1,153 matches
-
de multe ori, cum i se adâncește ascuțit între degete. De asemenea, simțea cum dospește în el o putere naturală și sinceră de a face literatură, mai ales că, din fericire, știa să găsească perfect și calea de a se acomoda cu exprimarea ei prin cuvinte. „Poate că am fost făcut ca să slujesc lumii prin scris!”, își spunea acesta în gând, de foarte multe ori, încrezător. Se și vedea, astfel, pe cel mai semeț pisc al acestei arte, fiind cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în general -, sau poți să nu fii prieten cu ea. Asta este, și asta și trebuie să fie, o caracteristică aflată în strânsă legătură cu puterea, cu priceperea și cu preferința fiecăruia dintre noi în parte. Nimeni nu se poate acomoda cu un prieten, decât atunci când își găsește cel mai bine locul în intimitatea sufletului său. Tot la fel se petrece și cu relația, aproape inefabilă, a omului cu orice - în cazul de față, cu literatura: sau o îmbrățișează, sau o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai bine aș muri!”, își spunea ea în sine, în clipele în care parcă simțea că a ajuns la capătul puterilor. Ei bine, da, iată ce poate face o simplă slujbă, atunci când angajatul care lucrează acolo nu se mai poate acomoda deloc cu regulile ei și, chiar și de resemnat cu ea, refuză categoric să se resemneze. Pentru acest angajat, acest tip de loc de muncă știe sfâșietor de bine să semneze, în timp, sentința clară a unui condamnat la moarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bucur. Și mai descopăr o dată că a fi singur "în societate" e mai greu de suportat decât a fi singur singur. Ulici de abia a venit, căci s-a îmbarcat la Constanța, unde a organizat "escala", dar s-a și acomodat. Între Constanța și Varna a jucat poker toată noaptea cu Dan Cristea, Ion Mircea și Justin Panța. Mai precis, le-a luat banii. Dan Cristea a pierdut vreo sută cincizeci de mii de lei. Pe punte, azi la prânz, Ulici
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
într-unul din "nucleele" acestei nebuloase și, în sfârșit, mergem câțiva pași pe jos. Melancoliile mă fac să mă simt ca un dulău care are nevoie de lanț. În plus, o noapte nu mi-a fost de ajuns ca să mă acomodez cu schimbarea de fus orar. Acum, e nouă seara acasă. Aici e înainte de amiază. Cerul e perfect limpede, iar soarele strălucește orbitor. Se poate vorbi de o lumină aparte, dură, neliniștitoare, în California care nu e străină, presupun, de faptul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care-i veni, când era din nou în stare să reflecteze. Treptat, faptul că era așezat destinse mușchii încordați ai lui Ashargin. Gosseyn făcu o pauză corticotalamică non-A și simți corpul "său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte, spiritul i se opri precum pasărea lovită în plin zbor. Zeu Adormit? Avea o amintire vagă a altor "fapte" înțelese de Ashargin. Aparent, Zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ca și la alte fenomene, această stupiditate însăși se arăta fructuoasă pentru cei care știau să o exploateze. Gosseyn stabiliză nava la o altitudine de 8000 de metri, apoi o coborî aproape de suprafața apei. În acest fel, putu să se acomodeze la ritmul normal de variație datorat prezenței apei. În final, reglă semnalul. În cazul unei variații a ritmului, creierul secund va fi avertizat, putând să se similarizeze într-una din camerele de control pentru a se hotărî măsurile necesare. Realizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și, cada fiind plină, închise robinetul lăsând să se scurgă doar un fir nici prea subțire nici prea rapid de apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă lui Ashargin corpul firav. Gâfâia, dar treptat se acomodă și se întinse, ciulind urechile la zgomotul regulat al robinetului. Plic... plic... pic... Își ținu ochii deschiși fără să clipească și fixă un punct strălucitor pe zid, mai sus decât el. Plic, plic, plic. Un sunet regulat, ca bătăile inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Aruncă o privire interogativă lui Leej. - Deci? zise. Tânăra se duse la panoul de control. Se așeză pe fotoliul turnant și spuse: - Mergem. Ea trase de levier. Peste o secundă erau în bază. În jur era întuneric. În timp ce ochii se acomodau cu lumina difuză, Gosseyn constată că enorma cavernă de metal era mult mai mare decât cea a Celui Mai Mare Imperiu de pe Venus. Își îndreptă atenția către căpitanul Free. Acesta dădea instrucțiuni prin videofon. Veni la Gosseyn în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se clintesc din loc și nu fac niciun rău nimănui. Da, Nestor? Ne-am înțeles? Doamna cea plinuță se apropiase la doi pași, și mama trebui să se întrerupă ca s-o salute: Bună, Ivona. Avem probleme, trebuie să ne acomodăm cu manechinele. Poate fiindcă mama vorbise referindu-se la ei amândoi, Ivona râse și îl ciufuli pe Nestor cu o mână blândă, dar în același timp fermă. Nestor se apropie curios de un manechin feminin gol-goluț și îi dădu ocol
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Martie, puțin mai jos de Casa Centrală a Armatei, numai noi doi la o măsuță la care, nu peste mult timp a venit să se așeze s-a lipit un tip la fel de dubios ca și el. Făceam eforturi să mă acomodez cu ei și toată povestea o luam ca pe o provocare. Era el, Ion Schipor, umanist, dar și eu îmi depășeam condiția umană lucrând asupra mea însumi cu scopul de a mă perfecționa în relațiile cu semenii, nu-i așa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
regimul trecut ca să te plângi astăzi de prea multe constrângeri? Nu mă refer la politică! se apără Alexandra. Politica nu mă interesează. Dumneavoastră nu simțiți constrângerile din viața de fiecare zi? Din ce în ce mai puțin, recunoscu el. Ceea ce nu înseamnă că mă acomodez tot mai ușor cu lumea. E un fel de lene în reacție. Mă gândeam, schimbă ea vorba, la ce spuneați ceva mai înainte despre femeile frumoase pe care le vedeți trecând pe stradă. Cred că aveți dreptate. Cred că e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îndulcită de băutură, mă întreabă ce mai fac. Nimeni altcineva nu mai face lucrul ăsta. Nimeni. Uneori vorbește cu mine despre mama mea. Și Fat Vince e văduv. Soția lui a murit din cauza poziției sociale inferioare. Nu s-a putut acomoda. Mama mea a intrat, pur și simplu, într-o stare misterioasă de declin. Când veneam acasă de la școală, obișnuiam să mă culc alături de ea. O simțeam cum se prăbușește, cum se descompune. Dorul de America. Prea mult Barry Self. Fat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi a lor. Ei, ignorând legea, se aventurează în pericole pe care deși le bănuiesc, le tratează cu indiferență, bravând cu naivitatea ce o conferă tinerețea avidă de inedit. * Olga lucra de câteva luni bune în secția de chirurgie. Se acomodase oarecum, dar gândul că ar putea fi alături de Ina, într-o secție cu mai puțin stres, pusese stăpânire pe întreaga ei ființă. Această obsesie îi albea chiar unele nopți, lipsind-o de bucuria ce s-ar fi cuvenit să bată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
futurismul și expresionismul, iar cei din Warșovia s-au oprit la formula cubism-expresionism. Pînă în 1920, formiștii desvoltă o activitate foarte vie și, în graba ei, febrilă ediții noui, conferințe, expoziții. Societatea reacționează în feluri deosebite (...) Apoi, nouile postulate (...) se acomodează gustului popular”. Autorul articolului consemnează „compromisurile” cu linia moderată a revistei Rhytm (echivalent modernist al maghiarului Nyugatt). Este taxat — în spiritul „masculin” al futurismului și constructivismului — expresionismul „feminin” și „sentimental”: „Dela 1920 mișcarea slăbește. Se ivesc nouile curente întoarcerea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de acest regim țara tot n-avea să scape. Puterea sovietică era prea mare, pentru ca o biată țărișoară ca România să se desprindă cu ușurință din amarnica-i îmbrățișare... 4 În noul său serviciu de la Vidra, Virgil reuși să se acomodeze cu destulă ușurință. Experiența anilor petrecuți la secția financiară din Brănești își spuse cuvântul și îl ajută să devină, în scurtă vreme, șef al serviciului buget. Mai mult chiar, la Vidra el ajunse să treacă drept un tip conștiincios, priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mă va accepta și eram fericită, deoarece părinții mei erau foarte mândri de mine. În concluzie, pot spune că mi-a făcut plăcere să mă mut într-un loc nou, chiar dacă la început mi-a fost foarte greu să mă acomodez. Pentru a trece peste toate cu ”brio” trebuie să lupți până la capăt, indiferent de obstacole și să crezi în puterile tale, atunci când simți că ești gata să abandonezi o luptă, în primul rând cu tine însuți și apoi cu cei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vorba de o activitate civică de majoră importanță. Judecătorul: Domnii Philip sunt poftiți în față pentru interogatoriu! (Pauză...) Aș dori să fac o precizare. Domnii Philip vor sta în picioare, Curtea nu a prevăzut un dispozitiv destul de încăpător pentru a acomoda trei inculpați în același timp. De asemenea, cum ei sunt nedespărțiți, va fi nevoie de trei stenografe. Pentru că fiecare dintre ei va spune altceva, răspunsurile vor trebui ulterior studiate, coroborate, integrate și consemnate. Avocatul acuzării: De-acord, domnule judecător. Clienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
te rog, nu uita să ai grijă de tine. — știu, mamă, așa o să fac. — Bea mi-a spus că ai slăbit! Offff! Nu-mi plăcea deloc când Bea o îngrijora pe mama. — Mamă, sunt bine... Doar că încerc să mă acomodez cu noul ritm. — și mi-a mai spus că ai stat la serviciu până după douăsprezece noaptea toată săptămâna asta. Mama și Beatrice vorbeau tot timpul. De fapt, cred că vorbeau una cu cealaltă mai mult decât vorbeau cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de treizeci-patruzeci de oameni așteptând în soare. — Atunci, la revedere, spuse el, făcând semn tovarășilor săi să iasă. — Toate cele bune, răspunse robotul. Prin fereastra deschisă, cei patru se văzură mergând spre stație. — Vai de mama lor până se vor acomoda, spuse robotul metalizat către cel de la birou. Și când te gândești câți mai urmează să vină din spațiu... Dacă am fi niște povestitori ce se respectă spre a fi respectați, am putea spune în încheiere câteva cuvinte despre ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Astfel s-a creat viața ca un mod necesar de a ști. Vii suntem doar noi. Dacă suntem invenția interesantă a existenței moarte în sine, atunci Viața nu există, dar noi suntem vii (mintea noastră poate concepe orice, odată ce se acomodează cu ceea ce înțelege, iar viața este o parte din noi noi suntem, prin definiție vii, viața e condiția noastră, dorința noastră, calitatea noastră primară fie și pentru ca așa ne-am născut și asta am fost până în prezent. Cum suntem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
puțin de jumătate de an, se ridică deci la ceruri, fără surle și trâmbițe, aproape o treime din Ulpiu. Odăița îi devine o neconvențională mansardă de conservatorist, măruntaiele îi șuieră, încheieturile îi scârțâie, omul nostru exersează din răsputeri și se acomodează cu moartea. Într-o după-amiază, din jurul datei de 30, secondată de alți vreo cinci propietari, Anghel Maria suspendă concertul, azvârle o parte din instrumente pe hol și dă de-a berbeleacu cu dirijorul în stradă. Un zgomot ca de pungi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
capăt al strungii de stradă. - Predolene... - Mmîh. Ordonați! zâmbi strâmb cel ce fusese strigat. - Jeane! Puștiul... E de belea. Dar o pățim noi. Dumirește- ni-l tu. - Prelucrează-l cu vigoarea și înțelepciunea ultimelor experimente psihologice! - Copile, nu știu cum te vei acomoda dumneata... înmuie vocea, bingănind, tartorul profilor. Dar, dacă inspirația ta dă greș, nouă, forurile superioare ne vor pisa capetele, ca pe boabele de piper. - Dă-l, mă, în mă-sa, cu metafora ta! Bă, boule!... - Cătăline! La ce concluzie am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Un gând care pe mine unul mă sperie instinctiv, făcându-mă, parcă, mai docil, mai vulnerabil, făcându-mă să-mi simt capul Într-un soi de lesă, acoperit de-o teamă cosmică. De teama inutilului, a zadarnicului... Încerc să mă acomodez cu ideea că va fi ceva cu mine când voi trece dincolo, că nu voi dispărea de tot, că trebuie să fi avut cineva „un plan” cu noi, cu sufletele noastre. Dar ...NU reușesc sub nicio formă. Nu pot gândi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
condiții mai puțin vitrege, mai aproape de o normalitate complet necunoscută lui Va În acele vremuri? Dar timpul, acest mare prieten și dușman al omului Își Îndeplinea și rolul de doctor bun care vindecă rănile sufletului și, ușor-ușor, Va se re acomoda cu realitatea dură din satul cu bunic, cu rubedeniile sale care erau preocupate cu strângerea recoltei și cu olăritul. Un anume echilibru sufletesc În formare Îl ajuta să-și găsească diverse remedii pentru a ieși din melancolii și supărări, iar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]