2,725 matches
-
viața, are o structură și o dinamică unică (M. Heidegger, L Binswanger, V. Frankl). Persoana nu este numai trup, ci și suflet, iar manifestările sale vitale sunt „psihosomatice”, susține V. Frankl. Pentru L. Binswanger, „corpul și psihismul nu sunt decât abstracții ale unității indisolubile ale ființei umane, ale ființei antropologice”. Ele nu pot fi separate decât arbitrar, și numai, din necesități didactice. Sensul bolii nu poate fi separat de sensul general al existenței umane. Acest sens se află înscris în interiorul psihobiografiei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
domeniu particular care trebuie inclus în aceeași sferă de interese ale obiectului psihopatologiei. Suferințele psiho-morale nu pot fi neglijate de psihopatologie. Ele constituie un capitol bine individualizat, cu o configurație proprie, integrat vieții persoanei și de care nu putem face abstracție. Natural că acest grup de suferințe nu constituie obiectul direct al psihiatriei, nefiind o stare de „boală” așa cum este acceptat acest termen în sfera gândirii și a practicii medicale. Este vorba de un grup particular de suferințe care pun în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la care spiritul experimental și pozitiv obligă. Criteriile social-economice Inserția social-economică și profesională nu poate fi neglijată de nici un curriculum educațional oferit celor care continuă pregătirea postobligatorie (elementară). Criteriile social-economice se subordonează însă celor filosofice. Curriculumul vocațional nu poate face abstracție de orientarea filosofică a educației și de idealul educațional vizat la nivel macrostructural de întreaga societate. Această subordonare de principii nu trebuie înțeleasă însă restrictiv. Valorile social-economice pot influența radical opțiunile filosofice. Cu o astfel de situație se confruntă, aproape
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai multe versiuni, Cauchy, Cantor, Dedekind și Weierstrass axiomatizaseră teoria numerelor reale, elucidând statutul numerelor iraționale, care îi speriaseră cândva pe pitagoreici. Marele triumf a fost însă opera lui Hilbert, prin a cărui contribuție axiomatica a atins forma supremă de abstracție și formalizare. Autorul sublinia aspectul ludic al acestei matematici complet formalizate: „Matematica este un joc desfășurat după reguli simple aplicate unor piese a căror semnificație nu ne interesează”. Într-un sistem formal hilbertian există o colecție de simboluri și un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost necesară, pentru completarea tabloului, folosirea știrilor date de izvoarele documentare și de urmele culturii materiale ș...ț. Am acordat însă prioritate știrilor date de autorii antici, la a căror mărturie am recurs aproape la fiecare pas”1. Dacă facem abstracție de discretele inflexiuni ale materialismului istoric ce se întrevăd în logica acestui text, el poate fi considerat drept epitomă pentru orice istorie a cotidianului, din specia tradițională a genului. Trecerea de la istoria evenimențială, preponderent politică și instituțională, întemeiată, metodologic, pe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ca un semn al tranziției, ca element vizibil cotidian al metamorfozei mentalității. Indicii după care oamenii în majoritatea cazurilor remarcă sau măsoară schimbarea sunt elemente extrem de concreți, legați de viața de zi cu zi și mai puțin fac trimitere la abstracții cum ar fi „democratizarea societății”, mai ales în condițiile unei culturi politice și civice precare. Mă uit acum... că intru ba într-un magazin, ba în altul... Imediat știi care-i de stat și care-i privat. În ăla de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dar și de dimensiunile/particularitățile corpului pe care-l posed. Gândirea și trăirea sunt într-o relație simbiotică, o stare corporală, să zicem, un simptom de amețeală, îmi poate periclita „lumea” și ceea ce eu gândesc despre ea, nu pot face abstracție de barierele organice, iar uneori sunt chiar sclavul lor. Putem facem abstracție de foarte multe lucruri și chiar de toți ceilalți, putem trăi într-un „butoi”, ca filosoful antic, sau într-o „coajă de nucă” și să ne credem „regele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trăirea sunt într-o relație simbiotică, o stare corporală, să zicem, un simptom de amețeală, îmi poate periclita „lumea” și ceea ce eu gândesc despre ea, nu pot face abstracție de barierele organice, iar uneori sunt chiar sclavul lor. Putem facem abstracție de foarte multe lucruri și chiar de toți ceilalți, putem trăi într-un „butoi”, ca filosoful antic, sau într-o „coajă de nucă” și să ne credem „regele unor domenii nemărginite”, cum filosofa Hamlet. Intelectualii de care vorbești sunt nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
firească, în cadrul confruntării „corpului” cu transformările vârstei și al trecerii treptate spre eternitate. Privit unitar, afirmația corectă este „Eu sunt corpul care vorbește”, spiritul și corpul cresc împreună și orice transcendere spre un alt nivel de spiritualitate implică a face abstracție de corp, însă „el simte” această „trădare/evadare” și poate reacționa „ciudat” sau refuza dezvoltarea sentimentelor de confort, mulțumire, fericire. Reprezentarea că trebuie să ajungi undeva unde nu s-a ajuns încă - sau la ceva „cenzurat/interzis” - poate fi și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în detaliu, însă ceea ce este foarte exact poate fi nu numai absurd, ci și imposibil de prelucrat. Creierului nu-i plac analizele la nesfârșit și foarte obositoare, ci sintezele și concluziile. În fond, noi gândim în concluzii, cuvintele sunt deja abstracții ale unor proprietăți și, cum pentru a lua decizii sau a influența trebuie să te exprimi scurt și eficient, aceasta implică și mai multă abstracție. Numai blocarea creierului pe detaliu scos din context și amplificat face posibilă panica. Însă a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
foarte obositoare, ci sintezele și concluziile. În fond, noi gândim în concluzii, cuvintele sunt deja abstracții ale unor proprietăți și, cum pentru a lua decizii sau a influența trebuie să te exprimi scurt și eficient, aceasta implică și mai multă abstracție. Numai blocarea creierului pe detaliu scos din context și amplificat face posibilă panica. Însă a te informa permanent de intențiile colaboratorilor înseamnă nu numai suspiciune, ci și plăcerea obsesivă a voyeur-ului de a intra în intimitatea cuiva. L.A.: Ipoteza mi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
așadar nu putem vorbi niciodată de o singură „intenție”. Fără a intra în analiza intenționalității, a instanțelor cenzurii sau a sentimentelor reprimate, aș atrage atenția asupra unei intenționalități latent distructive, greu de controlat și care nu este neapărat conștientă. Făcând abstracție de intersectările inconștientului cu toate instanțele eului și dacă vizăm posibilitatea creierului uman de a deschide mai multe planuri, ferestre (windows) „în spate”, invizibile celorlalți, ce permit dezvoltarea unor gânduri/strategii paralele cu cele afișate în prim-plan, atunci vom
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aranjate astfel încât să încapă în „patul cerebral” al fiecăruia - la nevoie, producem și „halucinații” relaționale inexistente în realitate, dar care pot deveni o realitate. Dacă ai foarte multe probleme și contradicțiile te sufocă, nu-ți rămâne decât soluția să faci abstracție de ele sau să-ți iei „lumea în cap”, răsturnând raporturile. Rațiunea și dreptatea unuia singur sunt, în fond, o nebunie, dar dacă sunt coerente sau paranoice, se pot impune celorlalte rațiuni, subordonând normalitatea. Parafrazându-l pe Hermann Hesse, putem
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
obiectele, evenimentele ce vor fi coagulate, etalate, combinate, relatate, dezvoltate este tras în principal din două direcții. Prima este aceea a ficțiunii autobiograficului și cuprinde inventarul de obsesii, moartea, în primul rând: „Moartea n-a fost pentru Cristian Popescu o abstracție, o amânare, o exterioritate radicală; dimpotrivă, o proximitate concretă, o componentă a vieții, o iminență continuă” (Mircea Martin). O parte a literaturii autorului vine din spațiul memoriei, ce ia nu o dată forme fantastice: fantasticul e dat de perspectiva temporală ce
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
istoric pornea de la exigențele legate de „chipul omului nou”: „Plenara a constatat că nu întotdeauna chipul acestui om reiese cu claritate din operele artistice, că nu e întotdeauna mobilizator, convingător.” Înlocuind „zugrăvirea” complexității sufletești a muncitorilor prin „cântarea muncii, mașinilor, abstracțiilor proletare”, adepții p. comiteau una din marile „devieri” de la realismul imediat, la fel de imputabilă ca „devierile” privind moștenirea culturală: „În numeroase lucrări de reconsiderare scriitori ca Bălcescu, Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi, sunt legați în mod nemijlocit de burghezie. [...] A socoti că purtătoare
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
păstrate ca atare până la cele eminescianizate definitiv. Notele și comentariile se constituie nu o dată în micromonografii ale poemelor. De altfel, acestea au și fost izolate de editor și publicate într-un volum aparte, Comentarii eminesciene (1967). Specialiștii nu pot face abstracție de studiile genealogice, comparatiste și filologice de aici, axate pe poemele Amicului F. I., Epigonii, Mortua est!, Feciorul de împărat fără stea, Rugăciunea unui dac, Cărțile, Povestea codrului, dar antrenând în demersul demonstrației multe alte texte (variantele Mureșanu sau Demonism
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
o viață tumultuoasă și bogată, N. a oferit cititorului american șansa de a „vizita” pământul transilvănean, un ținut la fel de exotic, cu o umanitate vie și frapantă, cu legil specifice și cu realități etnice antagonice, de care nu se putea face abstracție. Reflecțiile pe această temă par desprinse din nuvela Proștii a lui Liviu Rebreanu, scriitor cu care se aseamănă în modul realist de a scruta lumea satului transilvănean, ceea ce așază scrisul celor doi în aceeași confrerie spirituală. La N. satul este
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
eu consider - dacă întemeiat sau nu, cititorul este în drept să estimeze - a fistructurile fundamentale ale gândirii sociologice în calitatea ei de gândire științifică. Acestea sunt expuse în ceea ce mi s-a părut a avea ele mai durabil, făcându-se abstracție de particularitățile genezei lor și de controversele asupra amănuntelor. Sunt astfel eliminate din capul locului discuțiile critice prilejuite de formulările particulare și de propozițiile unilaterale. Din analiză dispar deci „teoriile” cu caracterul lor singular, distinct, cu opțiunile lor epistemologice și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Uneori, ele sunt mai mult decât atât, fiind sprijinite de solide argumente teoretice și de fapte empirice. Cel mai adesea, ele sunt însă mai puțin decât ipotezele cu care ne-au obișnuit științele dezvoltate, fiind formulări încă primitive, compuse din abstracții confuze. Problema lor nu este aceea de a fi testate - admise ca legi sau respinse ca erori -, ci de a fi precizate, dezvoltate din formulări aproximative, vagi, puțin diferențiate, în formulări tot mai elaborate mai precise, mai nuanțate. Ideea acesta
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a sociologiei. Interdependența fenomenelor sociale lasă fără răspuns întrebarea dacă particularitățile lor reprezintă caracteristici generale sau caracteristici accidentale, difuzate de la unul la celălalt. Problema interacțiunii. O lege pune în evidență o relație simplă între două sau mai multe fenomene, făcând abstracție de interferențele altor relații. Formularea legilor idealizează situațiile, le purifică de interacțiunile exterioare, accidentale. Ele rețin relațiile „așa cum s-ar întâmpla” dacă alți factori exteriori nu ar interveni. În realitatea fizică, problema interacțiunii nu este de regulă insolvabilă. Multiplele interferențe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de dependență. În consecință, ele trebuie conectate într-o schemă explicativă sintetică. Schema funcțională se referă la dinamica interioară a sistemelor sociale, larelațiile dintre variabilele interioare ale acestora: cerințe funcționale, elemente ale sistemului, consecințe pentru funcționarea sistemului. Ea face însă abstracție de mediul în care există sistemul, de influența factorilor externi asupra dinamicii acestuia. Pentru a întregi schema funcțională, ea trebuie deci deschisă spre factori externi, spre explorarea relației mediu-sistem; să fie inclusă în explicație influența factorilor externi, de mediu asupra
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
omului, care este de tip acționalist. Pentru omul comun, orice fapt social este, în ultimă instanță, un fapt uman, un „produs” al oamenilor, nu al altor fapte sociale. El este rezultatul scopurilor, al aspirațiilor, proiectelor umane. Limbajul cauzalității face complet abstracție de om ca autor al faptelor sociale. Observatorul exterior poate să înregistreze coincidența repetată între „întâmplarea” lui Y și cea a lui X, inferând de aici concluzia unei relații cauzale. Omul, care trăiește însă în realitatea observată, se percepe pe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
amenințare externă determină cerința unei coeziuni interne ridicate care, în condiții normale, ar putea fi peste o anumită limită chiar disfuncțională, anulând „jocul” dintre părțile sistemului, necesar pentru o dezvoltare creativă, inovativă. c) Conținutul concret al cerințelor funcționale. Chiar făcând abstracție de caracterul lor latent/manifest sau de intensitatea și importanța lor, cerințele funcționale au conținuturi variabile în funcție de condițiile particulare. În condițiile unui mediu stabil, un sistem social are nevoie de un anumit tip de cunoștințe- cunoștințe de stabilitate -, care îi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de a determina cât deadecvat și de eficient este el organizat în raport cu finalitățile sale, cum ar putea fiperfecționat. În fapt, toate analizele care au ca obiectiv perfecționarea unui sistem adoptă un punct de vedere funcțional. Modelul structural al sistemului face abstracție de orientarea finalistă a acestuia (în măsura în care o are), concentrându-se asupra relațiilor de interdependență dintre elementele care îl compun. Capitolul de față se ocupă pe larg de acest model și în mod special de tipurile de analiză structurală. Structura reprezintă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este presupoziția tacită că organizațiile productive se constituie într-un vid social. Nimic din marile procese structurale ce caracterizează societatea globală nu influențează evenimentele din cadrul întreprinderii. A devenit însă clar că nu putem înțelege logica interioară a proceselor psihosociale făcând abstracție de logica globală a societăților din care fac parte acestea. Organizarea macrosocială (socialistă, capitalistă) își pune amprenta asupra tuturor proceselor din cadrul întreprinderii. Identificarea structurii. Adesea, interacțiunea dintre elementele unui sistem duce la stări caracterizate printr-o ridicată compatibilitate reciprocă, la
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]