1,220 matches
-
artiști de după Primul Război Mondial, confruntată pentru prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s ar apropia de sfârșit, a fost una dintre cele mai radicale din istoria umanității. Intelectualii, dezertorii, refugiații politici, toți revoltații împotriva absurdității acestui conflict se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire", în Zürich, capitala Elveției, pe atunci stat neutru. Vrând să răspundă absurdului prin absurd, ei își manifestă revolta mai curând prin provocare decât prin idei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sentimentul de frustrare. Omul este înclinat să-și pună norocul pe seama propriei sale eficiențe și să-l ia drept o binemeritată recompensă a talentelor, aplicației și probității sale. Dar întoarcerile norocului le pune întotdeauna pe seama altora și mai ales pe seama absurdității instituțiilor sociale și politice. El nu învinuiește autoritățile pentru a fi provocat boom-ul, dar le detestă pentru colapsul inevitabil al acestuia", Ludwig von Mises, Acțiunea umană. Un tratat de teorie economică, www.mises.ro, p. 430. 906 Ibidem, p.
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
politică: Marcel Petrișor, Teohar Mihadaș, Petru Creția, Petre Țuțea (cu amintirile lui incredibile) sau părintele Gh. Calciu-Dumitreasa. Poetul era asemenea acestora, era un solitar care sfida ordinea socială de atunci, fiindcă primise de la ei darul îndrăznelii de a reacționa la absurditățile timpului său. Problema libertății la Cezar Ivănescu a fost una crucială, el admițând, cu vorbele lui Nicolas Grimaldi, că "viața este marele paradox al existenței". Așa cum am mai spus, Poetul era o persoană incomodă. Uneori era dur. Nu agrea prostia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
transforma un tigru într-o pisică mângâindu-l"3. Se referea la Adolf Hitler și avea dreptate. Acordul din 1938 de la München între Hitler și puterile occidentale a fost o trădare a Cehoslovaciei, țara mea natală, și o mărturie a absurdității concilierii. De atunci, cei care s-au opus negocierii cu guvernele ofensive au atras atenția asupra lecției primite cu prilejul acelui eveniment. Această utilitate a istoriei vă va ajuta să vă amintiți că răul există și că anumite confruntări nu
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
înscenat implicarea într-o conspirație legionară 19. Rând pe rând, membrii lotului au contestat acuzațiile și au cerut comutarea sentinței, arătând că declarațiile fuseseră luate în urma torturii și a presiunilor psihologice 20. Copleșit de povara sentinței, dar mai ales de absurditatea acuzațiilor, Radu Gyr arăta în scrisoarea adresată președintelui tribunalului București că "am fost poet și naiv, toată viața mea, și vă solicit din întregul meu suflet, comutarea pedepsei mele. Vă cere grațierea un poet, un biet poet naiv și sărac
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
generație care și-a pierdut idealurile sau le trăiește având concomitent conștiința inutilității lor, a faptului că aceste idealuri sunt doar cuvinte cărora li se pierde semnificatul. Viziunea aceasta se reflectă în spațiul literar fie prin prezentarea lumii sub semnul absurdității care o domină, fie prin refacerea întregului spațiu cultural la nivel parodic, satiric sau ludic. Atitudinea protestatară sau depresivă se manifestă însă prin descoperirea unor resurse expresive ale limbajului puțin solicitate până în acel moment. Există, totodată, și posibilitatea ca scriitorii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poți câștiga/ patru puncte,/ cele patru puncte cardinale"). Există desigur o doză de ironie în prezentarea acestei căutări a idealului, dar ironia vizează mai degrabă literaturizarea acestui subiect, dincolo de trecerea sa în derizoriu, tematica păstrează gravitatea, tragismul inspirat de înțelegerea absurdității condiției umane (singura salvare este perpetua căutare a ceea ce ar putea înălța omul, ceea ce i-ar putea conferi accesul la adevărurile ultime): "Când lucrurile încetează/ să mai aibă un înțeles,/ o legătură/ mă duc să joc biliard/ ca să pot pricepe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ținută sub obroc. Comparația biblică subliniază absurdul unei situații, evidențiind tocmai ideea că divinitatea, cunoașterea trebuie să fie revelată. În consecință, "a învălui lumina" înseamnă a refuza sensurile consacrate, a încerca să descoperi ceea ce, tradițional, e inaccesibil pentru că poartă pecetea absurdității. Demersul este unul iconoclast. Contrastele sunt cele care pun în evidență tragismul reflectat de lirica acestui poet. Lumea este lipsită de valori, de idealuri, de sacralitate (aceasta din urmă înțeleasă în accepțiunea tradițională, imagine arhetipală a absolutului devenită acum "paradis
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
referință în nuvela nonficțională și o distinge atât de nuvela de ficțiune cât și de istoria factuală" (226). În afară de aceasta rezultă, așa sugerează el, o narațiune neutră a "interpretării zero" ale cărei ambiții în neutralitatea ei sunt de a reflecta absurditatea lumii (40). Așa cum sugerează titlul lucrării lui Heyne, autorul se concentrează asupra problemei naturii formei: el avansează numai spre o teorie a formei. El propune o distincție între statulul factual - intenția autorului este de a transcrie realitatea - și adecvarea factualității
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
-i pe ultimul loc, unde și-au schimbat statutul social devenind eroica clasă muncitoare, sau trezit că au fost proprietari asupra unor terenuri pe care neam de neamul lor nu le-au avut și nici măcar nu le-au lucrat. Absurditatea cererilor merge până acolo încât sunt revendicați munți întregi, cu păduri, pășuni, fânețe, moșii, livezi și vii, adică vechile braniști domnești sau mănăstirești, invocându-se boierii și răzeșii închipuite, cu pretinse acte de la vechii domni și voievozi care au domnit
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
căci face parte din ordinea primordială a cosmosului, iar ruperea sa ar duce din nou la haos. Demiurgul nu-i poate oferi moartea pentru că astfel ar produce moartea lumii, ceea ce ar coincide cu negarea de sine. Demiurgul Îi explică Luceafărului absurditatea dorinței lui, prilej cu care este pusă În antiteză lumea nemuritorilor și aceea a muritorilor. Astfel, muritorii nu-și pot croi propriul destin, ei se bazează numai pe noroc, sunt supuși voinței oarbe de a trăi (influența filozofiei lui Schopenhauer
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu noime sărmana lui viață Și arătând la soare-a mizeriei lui față Fața - căci Înțelesul iacelași la toți dat.” Poetul nu este chemat să dea un răspuns gravelor probleme care frământă veacul... el doar meditează pe seama zădărniciei lumii, pe seama absurdității condiției acesteia... Și nu cred că situația poate deveni alta, odată cu abolirea unui sistem social. „Lumea-i cum este și ca dânsa suntem noi...” Conștiința estetică eminesciană la 1874, când apărea poemul, era fundamental deosebită față de cea de până la 1869
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și intervenția din cadrul emisiunii Omul care aduce cartea de la PRO TV826. Aici, realizatorul acesteia, Dan C. Mihăilescu, subliniază caracterul picaresc al romanului și face un rezumat al aventurilor eroului, remarcând, spre final, "parabola extraordinară, așa, de Big Brother"827, precum și absurditatea dar și diversitatea generată de punctele diferite de vedere asupra aventurilor lui Vatanen. 5.5. Antti Tuomainen - Tămăduitorul Prezența unui autor finlandez de romane polițiste este surprinzătoare, dar binevenită, pe plaiul editorial românesc. Genul polițist, fie el thriller sau nu
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
a fuma mai puțin este un șoc pentru fumător, care se convinge o dată mai mult că e dependent pe viață. De ajuns ca să fumeze încă vreo cinci ani până la tentativa următoare! Pe de altă parte, reducerea țigărilor ilustrează de minune absurditatea fumatului, căci demonstrează clar că o țigară pare plăcută doar după o perioadă de abstinență. Trebuie să te dai cu capul de pereți (adică să suferi chinurile abstinenței) ca să devii bun cu tine și să te lași. Prin urmare, opțiunile
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
n-ai sănătate, n-ai nimic", dar este adevărul-adevărat. Credeam mai demult că fanaticii fitness-ului sunt niște proști. Obișnuiam să spun că mai există și altceva pe lume decât să fii în formă: există băutura și țigara. E o absurditate. Când te simți puternic fizic și mental, poți să te bucuri de suișurile vieții și să-l înfrunți coborâșurile. Confundăm responsabilitatea cu stresul. Responsabilitatea devine stresantă numai când nu te simți îndeajuns de puternic ca s-o înfrunți. Richard Burton-li
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
marii interbelici, pentru o mai lungă sau mai scurtă perioada din viața lor: genial și prost. Prizonier ca o muscă voluptuoasă în pânzele de păianjen ale fascinației pentru sensul în fine descoperit, al istoriei, chipurile din cauza greței, a neantului, a absurdității, nu-i așa, a existenței. Problema este că mai nou, când s-au deschis arhivele, s-a văzut că mai era ceva care putea fi luat drept frică și nu era: vanitate, voința de putere, lăcomie, pur și simplu. Nici
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ne-au prețuit oameni din cele 32 țări vizitate, cu rezultate jurnalistice de excepție. M-am risipit destul ca să știu cine sunt, pentru cine și cu ce scop. Nu-mi place de loc expresia ,,istoria va aprecia”, în fapt o absurditate, pentru că eu am alergat pentru iarba verde de acasă, pentru locurile astea mereu primitoare, pentru munca și autoritatea mea, pentru mine, pentru ai mei. Și pentru voi care mereu, mereu veniți ! ... La rândul meu, am devenit subiect de film. ALTFEL
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
accentuînd însă în mod special caracterul diferit pe care îl capătă rîsul în funcție de dispoziția fundamentală a celui ce rîde. James Sully (Essay on laughter, 1902) numește aceasta teoria degradării. Cealaltă teorie pune accent pe faptul că totdeauna ridicolul prezintă o absurditate, o noncoincidență, o contradicție în el însuși. Ea a fost expusă în literatura daneză de Kierkegaard. Sully o numește teoria incongruenței. Atît Sully cît și Ribot (Psychologie des sentiments, p. 344) socotesc că fiecare dintre cele două teorii se potrivește
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ardoare de marginea unei gropi pe care și-o închipuie, în întuneric, drept marginea unei prăpăstii, situația poate fi formulată corect ca o contradicție, ca o "incongruență". Incontestabil, spaima grozavă a luio Sancho nu se potrivește cu situația. Dar nu absurditatea în sine are efect comic; este contradicția ei cu acel minimum de rațiune pe care îl presupunem totdeauna. Cînd vedem un om înspăimîntat de moarte, avem la început toată încrederea că există un motiv pentru asta. Provizoriu, luăm totul drept
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
el îi apare ca expresia unei seriozității vitale religioase și a conștiinței că aparține unui întreg. Ironia se cuvine să fie aristocratică și polemică, pe cînd humorul este împăcat cu lumea și se sprijină pe o credință păstrată în ciuda tuturor absurdităților. (Skrifter, XII, pp. 35-119). Dimpotrivă, mai tîrziu, după ruptura sa definitivă cu teologia speculativă, Kierkegaard nu mai consideră humorul ca pe un punct de vedere religios. El îi apare acum ca ultima poziție omenească înaintea punctului de vedere religios ca
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
adevăr ca pe ceva ce pretinde o muncă mereu reînnoită, pentru a lărgi experiența și a o aprofunda pe cea cîștigată. Așa după cum opziția dintre seriozitate și glumă, suferință și bucurie, dintre tragic și comic, măreție și micime, rațiune și absurditate se dizolvă în humor ca sentiment total, la fel se întîmplă și cu opoziția dintre expresia "docta ignorantia", așa cum a fost stabilită în Renaștera timpurie de Nicolaus Cusanus 81. Punctul de vedere al humoristului este condiționat intelectual de raportul contradictoriu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
viața se poate însuma pentru individ într-un fel de dispoziție sufletească totală ca un gen de sentiment total superior, determinat de ralația dintre o bază serioasă (care poate avea, la rîndul ei, o alcătuire diversă) și necazurile, mărunțișurile și absurditățile vieții. În vorbirea de toate zilele, se înțelege prin "humor" orice fel de glumă, mai mult sau mai puțin spirituală ceea ce eu numesc "micul humor". Am vrut să descriu însă "marele humor", care presupune o bază de experineță profundă în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este, de fapt, o întoarcere către sine a naratorului-personaj, în ciuda oricărei tentative de distanțare a acestuia, în ciuda oricărei încercări de a fi obiectiv. Totul este privit cu umor, uneori chiar cu bunăvoință, și nu cu înverșunare, deși este vorba despre absurditatea sistemului comunist, despre nedreptățile care s-au făcut în acea perioadă, despre decăderea aristocraților și despre ascensiunea mediocrilor care făcut carieră în sistem. Autorul își joacă doar rolul de povestitor, mai degrabă de regizor, și nu de comentator al evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
șef internațional nu există; 3.legea internațională fiind mai mult o normă nu poate fi acceptată și nici chiar aplicată decât prin consens, ceea ce de multe ori este greu de realizat; 4. folosirea forței pentru a împiedica războaiele este o absurditate, pentru că presupune tocmai războiul pentru a preîntâmpina războiul, ca să nu mai vorbim de cursa înarmărilor atât de caracteristică timpurilor noastre și atât de costisitoare. Prin urmare, cum mijloacele omenești nu pot realiza organizarea omenirii, numai o intervenție exterioară umanității, de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fi nici modificate și nici adaptate fără a-i compromite sorgintea sa divină. Ce a pus Luther în loc? O contrafacere omenească „cu un simulacru de sacerdoțiu, format din păstori aleși chiar de oi" ceea ce lui Paulescu i se pare o absurditate. Ca absurdul să fie și mai complet a desființat două din cele 3 funcții ale preoției; cele de sacrificatori și judecători, rămânând doar funcția de învățător, învățător care să interpreteze și să deslușească credincioșilor biblia după propria înțelegere, pregătire și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]