9,827 matches
-
cu mezeluri și se Întoarse la mașină, În timp ce iahtul se scufunda Încet În adâncul trupului său ca un ghiorăit Înăbușit de mațe. Pentru el, era ora micului dejun. 7. Cafeaua se răcise binișor În ceașca de porțelan decorată cu desene abstracte În culori vii, pe care domnul Húsvágó nu le Înțelegea oricum ar fi ținut obiectul În mână. Le privea Însă pentru prima oară cu o intensitate ce ar fi trebuit să-l ajute, În sfârșit, să regăsească În jocul culorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și probi. Măcar generația mea, între "parantezurile" lui Al. Dima și "ghilimetele" lui Ioan Constantinescu, mai făcea ceva școală. Fără ei și alții ca ei, puțini, ne năpădea cultura proletară: "Notați, tovarăși studenți, pentru poetul nou, Partidul nu-i concept abstract, ci forța or-bi-toa-re-de -ca-re-a-re nevoie ca de a-er. Poetul șantierist e tonic. El se dăruiește clocotului muncii. Cum? Răspuns: cu ochii închiși". De discuțiile/dispute cu pătimașul (și pătimitul) I.C. mi-e dor. Parcă-l văd suflînd în paginile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îndrăgit-o, am simțit-o foarte aproape. Nu am mai simțit pentru nimeni așa ceva. Nu știu ce a însemnat pentru ea, dar eu am fost fericit în sensul pe care oamenii îl atribuie acestui cuvânt. Și ăsta este unul dintre puținele cuvinte abstracte ce găsește un corespondent similar în toate limbile. Vreau să spun că atunci când construiam acest cuvânt la început, în oricare din limbile cu care am fost confruntat, simțeam aproape același lucru. O, cât de stupizi sunt oamenii! Dacă și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lumi. Și tot la bariera dintre aceste două lumi, doar că vizibilă, la poalele povârnișului se distingea o siluetă de fată tânără cu părul lung și roșcat. Purta un costum întreg de baie în culori vii. Îmi amintesc perfect desenul abstract de pe acest costum, cu jocurile lui geometrice în roșu, portocaliu și verde, cu cordonul gros ce sublinia linia taliei. Toate aceste detalii mi le amintesc cu precizie, iar fata de la baza povârnișului nu era alta decât prietena mea din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niciunul n-a schițat vreun gest de atac. Sfârșitul amintirii. "Persona" După ce a ieșit din apă, s-a întins pe mal, pe nisipul fierbinte unde a zăcut o vreme. De data asta îmi amintesc exact costumul de baie cu desene abstracte, în culori vii. Era costumul meu de odinioară, cel pe care l-am purtat cu multă dragoste ani de-a rândul. Da, acum mi-l amintesc exact. Și așa cum stătea întinsă pe nisip, silueta ei decupată din peisaj era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Eveniment, și nu pentru informații de tip inferior care privesc doar pe oamenii de rând. Noi ne considerăm mai presus de pasiune, de cauzalitate și de efectele iubirii. Idolul nostru e matematica și atât! Aici e un templu al Științelor Abstracte pure, și nu un lăcaș de perdiție. Neofiții vor să evolueze, iar eu îi ajut. Mioara, fosta seralistă îndrăgostită de Mitică Petrache, evadatul de 17 ani și jumătate din templul scolastic al învățământului aflat acum în Orașul Luminilor, Paris -, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la bâz... creșterile de productivitate. Aici nu este vorba despre funcționarea pieței de capital, ci de cat de multe lichidit...ți poate absorbi economia româneasc... în mod eficace. Nevoia de capital a unei economii nu poate fi judecat... în termeni abstracți, prin raportarea la PIB pe locuitor sau la nevoia de infrastructur... etc. Și este incorect s... echival...m orice lichiditate cu „capital ce lucreaz... și produce valoare”. Avem o economie cu o capacitate limitat... de absorbție, avem câștiguri de productivitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
românii, să înfruntăm furtunile istoriei (literaturii)! Într-o prezentare (amabilă), Dionisie Duma, cunoscut pentru stilul său elegant, face eforturi supraomenești ca să salveze situația: „Citind textele, ai prilejul să descoperi o poetă discretă, de un estetism glacial, cu o emisie încă abstractă, chiar indigerabilă (până la un punct), paradoxală și enigmatică.“ Dacă era un spirit justițiar, Dionisie Duma ar fi trebuit să scrie și el un text ininteligibil despre autoarea cărții. Ceva de genul: Ana Rox Gabri-Gabri et Hélas de Bran nu știi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
identifică golul ca pe un absolut absent, ca pe o jumătate de pahar închinată celor care nu mai sunt, ca pe o căldare cu apă din care fluturii au sorbit stelele (larve de lumină în cupele trandafirilor). Absolutul, un maxim abstract: ploaia dezamăgirii sparge ferestrele, grădina vecinului înverzește, busuiocul după icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant. S-au adunat gâzele la praznicul trupului: câtă lumină în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și o umbră aproape transparentă. Petru, străfulgerat de intensitatea contrastu-lui, și-a acoperit ochii cu palmele o stare de mal abrupt, de sens unic, de tunel fără capete i-a încorsetat inima. Petru a privit conturul. Un amestec eterogen, spectral, abstract, parcă duh, parcă nălucă, i-a atins umărul, apoi s-a depărtat brusc, speriat. În bezna celulei, două respirații aproape stinse trădau prezența. Petru a încercat o poziție de drepți în fața arătării difuze, un salut milităresc, un aer solemn. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acest patos al ideii, motivează recuperarea lui Machiavelli în literatură, începînd de la cardinalul de Retz și, în romanul istoric francez, de la Dumas la Druon. Machiavelli singur realizase că, fără să fie utopie, opusculul său despre putere era totuși o construcție abstractă. Dar nu se putea sustrage, prin vocație, proiectării ei. Se considera predestinat. Dacă totuși aș putea să mă întrețin cu tine, scria el lui Vettori, eu n-aș ști să mă împiedic de a-ți umple capul cu castelele mele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care stă la baza oricărei organizări sociale publice, prezentînd puterea drept o emanație a voinței libere a poporului. Nu este decît o ficțiune, o iluzie! Mai întîi, pentru că poporul n-a fost niciodată definit. Ca entitate politică, este una pur abstractă. Unde începe el, unde se sfîrșește? Nimeni nu știe. Calificativul de suveran, aplicat poporului, este o tragică glumă. Poporul are cel mult delegați, dar niciodată el nu poate exercita vreo suveranitate. Sistemele reprezentative aparțineau mai mult mecanicii decît moralei. Chiar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
termeni istorici, e desăvârșită prin moartea și prin învierea Sa. Dar, pentru ca această mișcare să îmbrățișeze întreaga omenire, El a trebuit să coboare în „adâncurile iadului” sub toate aspectele. Isus a trebuit să asume firea omenească nu doar la modul abstract, ci să asume însăși suferința omenească, în aspra ei realitate. Iar acest lucru a trebuit să-l facă „personal” („ipostatic”), în așa fel încât întruparea, moartea și învierea Sa să poată îmbrățișa fiecare persoană umană în parte, în propria ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
precum vederea (Od. 9,512), din vina altuia. Ca și la greșirea țintei, și aici intervine ideea privării de ceva spre care țintim ori de care am avut parte la un moment dat. Sens secundar: neatingerea scopului propus, falimentul. • Sensurile abstracte, „a greși”, „a comite o eroare”, „a se înșela” etc., apar cu precădere în Odiseea și devin preponderente la tragici. • Hamartia/hamartema: greșeală scuzabilă, datorată orbirii provocate de o forță exterioară voinței umane. Cu acest sens termenul apare în tragedia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre ce anume „delirează” Origen în Exortație la martiriu? - Alt caz de notorietate: în Geneza 14,13, Biblia românească, urmând TM, îl numește pe Avraam „evreul”, acolo unde LXX folosește termenul perates („emigrant”), un deverbativ de la perao („a trece”, mai abstract, „a depăși o limită”). Părinții Bisericii, neobosiți scormonitori ai sensurilor mistice, plecând de la termenul grecesc, au zămislit o întreagă construcție filozofică având în centru „migrația”... sufletului spre Dumnezeu. Primul care a interpretat versetul în sens mistico-filozofic a fost Philon din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract, În fine, A pleca, Colț din umbra melodiei mele(adierea de vară), Iubire, Iz Cravata roșie pe cămașa albă Imagine a ta în oglindă Deodorantul tău este proaspăt Și tu ești aproape./ Cerul e aici, aproape, într-un colț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de spiriduși prinși în poiana de foc, Poiană de noapte, mult prea departe./ Izvorul de basm, codrul de foc, Izvorul de lună adapă cerul de foc, Sclipire de foc pe spiridușul de noapte, Acestea sunt aproape, tot mai aproape./ Lirism abstract Lucru deșart Nimic nu e bun Totul e abstract Dar lirismul pe care din pori Îl elimină luna singură, Bucuria pe care un fluture Nu o simte, de durere, Fulg rătăcit de nea Colindând peste o mare de sânge, Zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noapte, mult prea departe./ Izvorul de basm, codrul de foc, Izvorul de lună adapă cerul de foc, Sclipire de foc pe spiridușul de noapte, Acestea sunt aproape, tot mai aproape./ Lirism abstract Lucru deșart Nimic nu e bun Totul e abstract Dar lirismul pe care din pori Îl elimină luna singură, Bucuria pe care un fluture Nu o simte, de durere, Fulg rătăcit de nea Colindând peste o mare de sânge, Zâmbind părăsit de viață Și totuși pentru noi viață respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă bucur de intimitate. Iarăși nu e adevărat, spațiu închis și mort, Implor prezența vieții în toate, dar știu că e numai în mine, Spațiu neadevărat, unic și retras, Univers al simțurilor mele profunde, Imposibil de concretizat, veșnic și creat abstract Special pentru lumea asta în care (totul moare) Realitatea e aici și e alta, oameni tâmpiți. Viață prăpădită în lumea mea, cu voi, E frumoasă și sigură. Îmi place cumva Să-mi plângă sufletul înspre veșnicie, companie. Aici sunteți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cere admirată, nici ea nu exista, nu se cunoaște, deoarece nu o vedem în întregime. Autosuficiente nu sunt decât plantele, poate animalele chiar dacă fac parte dintr-un plan al naturii, din viata ei. Atunci noi am fost creați, special pentru abstract, cunoștința de sine, fericire? De ce natura nu se teme de noi? Nu a dat greș cu noi? Iar dacă nu, suntem noi expresia suferinței, incertitudinii sale? Nu exista decât nevoia de împlinire, unde absolutul într-un punct, în expansiune, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o lume a esențelor pure, al individualității operă de artă, care să desprindă numai de individ. Ce faci? Nimic. Absolut nimic. Nu contează ce fac, totul e o întâmplare. Așa ca nu fac nimic. La început a fost cuvântul. Ceva abstract. Lumea e o interpretare. Lumea e ceea ce vrei tu să fie. Fără glasul rațiunii ne-am dezbina în mii de bucățele. Natura a avut grijă de toată suflarea de pe pământ. Omul, care a putut să depășească programul genetic e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fierul, sfoara etc.), fenomene naturale (vântul, ploaia), plante și animale (soare, ploaie, vita, pasărea etc.), părți ale corpului (mâna, piciorul, capul, inima, ochi etc.) și acțiuni fundamentale (a apuca, a mânca, a merge, a copula etc.). Trecerea de la concret la abstract se face întotdeauna prin investirea simbolică, adeseori magică, a acestor obiecte-fenomene-acțiuni. Astfel, un kanji care desemnează, stilizat, gura și orice deschizătură drept un pătrat 口, asumă în rolul său de subansamblu diferite funcții legate toate de ideea de "a vorbi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de vreme ce în amândouă este vorba despre o supoziție făcută de vorbitor cu privire la o stare de fapt. Ei bine, aici intervine geniul meticulos al limbii japoneze, care reușește să diferențieze între o supoziție bazată pe date obiective, în general cu caracter abstract, inferată logic din anumite informații cunoscute de vorbitor (ca în primul caz, în care se folosește expresia yo da) și o supoziție cu caracter subiectiv, la care vorbitorul ajunge prin datele pe care i le oferă propriile simțuri, în prezența
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]