorul îl privi fix: ― L-a făcut statuie. ― Statuie?!? ― Îhî. L-a turnat în ghips și l-a scos în curte. ― Fantastic! ― Așa ni s-a părut și nouă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
faceți plăcere unei biete bătrâne. Oricum, apreciez amabilitatea. Inspectorul își desprinse în sfârșit privirea de pe chipul femeii. ― Domnul Cristescu nu exagerează. Am ținut într-adevăr să vă fiu prezentat. Nu e un prilej de fiecare zi să-l întîlnești pe abatele Brown. Melania Lupu își flutură pleoapele. Pe obrajii emailați apărură două pete. "Au aflat! Nu, cel mult presupun, draga mea, și fii convinsă că asta-i ideea prietenului tău, maiorul." ― Abatele Brown? Dar vă înșelați! Noi sîntem ortodocși. Părintele Sachelarie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]