1,265 matches
-
serialul face deja parte din mitologia națională și popularitatea sa crește în mod continuu 30. Este evident că, pentru a-și atrage publicul, cultura media este tot mai înclinată spre violență și spre renunțarea la tabuuri datorită competiției tot mai acerbe. Ca urmare, excesele care apar în acest serial se află în directă legătură cu competiția în care este atrasă mass-media comercială, care este obligată în goana ei după profit să prezinte comportamente extremiste și violente; mulți cred că această tendință
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
stilului, a ideologiei politice și a personalității. Însă competiția dintre trupe indică, de asemenea, și obiceiul de a nu-ți respecta oponentul, bazat pe unele jocuri și tradiții jamaicane și afro-americane și care este poate și o funcție a competiției acerbe dintre trupe. Există și o tendință printre diversele trupe de a deveni cea mai bună, deși raperii adesea vorbesc și în mod pozitiv unii de alții, așa cum Ice-T și-a dedicat un cîntec întreg unor raperi și trupe care
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Criza din Golf arată clar că încă de la început instituțiile de presă au urmat liniile trasate de administrația Bush și de Pentagon 2. Principalele mijloace de informare în masă în SUA sînt mijloacele comerciale de informare ce sînt supuse unei acerbe competiții pentru obținerea de profituri și de audiență. În consecință, televiziunea, ziarele și revistele de știri nu-și propun să-și dezamăgească clienții și astfel sînt extrem de prudente cînd e vorba de opinii contrare celei publice și a liniei oficiale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mai departe, chiar dacă nu din glasul său, mai ales dacă se preta mai bine pe vocea și stilul altuia. Într-o lume în care competiția era dusă de multe ori la extrem, iar bătăliile și pentru un simplu vers erau acerbe, Cristi îi felicita pe ceilalți, în loc să se bată cu ei, singura bătălie adevărată devenind doar cea cu el însuși, pentru a rămâne și a fi chiar mai bun în fiecare zi. Ore întregi, zile, săptămâni sau chiar luni pentru o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
alt mare „penețist”, omul de afaceri Ion Rațiu, venit de la Londra pentru a ajuta la refacerea țării, a fost nu numai Întâmpinat cu reticență de „cei care mâncaseră salam cu soia!”, dar și de cei din jurul lui Coposu, În luptele acerbe care au urmat pentru a intra În Parlament și a propune o „altă echipă” În fața aceleia a „vechilor comuniști”. Nu, nu am acceptat oferta amabilă a lui Iliescu, deoarece nu mai voiam să intru În vreun partid politic, așa cum nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numai „amorțite”, dar și dezunite! Fervoarea unor scriitori, mai ales, de a „lupta contra comunismului” când Întreg comunismul „real” era la pământ În Europa trăda frustrarea de a nu o fi făcut În timp ce „acesta” era Încă activ și nociv. Și acerba lor Încrâncenare și „intransigență” după nu făcea decât să trădeze pasivitatea și dezorientarea de dinainte și mai ales de atunci când Încă se mai putea; În lunile și anii de după acel „iulie ’71”, a „tezelor” celebre, moment când Ceaușescu apuca pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tocmai sub presiunea și după modelul Apusului. Adrian Păunescu și alții declară și par a fi convinși că „Ceaușescu a fost un mare patriot român!”. Cum poți fi un conducător patriot și În același timp să intri Într-o luptă acerbă, brutală și insistentă, contra tocmai a acelor valori care au constituit baza de existență și de formare a României moderne, și adeseori, chiar și Înainte, eu le-am numit cele trei instituții istorice: Biserica, Țăranul, văzut ca „instituție”, și Cultura
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o trăire-tip care revine mereu” - trebuie să spunem că de această nouă concepție asupra a ceea ce numim destin - concept, evident, polisemantic! - se leagă și ideea indestructibilă de participare, de responsabilitate. Deja iezuiții, În secolul al XVII-lea, În luptă acerbă cu janseniștii, cereau dreptul la acel faimos „liber arbitru” ce nu era, atunci, În zorii modernismului, decât o Încercare de a zdruncina acel „fatalism grec” ca și orice aplecare, Înclinare, a ființei umane spre o acceptare dinainte și total a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
G. Liiceanu sau N. Manolescu care mi-au dat curând dovezi de indiferență afișată, unul și celălalalt, N.M. de dușmănie directă atacându-mă Într-unul din primele numere ale României literare al cărei proaspăt redactor-șef ajunsese după o luptă acerbă, se pare cu O. Paler! -, dar schimbarea lor se produsese și În „adâncime” și, după părerea mea, Într-un fel sau altul, durează până azi. De aceea vorbeam mai sus de „șocul” libertății! Cu câțiva ani În urmă, prietenul vechi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
71, la Întoarcerea mea În țară În aprilie ’72, deși marginalizat de toată lumea, „geniul meu creator” a trăit o bucurie a „eliberării morale” formidabilă, ce s-a dovedit iute Înalt creatoare și am „aruncat pe piață” - se’nțelege, după lupte acerbe și chinuitoare și nu numai cu „forurile”, dar și cu unii colegi prestigioși (vezi refuzul lui Marin Preda de a publica Bunavestire după ce o ținuse doi ani În sertar și-mi făcea asidue propuneri s-o tai În jumătate!Ă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ceea ce e și mai grav! - Îmbibat de sterilitate! Or, noi știm că steril este „diavolul” În primul rând, marele inamic al creației. Al viului! Mai grav este atunci când unii din câmpul nostru, literar, amestecă criteriile - cum se Întâmplă cu ofensiva acerbă care durează de vreo două decenii și ale căror origini se află la Paris, În grupul Monicăi Lovinescu, cu Întreg siajul ei de la București, În frunte, Încă o dată, cu dl Grigurcu sau cu veleitarul literar G. Liiceanu - și se afirmă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau i-a atras din celelalte partide. Tendința de centralizare a fost evidentă (până și În domeniul culturii sau Învățământului), ca și Înclinarea autoritară. Într-un fel sau altul, principalele posturi de televiziune au fost „cumințite“. Unde au rămas criticile acerbe la adresa puterii din vremea lui Constantinescu? S-a putut vorbi, cu o oarecare exagerare, dar și cu destulă dreptate, prin analogie cu situația din comunism, despre un nou partid-stat. Sub fațada democratică, România devenea Încetul cu Încetul un stat autoritar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
diferite: Camil Petrescu sau Călinescu încearcă, prostituându-se parțial, să se „acomodeze”, Blaga rezistă și e marginalizat, institutele Academiei conduse de un Iordan, Rosetti sau Călinescu încearcă să supraviețuiască pur și simplu, într-o luptă de „tranșee culturale”, invizibilă, dar acerbă. Nimeni dintre cei care nu au fost atunci în țară, dintre cei care au trăit comunismul fiind în fruntea unor instituții sau, pur și simplu, personalități-țintă ale persuasiunilor brutale ale securității, directe sau perfide, laterale, prin mediu sau membrii familiei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
partid”!Ă, ci cărțile, textele valoroase au apărut grupate, numeroase, și au început să se distingă nu numai grupuri sau falange literare, dar și un curent nou, în poezie, proză și chiar în critică, unde au pornit luptele complicate și acerbe - greu de explicat tinerilor de azi sau celor care ne priveau de la o distanță comodă - între critica dogmatică, înfeudată ultimelor comandamente partinice, și „tinerii” critici care, înainte de a fi analiști și cărturari, au devenit „luptători”. Pentru o „altă” literatură, cea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
discuție a marilor nume ale clasicilor și ale moderniștilor dintre războaie. O dublă campanie, o dublă luptă și încleștare, iar „partidul”, dar și acoliții săi din literatură, care se credeau instalați pentru vecie în scaunele academice, au fost uneori mai „acerbi retrograzi” chiar decât activiștii culturali propriu-ziși. (Îmi amintesc, în treacăt, cum la ESPLA începuse seria de Scrieri, deci de opere complete, ale unor mediocrități, dacă nu de-a dreptul impostori, de la Ion Pas la Cicerone Teodorescu, Boureanu și alții!Ă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
opoziția noastră, a unor scriitori care „voiam altceva!”, adică atenuarea principiilor dogmatice stalinist-dejiste și reinstaurarea primatului estetic, continua luptă contra diverselor și perfidelor stratageme ale cenzurii etc., se ducea nu atât frontal „contra partidului sau contra activiștilor săi cei mai acerbi”, ci, dedus cumva, contra grupului Barbu, care în ochii noștri reprezenta aripa cea mai radicală. Barbu însuși nu a făcut nimic pentru a-și nuanța poziția în interiorul breslei, ba uneori prelua aproape voios o sarcină ce revenea de obicei activiștilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
inteligent și viu, va păstra nestinsă dorința de cunoaștere a legităților „ultime”, curiozitatea!... Succesul - și în această noțiune o includ și pe aceea de „carieră” și nu am gândit niciodată altfel! - succesul „european”, cum i-am spus, luptă azi mai acerb ca niciodată, mai ales cu formele sale directe, comerciale, brutale, în România zilelor noastre aflată cum se zice în „tranziție”, de fapt, în „criză”, în acel șoc, în acea convulsie - ce poate lua forme diverse, contradictorii - a libertății sociale, brusc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
astă dată cu „mâna noastră”, deoarece tov. Ceaușescu desființase cu surle și tobe „cenzura”, numind în posturile corespunzătoare la redacțiile editoriale sau la reviste colegi de-ai noștri, uneori scriitori marcanți, care nu rareori s-au dovedit cerberi politici mai acerbi decât vechii activiști. Da, Ceaușescu și camaîrila sa se puteau bizui pe „frica noastră” ce era, trebuie s-o spunem, o cu totul altă „frică” decât cea din ’48-’58; nu frica de detenție, tortură și moarte, ci frica, mult
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
escu”. Diferă numai perioadele când și-au exercitat mandatele, conjuncturile politice și regimurile instaurate în timpul lor. La început, când mă frământa ideea scrierii acestei broșuri, nu eram sigur că o voi scrie, mai ales datorită situației de acum a României, acerbelor confruntări politice și trufiei conducătorilor. Îmi dau seama, că scrierea acestei cărți va fi riscantă, mai ales prin încărcătura informațiilor, destul de acide, pe care le voi prezenta în paginile acesteia. Totuși, merită să încerc trezirea curiozității maselor de cititori, scriind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noapte. Sunt așa numiții ”milionari de carton”, gen vânzătorii de fier vechi, fontă, aluminiu, scoțând aceste metale chiar și din pământ, distrugând sisteme de irigații, cabluri metalice și alte construcții realizate în ăperioada comunistă. Emil Constantinescu a fost un critic acerb al regimului Iliescu, considerând perioada anterioară mandatului său, 1990-1996 a ”stagnării și jafului”. Radiografiind cele trei guverne social democrate: Roman , Stolojan și Văcăroiu, fostul președinte arată etapele distrugerii economiei românești, începând cu cele două pariuri pierdute de Petre Roman, cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dunării. Țările Române figurează ca monedă de schimb și în tratatele de pace de la Șiștov și Iași (1792) care au încheiat alte încleștări războinice dintre ruși, turci și austrieci desfășurate tot pe teritoriul Țărilor Române. În aceste împrejurări de concurență acerbă cu Austria și Prusia în adjudecarea întinselor teritorii stăpânite de Poarta otomană, Rusia face un pas important spre Apus, ocupând teritoriul dintre Bug și Nistru și mutând astfel frontiera dintre Rusia și Moldova pe Nistru. Tratatul ruso-turc semnat la Iași
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
capitaliștii anglo-americani trecuseră la remilitarizarea Germaniei apusene și a Japoniei imperialiste. În schimb, în răsărit, în lagărul muncii oneste, în frunte cu Uniunea Sovietică și țările cu o democrație populară - cea instaurată cu tancurile Armatei Roșii - se poartă o luptă acerbă pentru menținerea păcii și creșterea productivității. Textul în sine oferă o imagine fidelă asupra fluxului propagandistic căruia i-a căzut victimă muncitorimea din România în anii `50. Fiindcă urmările dezastrului se resimt și astăzi, anumite pasaje de pură demagogie propagandistică
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ca și propria să viață și cariera. De primă însemnătate între aceste evenimente a fost seria de invazii străine începute în 1499 în peninsula italica. Italia în care Machiavelli s-a dezvoltat ca adult încă mai păstra cicatricele întrecerilor politice acerbe din perioada medievală. Luptele dintre papalitate și Sfanțul Imperiu Român de-a lungul secolelor al XII-lea și al XIII-lea au dus la diviziuni între și în interiorul orașelor italiene, adepții papei fiind identificați cu termenul "guefli" iar cei ai
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
XVI-lea, astfel încât florentinii înstăriți evitau frecvent funcția, în timp ce multe vicariate și căpitanii erau ocupate de membrii mai săraci ai patriciatului care solicitau astfel de numiri 82. Însă, în secolul al XV-lea, funcțiile au fost motivul unei concurente politice acerbe. În plus față de stimulentele financiare, au existat și anumiți factori psihologici care au conferit funcției teritoriale o atracție destul de mare pentru cetățenii secolului al XV-lea. Servind că rector teritorial, un negustor florentin ocupă o funcție care încă mai păstra
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Al. Philippide, ca și prin intervențiile teoretice ale acestuia, i se relevă "reevaluarea modernă a romantismului". La nivelul "praxisului poetic" al lui Philippide, apare cu limpezime manifestarea "titanismului magmatic eminescian" ("În peisajul liric interbelic, poezia acestuia reflectă probabil cea mai acerbă luptă a creatorului cu modelul romantic eminescian, cea mai intensă convulsie a spiritului creator, chinuit de contrarietatea influențelor, fie cea modelatoare, tentantă și facilă, fie cea catalitică, dinamică și fertilă"). Philippide se prezintă astfel ca un "neoromantic clasicizat", rolul eminescianismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]