1,350 matches
-
ref>. Voi reține de aici că absurdul - în accepțiunea sa secundă, așa cum se anunță întro povestire - poate fi oricând căutat ca sursă de uimire și de bucurie. În cele din urmă, sar putea formula o întrebare în marginea scandalului. Dacă absurdul poate fi gândit, atunci există doar un mod de a gândi cele absurde, sau și un mod absurd de gândire? Întrebarea își află un impuls chiar în zona vorbirii: absurdul poate fi exprimat, ceea ce înseamnă că există atât un mod
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
urmă, sar putea formula o întrebare în marginea scandalului. Dacă absurdul poate fi gândit, atunci există doar un mod de a gândi cele absurde, sau și un mod absurd de gândire? Întrebarea își află un impuls chiar în zona vorbirii: absurdul poate fi exprimat, ceea ce înseamnă că există atât un mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vieții te poate aduce în acel loc în care o asemenea spusă vine să lumineze partea ascunsă a istoriei omenești. Sau partea obscură a scenei de teatru pe care lumea însăși o reprezintă, după cum lasă a se înțelege scriitorul spaniol. Absurdul pe carel invocă nu este cel la care se referă simțul comun sau logica celor patru principii. Iar descoperirea sa nu înseamnă abandonul rațiunii, ci orientează privirea către acea dispută realmente dramatică și indecisă pe care o reprezintă viața omenească
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de altfel, explorează lumea paradoxului întro altă manieră decât cea logică, intuind excelent sensul său existențial și religios. Întrun loc din Fărâme filozofice, va relua în formă abreviată o sentință mai veche atribuită lui Tertulian. „Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara para doxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Revin de aceea la câteva pagini din scrierile sale, în care paradoxul, invocat explicit, aduce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în cu totul altă privință. Nebunia despre care vorbește el când se referă la clipă și nebunia clipei înseși sunt două lucruri complet diferite. „Exprimarea ofensei este: clipa e nebunie, paradoxul e nebunie; ceea ce paradoxul pretinde este că intelectul este absurdul, ce repetă însă ofensa printro rezonanță, ca un ecou.“ Pentru intelect, paradoxul și clipa înseamnă simplă nebunie. Însă în lumina paradoxului, tocmai adevărul acestui intelect se reduce la nebunie. Nu e vorba aici de două oglinzi care, cu formele lor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și clipa înseamnă simplă nebunie. Însă în lumina paradoxului, tocmai adevărul acestui intelect se reduce la nebunie. Nu e vorba aici de două oglinzi care, cu formele lor diferite, ar sta față în față și fiecare din ele ar descoperi absurdul celeilalte. Căci ofensa este doar starea intelectului ajuns în paradox, fără asumarea acestuia. Iar clipa, cu puterea ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
paradox, fără asumarea acestuia. Iar clipa, cu puterea ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă Kierkegaard aici). Nu se poate situa la distanță de ceea ce proferează logica obișnuită a gândirii. 172 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 177. În acest loc, Kierkegaard îl întâlnește - și nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă Kierkegaard aici). Nu se poate situa la distanță de ceea ce proferează logica obișnuită a gândirii. 172 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 177. În acest loc, Kierkegaard îl întâlnește - și nu doar în literă - pe Tertulian din Cartagina. Referința
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
învățatului creștin este ușor de sesizat. „Ofensa rămâ ne deci în afara paradoxului, iar motivul ei este quia absurdum; intelectul nu a observat asta, însă a observato para doxul, care se ia acum după mărturia ofensei. Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Nu expresia în latină, reluată aici de două ori, ne trimite la ceea ce i sa atribuit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vede singur cu paradoxul, este admirabil înfățișată. O poți recunoaște la fel de bine și astăzi, căci între timp nu sa schimbat aproape nimic. De altfel, nu cred că se poate învăța ceva cu privire la cele absurde. „Intelec tul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Cam același lucru afli și astăzi, chiar în forme mai abrupte. Înțelegerea față de acest quia absurdum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu o vizibilă simpatie. Anticipează în acest fel o mișcare nouă a gândirii, dinspre figura lui Socrate către cea a lui Diogene cinicul. Acest grec a reușit săi șocheze pe cei apropiați cu PARADOX ȘI NONSENS 177 181. 182. 183. absurdul unor atitudini naturale, firești. La un moment dat a ținut să le arate unor prieteni că mișcarea, deși contradictorie pentru mintea noastră, este nemijlocit reală. După ce ascultă ce spun ceilalți, deodată, „fără să scoată un cuvințel, se învârti doar, de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
temelii secolul XX. Sau făcut deopotrivă trimiteri la filozo fia de orientare existențialistă, spunânduse că ar fi vorba despre ceva cu totul absurd, fie ordinea ca atare a istoriei, fie existența omenească în ea însăși. Însă, cu astfel de interpretări, absurdul este luat mai ales în accepțiunea sa comună: ceva ilogic și teribil, copleșitor. Este o accepțiune de care se uzează frecvent spre a se numi răul din această lume. Firește, dacă vom lua în seamă doar ceea ce suportă omul de la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
povestirea îl lasă minunat să se vadă are totuși un alt sunet. Ține de o altă experiență decât cea nemijlocit lumească, fie ea individuală sau istorică. Nu vreau să spun că vine din zona celor metafizice sau religioase, pure. Însă absurdul care te întâmpină aici nu mai poate fi conotat simplu, negativ. Nu poate fi echivalat cu ceva aberant, în sensul obișnuit al cuvântului. Există în această povestire unele locuri ce orientează altfel lectura, chiar dacă nui oferă cititorului un sens clar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și teribil. Ultimul schimb de cuvinte dintre omul simplu și păzitorul legii pare să suspende orice morală, orice interpretare sigură. Nu lasă loc unui sens clar și distinct. Însă nici simplei lipse a sensului. Nu găsim o referință sigură la absurdul lumii, la vreun sistem orb și monstruos. Știm în cele din urmă doar atât, că omul așteaptă întreaga viață în fața legii și că ușa deschisă, pe care nui este îngăduit să intre, îi era doar lui hărăzită. Pare să fie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o privire complet străină? Nicidecum un criteriu logic, după care întregul să se distribuie până la ultima sa parte. Viziunea exotică face totuși dreptate celor de negândit, adică celor absurde, află un mod de a spune ceea ce este de nespus. Iar absurdul poate fi regăsit altfel, cu imaginație și cu bună dispoziție. Sau cu acea frumusețe a privirii ce recapătă o neașteptată inocență. Borges nu aduce în expresie literară o posibilă situație absurdă dintro lume exotică. Dimpo trivă, enumerarea sa face semn
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
42, 45, 79, 81- 83, 89, 114-115, 160, 162, 176, 189 ~ a celor străine sensului 10, 42, 45, 54, 107, 115, 129, 130, 159, 160, 163, 184- 186, 189 limite ale ~ (vezi „limită“) extravaganță 44, 73, 74, 75, 136-137, 142 absurdul înțeles ca ~ (vezi „absurd“) F fenomenologie 8, 14 (n. 3), 97 (n. 90), 126 (n. 123), 130 ficțiune 18, 28, 33, 52, 81, 140 (n. 139) ființă 56, 58, 65-66, 100-102, 104, 106, 121, 140, 166, 193 ~ abisală 130-131 ~ divină
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
81, 140 (n. 139) ființă 56, 58, 65-66, 100-102, 104, 106, 121, 140, 166, 193 ~ abisală 130-131 ~ divină 83, 152, 158, 160 (158), 162, 163 ~ proprie omului 94 (n. 89), 120-131, 140-141, 155, 150 (n. 155), 166-171, 174, 176-180, 184 absurdul ~ omenești (vezi „absurd“) caracter indeterminat și inepuizabil al ~ 67, 81, 83, 97, 105, 124, 163 indiferență de ~ ființă (vezi „in diferență“) logica ~ 58, 193 Marele Lanț al ~ 48 posibilități de ~ 122-129 sensul ~ 65, 130 semnificații multiple ale ~ 23 filozofie absurditatea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
165, 168, 173-175 ~ al clipei 129, 171-172, 177-180 ~ al cunoașterii 165-172 ~ al gândirii 28, 64- 67, 84, 164-172 ~ al iubirii 169-170, 179 ~ al Întrupării 150- 158, 164, 168, 174 ~ al repetării în ordine exis tențială 176-182 ~ comun 28, 166 ~ este absurdul 129, 145, 155, 160, 164, 172-175, 177- 178, 180 (vezi și „absurd“) 210 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ~ în sens existențial 155-156, 159-160, 169- 175, 179- 180 ~ logic sau formal 169-170 ~ și antinomie 158- 164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sens existențial) 176- 182 reprezentare 26, 43, 79, 89, 143 ~ absurdă (vezi „absurd“) INDEX RERUM 211 S scandal (al minții) 30, 35, 37- 38, 42, 53, 146 (n. 146), 147, 150, 151 (n. 151), 156, 158, 159, 170-171, 174, 175 absurdul drept ceva ~os (vezi „absurd“) sceptic argument ~ 15 atitudine ~ă 11, 79-80, 155 filozofie ~ă 20, 68, 146, 152, 166 semn (în sens semiotic) 27, 48, 74, 84, 194 semnificație 27 (~ simbolică), 53 (n. 41), 58, 135-139, 142 (~ analogică), 147
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
indiferent în privința ~ului 8, 11 (n. 1), 100, 108, 117, 129, 185 liber în privința ~ului 7, 11 (n. 1), 136-137 limite ale ~ului (vezi „limită“) lipsă de ~ a unei idei sau pro poziții 21-22, 24, 93, 101, 109 (vezi și „absurdul ca ~“); lipsă de ~ în ordinea existenței 23-25, 32, 43, 97, 121-131, 190 nici ~ nici nonsens 34-35, 52-54, 60, 92, 103, 118- 120, 186, 190 nimic nu are ~ 24, 189-190 212 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE orice are ~ 14 (n. 3
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acest roman. Chibițez: cartea va bate filmul, căruia i se pun în față o mulțime de probleme. Dificultatea de a-l ecraniza pe Teodorovici nu vine doar din necesitatea de a evita grotescul și violența, promovând în schimb ridicolul și absurdul. Mai greu este să convertești în limbaj cinematografic umorul atât de aparte al autorului ieșean, umor care aparține textului, și nu poveștii. Gândirea înceată a tuturor personajelor, mania lor de a se crampona de inutilități, de a scoate un armăsar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
într-un singur exemplar.) Și felul în care reușește să nu își repete propria rețetă, cu toate că-i poți recunoaște „parfumul“ cu ochii închiși. E printre puținele femei din literatură care s-au aventurat pe tărâmuri ficționale supreme ĂSF), inserate în absurdul poveștilor „pământene“ și în cărțile căreia chiar vezi că tușele de feminism nu ocupă mai mult loc decât ar trebui s-o facă niște apropo-uri. Roman în roman Mi-e greu să vă povestesc „acțiunea“ Asasinului orb Ăse întinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
bombă la o bursă de valori sau un purtător al virusului Ebola care pătrunde pe teritoriul țării. Riscurile asimetrice, asemănătoare avioanelor care intră în clădiri, redefinesc aria riscurilor și ne vor provoca să gândim într-un mod diferit - să acceptăm absurdul. În mai multe pasaje care pun în lumină secvențe posibile ale viitorului, de-a lungul acestui capitol, veți putea descoperi scenarii greu de imaginat referitoare la posibile riscuri care se potrivesc acestei categorii. POSIBILE AMENINȚĂRI LA ADRESA SECURIT1ȚII PÂNĂ ÎN 2020 Virusuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
voia mea și fără să cunosc nici identitatea donatorului și nici sensul donației lui? Dar, pe de altă parte, a mă sustrage acestei întrebări ar însemna să așez libertatea - și întreaga mea existență - pe terenul lipsei de sens. A recunoaște absurdul conferirii libertății mă poate desigur absolvi de obligația de a da un răspuns, și astfel de a fi răspunzător. Și totuși, caracterul necesar al acestei conexiuni - între donație, donator și sensul donației - mi se impune, nu-mi dă pace și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
specializări, pentru planul de școlarizare aprobat de Minister, dar care nu a dispus un răspuns în termen de 30 de zile către Colegiul de Artă “Ciprian Porumbescu” din Suceava, sfidând și demersurile metodologice de organizare și înscriere în învățământul vocațional. Absurdul își face loc și de această dată în sistemul nostru de învățământ: gafa Ministerului Educației, Cercetării și Inovării va fi trecută în contul tinerilor care apucaseră deja să se înscrie la această specializare, dar al căror vis s-a năruit
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]